Adina Marin (căsătorită Chirica) este unul dintre oamenii care îşi transformă pasiunile în muncă. Şi nu se plictisesc. Copywriter cu vechime, îşi transformă acum talentul artistic în proiecte handmade pentru “stupul creativ“, brand personal.

Cenuşă de Trandafir: Ai un parcurs profesional interesant: şcoală de artă, liceu bilingv (engleză), ASE şi apoi masterat în publicitate… Cum de s-a întâmplat?

Adina Marin: Pei aproape nimic accidental…aş putea spune…Singurul accident fericit au fost 2 ani petrecuţi în State când eram foarte mică (tatăl meu a fost transferat acolo cu jobul), dar care m-au “pus bine” cu engleza…apoi restul a curs de la sine…Liceul bilingv…Relatii Economice Internationale la ASE…Încet-încet însă tot ce studiam a început să-mi pară puţin cam prea tehnic şi rece aşa că am vrut să fac şi ceva pentru “sufleţel”. După cursuri, Şcoala Populară de Artă mă făcea să mă simt că trăiesc. Apoi, tot dintr-un accident fericit, profesoara de engleză de la ASE mi-a zis că aş avea o carieră de succes în publicitate. Se pare că iau toate accidentele fericite în serios…

Cenuşă de Trandafir: De ce copywriter? Cum ţi-ai dat seama că te pricepi la asta? Şi că îţi şi place…

Adina Marin: Nu mi-am dat eu seama…mi-am dat seama doar că vreau în publicitate. Era singurul domeniu rupt puţin de tot ce învăţasem la facultate, dar nu complet, cât să nu zic că am făcut-o degeaba. Şi era creativ şi vizual. Nu mă gândeam atunci prea serios la cuvinte. Eu m-am dus la primul interviu sperând să obţin un post de art director, având în vedere că îmi formasem puţin ochiul pe vizual, însă şeful meu de atunci s-a uitat peste CV-ul meu şi a zis: “copywritingul ţi s-ar potrivi mai bine”. Şi asta am rămas…

Cenuşă de Trandafir: E de folos o experienţă variată, ca a ta? De fapt, de ce ai nevoie în meseria asta?

Adina Marin: Da. Nu cred că poţi aduna vreodată destulă experienţă de viaţă pentru jobul ăsta! În meseria asta ajungi să faci reclamă la orice şi este foarte greu dacă produsul sau serviciul respectiv nu se poate testa şi nici nu ai apelat vreodată la el în trecut. Mai există şi varianta prin care ţi se acordă prezumţia nevinovaţiei şi reuşeşti să promovezi un produs fără să ştii nimic despre el, imaginându-ţi doar cât de bun este… dar consider că un adevărat profesionist ar trebui să facă meseria asta cu cât mai multă onestitate faţă de publicul-ţintă şi, în definitiv, faţă de el însuşi. Există mereu un adevăr vizavi de orice produs care poate fi vândut. În plus, situaţiile de viaţă prin care treci te ajută să te identifici mai mult cu oamenii cărora li te adresezi. Astfel munca ta îşi păstrează prospeţimea şi originalitatea, fiind totuşi relevantă pentru ei.

Cenuşă de Trandafir: Publicitatea este percepută ca un domeniu extrem de “cool”, dar cum este ea în realitate? Distracţie sau muncă?

Adina Marin: Este şi distracţie şi muncă. Eu detest cuvântul cool şi îl asociez mereu cu un soi de pseudo valori bizare şi superficiale, lucruri care n-au ce căuta în schema mea mentală pentru orice loc de muncă. Pot să zic doar că te ţine în priză, te ţine informat despre toate bazaconiile pământului şi ajungi să cunoşti oameni foarte interesanţi. Toate aceste lucruri au şi un revers, numai că tinerii care vor să se angajeze astăzi în publicitate citesc mai greu printre rânduri.

Cenuşă de Trandafir: O privire din interior… ce e frumos şi ce e urât în acest domeniu? Pozitiv şi negativ…

Adina Marin: oops…cred că am raspuns deja anticipativ. Depinde foarte mult cum priveşti lucrurile cred. Pentru cineva cu entuziasm nesecat, acest domeniu va fi mereu mai frumos decât urât. Pentru cei care se lasă influenţaţi sau conduşi de orgolii, dezamăgiri, proiecte nefinalizate corect, lipsa de colegialitate, publicitatea va începe încet-încet să-i doboare sau să-i zdruncine din interior, însă majoritatea vor continua să păstreze faţada asta de cool pentru cei din afară. Cred că cel mai bine va şti fiecare când va ajunge aici.

