Am ales să vă înfăţişez astăzi concluziile unui studiu apărut în martie a.c. în British Journal of Social Psychology (Jurnalul Britanic de Psihologie Socială). Studiul, realizat de dr. Peter Hegarty şi colegii de la Universitatea din Surrey, arată că există diferenţe bazate pe gen în modul în care scriem. Mai precis, numele bărbaţilor sunt puse înaintea numelor femeilor.

Dr. Hegarty subliniază faptul că în secolul al XVI-lea era o practică obişnuită pentru că domnii erau consideraţi a fi sexul mai important. Totul a continuat cu implicaţiile obişnuinţei în domeniul gramaticii: “domnul şi doamna”, “al lui şi al ei”; discriminarea e constatată şi în cadrul unor cupluri celebre – să ne gândim la Romeo şi Julieta al lui Shakespeare. Această ordine gramaticală nu mai este acceptată, aşa că s-a dorit să se afle dacă obiceiul sexist de a plasa întâi numele de băieţi şi apoi numele de fete mai e valabil şi care ar fi implicaţiile psihologice. Read More »

Popularity: 2% [?]

Sunt multe unghiurile din care a fost prezentat cuplul. Sunt încă multe neabordate şi despre unul m-am gândit să vorbesc astăzi: despărţirile.

Staţi, staţi, nu vă spăriaţi şi de aici nu mânaţi!

Nu e vorba de niscaiva despărţiri dure, urâte pentru ca apoi să apară sau nu împăcări, ci mă gândesc la călătoriile ce apar în viaţa unuia dintre parteneri. Există multe motive pentru aceste deplasări – şi meserii care aduc cu ele astfel de călătorii. De la şoferi până la cei ce trebuie să aducă în ţară noi materiale pentru haine, noi produse promoţionale pentru personalizarea lor de către companii în diverse ocazii şi până la cei ce oferă servicii de IT, sunt mulţi cei ce călătoresc în interes de serviciu.

Aici desigur că putem discuta – chiar mult – despre cât de dese e bine să fie aceste drumuri (în ceea ce priveşte cuplul), despre impactul asupra celor doi şi aşa mai departe. Cred însă că acestea sunt lucruri pe care fiecare cuplu ar trebui să şi le stabilească, întrucât s-ar putea ca scopul (banii) să fie foarte importanţi pentru unii, în timp ce pentru alţii s-ar putea să fie mai importantă relaţia şi prezenţa mai mult acasă. Read More »

Popularity: 19% [?]

Ambasadorii este poate cel mai cunoscut tablou al lui Hans Holbein cel Tânăr, pictor reprezentativ al Renaşterii nordice (n. 1497 sau 1498, Germania – d. 1543, Anglia). Este unul dintre primele portrete de grup cunoscute, aparent o simplă reprezentare a doi prieteni, dintre care, în ciuda titlului lucrării, doar unul este în realitate ambasador: Jean de Dinteville, francez aflat la curtea lui Henric al VIII-lea şi cel care a comandat pictura. Cel de-al doilea bărbat este episcopul Georges de Selve, aflat în vizită la Londra în momentul realizării tabloului.

Lucrarea este extrem de interesantă datorită numeroaselor informaţii suplimentare sau mesaje ascunse în ea (despre care s-au şi scris de altfel câteva cărţi), multe dintre acestea făcând trimitere la viaţă şi moarte, politică sau religie. Astfel, tabloul poate fi “lecturat” în mai multe “chei”:

Date şi cifre:
Pictorul include vârstele celor două personaje în tablou, primul având 29 de ani (precizare ce se găseşte pe pumnal) şi cel de-al doilea 25 (informaţie ce apare pe cartea de sub cotul său). De asemenea, unul dintre cadranele solare arată data de 11 aprilie 1533, iar un al doilea indică ora 9 sau 10 şi jumătate. Read More »

Popularity: 2% [?]

