Cum este ca iubitul tău cu care ai o relaţie stabilă (de mulţi ani) să locuiască două case mai încolo?  Să vă vedeţi doar la cină, uneori şi la micul dejun… deşi faceţi toate sărbătorile împreună şi practic abia aşteptaţi să petreceţi ceva timp liber în doi…?

Cum este să trăieşti separat, dar totuşi împreună…?

Ei bine, este şi asta o variantă, una din ce în ce mai des întâlnită, căci LAT sau Living apart together este un mod de viaţă tot mai popular, răspândit în special în vestul Europei şi Statele Unite ale Americii. Pentru a corespunde definiţiei, un cuplu trebuie să fie recunoscut ca atare de cei din jur, partenerii să se considere ei înşişi ca parte a unei relaţii stabile şi totuşi să aibă adrese diferite. Să locuiască separat… de bună voie şi nesiliţi de nimeni, căci LAT nu implică acele cauze obiective care împiedică un cuplu să coabiteze: de exemplu relaţiile la distanţă. Dimpotrivă, cei care aleg LAT locuiesc adesea la o distanţă mică unul de celălalt, uneori chiar în acelaşi cartier sau aceeaşi clădire. Opţiunea lor este bazată de multe ori pe dorinţa de a păstra relaţia “ca la început” şi de a îşi menţine independenţa şi spaţiul personal. Şi deşi majoritatea celor care preferă acest aranjament de viaţă sunt tineri, acest lucru nu exclude posibilitatea ca ei să fie căsătoriţi şi aibă copii, LAT rămânând o opţiune de viaţă şi în cazul prezenţei copiilor…

Avantaje

Beneficiile sunt evidente: eşti stăpân pe viaţa ta, fără a fi singur… E ca în istoria cu “ai şi prăjitura dar ai şi mâncat-o”: practic eşti într-o relaţie, dar te bucuri de toată independenţa şi libertatea de mişcare de dinainte. El nu e obligat să meşterească încontinuu la dulapurile tale cu balamalele căzute iar tu nu îi speli zilnic rufele. Ai timp suficient să ţi se facă dor de celălalt (ceea ce este mai greu de realizat cu el dormind chiar lângă tine) dar şi posibilitatea de a îl avea alături doar dacă dai un telefon. Şi ai timp să te ocupi de cariera personală fără a avea remuşcări că persoana iubită te aşteaptă acasă. Poate cel mai important lucru este chiar faptul că ai astfel libertatea de a te concentra asupra propriei vieţi şi a diverselor moduri în care vei fi cu adevărat fericit.

Cu toţii ştim că relaţia cu partenerul de viaţă poate deveni uneori sufocantă, însă în cazul LAT timpul petrecut împreună este mai mereu o ocazie specială, aşteptată cu nerăbdare. În plus, există şi libertatea de a lua decizii singur şi de a face lucruri separat – în acest tip de relaţie fiecare poate avea spaţiul necesar pentru sine. De multe ori chiar, finanţele sunt separate şi astfel sunt anulate numeroasele discuţii despre bani… la fel şi în cazul curăţeniei în locuinţă sau chiar al stilului în care este amenajată aceasta… astfel încât o serie de subiecte de ceartă sunt eliminate din start şi fricţiuni care altfel ar duce la uzarea unei relaţii dispar automat. Într-o relaţie stabilă dar fără coabitare nu există atât de multe tensiuni legate de nevoile sau dorinţele fiecăruia şi timpul petrecut împreună este “timp de calitate”.

LAT menajează necesităţile fiecăruia în cazul problemelor de intimitate, spaţiu, dezvoltare profesională, stil de viaţă (de exemplu unele persoane sunt matinale, altele nu), socializare (astfel fiecare partener se poate întâlni în voie cu cei dragi sau importanţi pentru el, fără a îl forţa şi pe celălalt la acelaşi lucru) şi confort (de la amenajarea locuinţei la amplasarea acesteia- în cartierul preferat, aproape de locul de muncă etc.). De asemenea, atunci când unul dintre parteneri are copii dintr-o relaţie anterioară sau are în grijă o rudă bolnavă, cuplul poate decide că este mai bine pentru toată lumea implicată ca ei să locuiască separat.