Cenuşă de Trandafir: Care e amintirea ta cea mai dragă din toţi aceşti ani de copywriter? Când ţi-a plăcut cel mai mult şi care sunt proiectele tale de suflet?

Adina Marin: Am ajuns cu aproape toate proiectele care le-am făcut la un nivel ridicat de intimitate. Le consider copiii mei, chiar dacă unele au eşuat uneori… şi copiii sunt neastâmpăraţi şi trebuie educaţi nu? De aceea mi-e foarte greu să aleg între copii. Am de exemplu un spot (Vitamax – Te întreci cu energia!) care e difuzat de aproape 6 ani la TV şi în farmacii. Cred că ăsta e copilul meu cel mai mare, deja s-a mutat de acasă, e independent şi plin de succes şi sunt foarte mândră de el. De regulă nu-mi plac proiectele “in vitro”, adică la care lucrez mai mult singură. Nu pentru că nu m-aş descurca, însă îmi place să cred că munca de echipă aduce mult mai mult unui proiect, îl îmbogăţeşte cu experienţa fiecăruia şi mă îmbogăţeşte şi pe mine cu experienţa colegilor. Şi la filmări se întâmpla asta… de aia mă bucur când fac un spot TV… nu pentru că o să apară la TV şi pot să mă laud, ci pentru că o să apar EU pe platoul de filmare, să cunosc regizori şi mulţi alţi oameni interesanţi, să pătrund chimia dintre toţi care e fantastică. E o experienţă de viaţă superbă.

Cenuşă de Trandafir: Şi cel mai puţin?

Adina Marin: Cel mai puţin îmi plac sarcinile pierdute, proiectele lăsate în aer sau refuzate pe motive stupide, sau pe criterii care nu ţin de creativitatea sau serviciile agenţiei. Mă fac să mă simt ca un pion într-un joc în care m-am trezit ca Alice în Ţara Minunilor. Atunci realitatea mea se deformează aiurea. De asemenea urăsc să nu mi se dea niciun fel de feedback, mai ales cel negativ, pentru ca învăţ cel mai bine din greşeli.

Cenuşă de Trandafir: Cum este ca femeie-creativ în publicitate? Există diferenţe?

Adina Marin: Da, dar nu ţin neaparat de o discriminare sexuală, ci de felul în care suntem clădite ca fire, noi femeile, comparativ cu bărbaţii. Pentru a-ţi apăra ideile, interesele, uneori chiar şi poziţia în firmă, ai nevoie de o pereche zdravănă de cojones.. Din start majoritatea bărbaţilor pornesc cu acest “atu”. Nu că am fi noi mai puţin înzestrate psihologic sau biologic, însă avem altă abordare, ne înflăcărăm mai uşor, ne dăm emoţiile pe faţă şi acest lucru poate fi folosit deseori împotriva noastră.

Cenuşă de Trandafir: Ai petrecut câţiva ani în străinătate: SUA (1989-1992) şi Italia (2002-2003), la studii. Cum a fost experienţa?

Adina Marin: Cam greu de descris în câteva cuvinte aici. SUA a fost declaraţia mea de independenţă faţă de ţară şi valorile comuniste cu care nici n-am avut timp să mă obişnuiesc (am plecat în 1990, imediat după Revoluţie), iar Italia a fost declaraţia mea de independenţă faţă de părinţi si familie (eram la o vârstă la care era deja târziu să mă desprind… dar better late than never). Oricum nu-mi văd viaţa fără aceste două aventuri. Recomand oricui sa plece cu o bursă Erasmus în Europa. It’s the MUST of a lifetime.

Cenuşă de Trandafir: Te-ai gândit vreodată să pleci din ţară? De ce ai ales aşa?

Adina Marin: Da. Cine zice că am ales? Fac alegeri la tot pasul şi nu cred că sunt la vârsta la care să iau decizii finale. Viaţa nu ne întreabă mereu ce vrem, dar eu mă întreb mereu ce vreau de la ea şi mă chinui să-i obţin atenţia.

Cenuşă de Trandafir: Revenind la publicitate: te vezi lucrând în domeniul acesta mereu?