Sunt ca pătrăţelele de ciocolată: creează dependenţă. Serios, cine a reuşit vreodată să respecte regula aia de la dietă care zice că ai voie “doar unu sau două pătrăţele de ciocolată”??? Ei, aş, mănânci unul şi gata, mai vrei încă unul şi încă unul şi tot aşa până când te trezeşti cu cutia de bomboane goală în braţele tale… La fel şi cu episoadele serialelor: devi victima perfectă şi te înfiinţezi conştiincios în faţa televizorului la ora stabilită sau, mai rău, începi să muţi munţii din loc ca să faci rost de tot pachetul, pentru o supradoză. Şi când ai tot “sezonul” începi să le mesteci repede-repede, ca pe guma de mestecat, ajungând chiar să nu te mai impresioneze toate detaliile poveştii şi să urmăreşti doar acea bucăţică ce te ţine conectată la serial şi te face să mori de curiozitate privitor la “ce va urma”…

Serialele creează dependenţe şi provoacă isterii. Nu e nimic mai frustrant decât să ajungi la zi cu episoadele şi să trebuiască să aştepţi cuminte ca “ăia din America” să mai filmeze un nou episod sau o serie întreagă. Spre norocul nostru, de îndată ce prinde la public povestea începe să fie “lungită” de scenarişti… apărând tooot mai multe episoade noi. În ultimii ani serialele tv au fost pe primul loc la descărcări pe pe torrenţi, au lansat vedete şi au creeat trenduri… au devenit subiecte fierbinţi de discuţii pe forumuri, bloguri sau reviste glossy, lucru de care producătorii şi-au dat seama, căci apar tot mai multe seriale pe piaţă, din ce în ce mai bine realizate. Read More »

Popularity: 34% [?]

Când mă gândesc la SUA, mă gândesc că acolo anumite probleme sunt mai uşor de rezolvat. De exemplu a fi gay e mai uşor decât la noi. Se pare însă că „mai uşor” e foarte departe de „cu adevărat uşor”, chiar şi în această societate, unde există mulţi oameni şi multe organizaţii care să lupte pentru drepturi, libertate de exprimare şi libertatea de a alege.

În Mississippi, o elevă de liceu de 18 ani care a îndrăznit să ceară permisiunea să vină la balul de absolvire cu iubita şi să poarte haine bărbăteşti trebuie să se lupte acum cu şcoala, mentalităţile şi cu privirile răutăcioase ale colegilor. Şi asta pentru că liceul a preferat să anuleze balul pentru care cheltuise deja o sumă considerabilă decât să îşi schimbe politica.

Se pare că problema există în numeroase şcoli, elevii gay fiind trataţi altfel decât colegii lor heterosexuali şi bucurându-se de mai puţine drepturi. Din fericire, există organizaţii care să dea în judecată şcolile şi sistemul din spatele lor, precum şi iniţiative legislative care să îi protejeze pe aceşti elevi. Dar oare cât va dura până se va ajunge la un rezultat mulţumitor? Doar balul era programat pe 2 aprilie…

Dacă în SUA se întâmplă aşa, oare la noi cum e? Cum e să fii gay într-un oraş micuţ unde te lupţi cu toate prejudecăţile posibile? Şi ce alegi la 17-18 ani? Să te lupţi cu toată lumea, sau să te ascunzi?

Sursa foto

Popularity: 13% [?]

Zilele trecute am făcut un maraton de Spartacus – Blood and Sand la recomandarea insistentă a lui Cassiel.

Mi-a plăcut teribil de mult și m-a făcut să mă gândesc la niște aspecte pe care poate le-ați luat și voi în considerare în trecut.

Trecând peste episoadele cu lupte ale gladiatorilor, ne sunt prezentate alte fețe ale Imperiului Roman, feţe care deşi au fost descrise în unele opere literare parcă au mai mult impact atunci când sunt transpuse în film. Read More »

Popularity: 29% [?]