Dezavantaje

Există însă şi o serie de aspecte negative, iar criticile se referă în special la distrugerea modelului de familie tradiţională şi la modul în care această “fragmentare” dar şi absenţa unor istorii de viaţă comune va afecta negativ conceptul de cuplu. Aceasta şi pentru că rolurile clasice se modifică, fiecare partener punând accent pe importanţa carierei şi situaţiei financiare personale, iar femeia căpătând implicit o autonomie crescută. De asemenea, cei doi pot fi marcaţi şi de lipsa de control asupra relaţiei, în condiţiile în care separarea pe care o impune LAT poate aduce cu sine nesiguranţa, gelozia… dar şi frustrarea generată de absenţa celui drag la nevoie. În ciuda tuturor argumentelor pro, care arată că viaţa separată duce la mai puţine certuri, se poate ajunge totuşi mult mai uşor la despărţire deoarece nefiind în permanenţă alături de partener se pot pierde semnele prevestitoare ale deteriorării relaţiei.

În plus, deşi extrem de popular şi aflat în plină creştere, LAT este în continuare un stigmat în ochii societăţii, greu de înţeles de ceilalţi şi de multe ori greu de explicat. Mentalitatea obişnuită este că “dacă se iubesc, locuiesc împreună, deci dacă trăiesc separat înseamnă că nu se iubesc suficient de mult” . Conceptul aduce cu sine şi o serie de inconvenienţe de ordin financiar (nu orice cuplu îşi poate permite să întreţină două locuinţe, oricât de mici ar fi ele) şi problemele aferente aceste logistici (cele ridicate de trafic, de exemplu), deşi se pot găsi soluţii care să mulţumească ambi parteneri. Un alt aspect de luat în considerare sunt copiii, care nu vor beneficia de unul dintre părinţi la fel de mult, acesta nefiind parte integrantă a cotidianului lor.

Cine alege LAT?

În prezent conceptul de relaţie stabilă se schimbă: cuplurile sunt recunoscute de societate (uneori şi de lege) chiar şi fără existenţa unei căsătorii sau a conceptului de coabitare, relaţiile la distanţă devin o realitate tot mai des întânită… iar LAT este doar una dintre variantele posibile.

Există multe cazuri de celebrităţi care au ales LAT şi poate cel mai cunoscut este cel al cuplului Woody Allen şi Mia Farrow, care locuiau pe laturi diferite ale Central Park din New York…  la fel cum şi Helena Bonham Carter şi Tim Burton au locuit în case alăturate, având doi copii… iar Jean-Paul Sartre şi Simone de Beauvoir sunt un alt cuplu cunoscut. Se mai vorbeşte şi despre Frédéric Chopin şi George Sand… despre Arundhati Roy (câştigătoare a premiului Booker) şi soţul ei, regizorul Pradip Krishen… ori despre scriitoarea Margaret Drabble şi biograful Michael Holroyd, căsătoriţi de 24 de ani, locuind separat.

Studiile arată că şapte procente dintre femeile necăsătorite şi şase la sută dintre bărbaţii singuri, la fel ca şi trei la sută dintre cuplurile căsătorite din Statele Unite ale Americii au relaţii de tip LAT. O analiză din 1993 arăta că în Suedia doi la sută din populaţia între 18 şi 72 de ani alesese să locuiască separat, cifra crescând la cinci procente în 2001, dovadă a faptului că fenomenul este în creştere.

Locuirea separată este o soluţie care se potriveşte doar unora, căci oamenii sunt diferiţi şi aşa cum există persoane care vor să facă totul împreună cu partenerul de viaţă, există şi altele care au nevoie de spaţiu şi independenţă. Realitatea este că nu traiul în locuinţe separate este cel care poate duce la ruperea unei relaţii, ci motivele pentru care s-a ajuns la această variantă: dacă este vorba de fuga de intimitate, absenţa atracţiei, un compromis de dragul copiilor sau orice altă opţiune similară, atunci nu este o alegere bună, ci una sortită eşecului, de aceea decizia de a trăi sau nu separat este una ce ar trebui bine cântărită, avantaje versus dezavantaje…

Vestea bună este însă că există acum din ce în ce mai multe opţiuni pentru ca două persoane să fie împreună şi fiecare poate alege cum doreşte să îşi trăiască povestea de iubire.

Popularity: 5% [?]