Adina Marin: Mi-aş dori. Dar trebuie să mă consult cu ficatul şi la un moment dat şi cu un psihoterapeut…

Cenuşă de Trandafir: Te-am regăsit pe diverse site-uri, ca autor sau colaborator… ce reprezintă toate acestea pentru tine?

Adina Marin: Experienţe. Oportunităţi de exprimare. Ocazii de a stârni comentarii sau chiar câţiva din oamenii foarte amorţiţi din ţara asta.

Cenuşă de Trandafir: Cine este Albeenah şi cine este Adina Marin?

Adina Marin: Albeenah este o persoană extrem de expansivă, vorbăreaţă (după cum se vede şi din interviu) şi mult prea agitată, dar care zumzăie mai mereu pentru a “face bine” ei şi celor din jur. Este de fapt o poreclă dată de gaşca din facultate care s-a prins de mine ca mierea… de albine. Adina Marin este uşor mai timidă şi retrasă pentru că se desfăşoară predominant într-un mediu profesionist şi cu destul de mult profesionalism. Adina Marin vorbeşte prin fapte şi aşteaptă s-o laude alţii. Sinceră să fiu, acum, nu prea mă mai simt nici una, nici alta… de aia mă numesc mai nou Adina Chirica

Cenuşă de Trandafir: Să vorbim de proiectul tău “handmade”. De unde a început povestea stupului creativ?

Adina Marin: Pei cam odată cu Adina Chirica, adică odată cu soţul meu, care mi-a dat curajul şi încrederea să încerc şi alte drumuri. Simt că este un drum plin de potenţial şi demn de explorat. Sticla mă fascinează – e transparentă şi sinceră ca mine şi simt că vom lucra foarte bine împreună. Deja puteţi vedea ce a ieşit din “colaborarea” noastră de până acum aici. La început, tot ce făceam – vaze, magneţi de frigider, broşe etc. erau concepute ca şi cadouri, dar încetul cu încetul mi-am dat seama că nu am atâţia prieteni câte “răbufniri” creative şi că materialele costă, aşa că am început să vând. Deocamdată nu mi-am folosit foarte mult calităţile de copywriter pentru a le promova pe cele de la Stup… am vrut păstrez distanţa între cele două, dar cred că în curând am să încep să le îmbin… să nu devin schizofrenică cu atâtea personalităţi.

Cenuşă de Trandafir: … şi cum se continuă ea?

Adina Marin: Se continuă prin faptul că am să-i dedic mai mult timp şi mai multă pasiune. Vreau să îmbunătăţesc siteul şi să mă fac mai uşor văzută şi vândută. Am multe planuri, printre care şi unele colaborări cu oamenii mai pricepuţi decât mine. Am multe de învăţat şi voi avea mai mult timp pentru asta… dar cel mai bine… vorbim peste câteva luni.

Cenuşă de Trandafir: E frumos… e greu să găseşti idei sau materie primă… e o descărcare… cum e?

Adina Marin: E o senzaţie de “completare” pe care n-am mai simţit-o de la nimic altceva până acum. E ceva care ţine de mine, un dialog constant cu mine în care învăţ să mă iubesc şi să iubesc viaţă în cu totul alte culori şi perspective. Ţine de inspiraţie… ca şi copywriting-ul, deci nu e uşor, dar rezultatul final, când “iese” merită tot efortul.

Cenuşă de Trandafir: Publicitate, handmade, soţ, familie, prieteni… Cum le împaci pe toate? Mai ai timp liber?

Adina Marin: Ooo daa…. Timp este… şi mai sunt atâtea “artele” de încercat şi făcut. Trebuie să fii generos cu tine, să ai răbdare şi să nu forţezi lucrurile şi toate se aşează de la sine la un moment dat.

Cenuşă de Trandafir: De aici unde? Care sunt planurile tale de viitor?

Adina Marin: Încerc să mă desprind de şablonul 8 ore de muncă pe zi. Cunosc atâţia oameni care trăiesc mult mai bine muncind ocazional pe proiecte şi în rest pe lucruri în care cred şi pe care le fac plăcere. E greu la început, dar trebuie să încerc. De 5 ani fac acelaşi lucru şi încă îl iubesc, dar simt că trebuie să explorez şi alte colţuri ale vieţii. Îmi voi direcţiona aproape toată energia spre stup în viitor, dar stupul meu nu se limitează la un singur fagure…

Wish me luck!

Popularity: 3% [?]