Bucureşti, capitala ţării eşti…
Da, e un oraş cu mari probleme. Mizerabil. Praf, domnule, praf. Gunoaie. Şi nesimţire… cât cuprinde… Iar de trafic ce să mai spunem, just don’t get me started, ştiu nişte poveşti care ar putea distruge psihicul oricui. Să nu mai amintim nici de demolările şi traumele suferite de capitală, de la un deal şi cartiere întregi rase pentru a face loc măgăoaiei de Casa Poporului (incluzând tentativa de schimbare a axei oraşului), până la blocurile de sticlă trântite aiurea prin oraş şi reparaţiile din Lipscani…
Dar a cui e vina? Nu cumva a noastră? A celor pe care îi tot punem la primărie şi de acolo în jos, până în fund la taxatoare… 
? Că e vorba şi de atitudine aici. Şi parcă prea am ajuns cloaca ţării, zău aşa. Adică ne insultă oraşul oricine, până şi un cioban din vârful muntelui, dacă îi spui că locuieşti în Bucureşti te compătimeşte cu milă.
Trecem peste faptul că nu, nu înteleg chestiunea în cauză, pe care eu o percep ca pe o dovada de nepoliteţe: nu te duci la om în casă şi începi să-i critici mobila, aşa că de ce e normal să stai în faţa unui bucureştean şi să-i explici ce oraş nasol are??? Şi bietul om ce trebuie să facă: să se situeze automat într-o poziţie de inferioritate, să înceapă să-şi plângă de milă sau ce… ??? Hei, eu sunt chiar bucureşteancă, aici mi-am petrecut copilăria, am amintiri în oraşul ăsta… Dar, în fine, după cum spuneam, trecând peste… ideea e că trăim aici. Trăim, nu doar locuim. Şi e păcat de noi şi de oraş dacă asta e tot ce se alege din anii petrecuţi în Bucureşti.
Pentru că, dincolo de gunoaie şi toate cele, nu e un oraş urât. Are potenţial, zic eu. Sunt zone în care, cum ai cotit pe o străduţă, parcă eşti în altă lume. Brusc, un moment de gratie printre case vechi, frumoase, cu o magnolie răsărită în curtea cuiva şi linişte, multă linişte… Clădiri interesante, diverse stiluri arhitecturale amestecate (Casa cu lei – Palatul Cantacuzino, Palatul Kretzulescu…). Locuri secrete, mituri (se spune că există un tunel între Cişmigiu şi Mitropolie). O groază de terase, cafenele, restaurante noi, o plăcere să le descoperi… E verdeaţă în parcuri, unele tare frumos amenajate (ştiaţi că Cişmigiul e opera unui peisagist austriac, fost director al Grădinilor Imperiale din Viena?) şi altele recent reamenajate (IOR, de exemplu). Librăriile… Teatrele… Şi lumea, o întreagă reţea de oameni care fac lucruri interesante: de la handmade la diverse târguri de vintage, plimbări cu bicicleta, experimente culinare, plantează copaci sau fotografiază oraşul…
Oraşul suntem şi noi. Şi el este aşa cum îl facem şi noi. E o relaţie de condiţionare reciprocă, în care sunt multe de descoperit şi de făcut. Dacă viaţa tot ne-a adus aici, dacă tot am ajuns să trăim aici, zic eu că merită să ne revendicăm oraşul, fără gesturi măreţe, între două înjurături în barbă şi ocolirea unei gropi noi să mai amintim şi de un loc/om/gest/gând frumos recent descoperit… Sunt multe lucruri de reparat în Bucureşti, e adevărat, dar cred că primul pas e să ni-l asumăm, prea ne dezicem toţi de el…
Popularity: 6% [?]
Nov 6th, 2009 at 12:50 pm
OK, eu nu inteleg partea asta cu cat de tare e sa uram Bucurestiul. Il urasc cei nascuti si crescuti aici, cei veniti din provincie, cei care trec pe aici din cand in cand. Da, e murdar, traficul e ca naiba, ar putea fi imbunatatile tone de aspecte, mici sau mari. Dar nu inteleg cum poti sa nu iubesti orasul asta! E atat de viu uneori, are felul lui unic, gasesti mereu ceva de facut! Daca vrei liniste, cum zicea Alina, gasesti zone linistite…
Eu asteptam de prin liceu sa ma mut aici, sa ma bucur de marea de posibilitati. De cand am venit, m-am mutat de peste 10 ori, a fost obositor, am fost trista si fericita aici, dar nu am putut uri orasul asta, nu am fost niciodata dezgustata de el, nu m-a obosit. Eu cred ca si toata vria asta impotriva Bucurestiului e tot o moda! In secret, il iubim cu totii!
.-= Alina Popescu´s last blog ..Bucureşti, capitala ţării eşti… =-.
Nov 6th, 2009 at 7:21 pm
Și mie îmi place Bucureștiul! Nu-mi plac blocurile comuniste gri și trase la xerox, dar acum de când au început să le izoleze termic le-au și vopsit frumos și devin și ele simpatice. De exemplu: http://www.bucharestlife.net/2009/10/15/with-a-little-effort-bucharest-could-be-quite-nice/
Nici măcar nu mi se pare murdar. Cine n-a fost prin Paris este rugat să se abțină de la comentarii. Cine a fost, să compare. Paris-ul mi s-a părut EXTREM de murdar față de București, și asta era acum câțiva ani buni. Între timp Bucureștiul s-a mai curățat, după părerea mea, despre Paris nu știu.
Singura problemă reală de care nu văd cum o să scăpăm este traficul. Una dintre cele mai frumoase imagini pe care o am eu cu Bucureștiul este o dimineață de 1 ianuarie, ora 9 și ceva dimineața, în Piața Universității. Nu era absolut nimeni pe stradă. Nici o mașină, nici un om. Dacă ar fi așa de obicei, ar fi un oraș excelent.
Cât despre Lipscani, e adevărat că e șantier de multă vreme. Dar dacă o să iasă ca străzile deja terminate, unde e plin de cafenele, baruri și restaurante, eu unul sunt dispus să aștept.
.-= Ovidiu´s last blog ..Invitație la întâlnirea RLUG Noiembrie ‘09 =-.
Nov 6th, 2009 at 7:42 pm
Mie imi place pentru ca este orasul meu. M-am nascut aici… si ritmul lui e si ritmul meu. Nu imi place sa ma impiedic de masini pe trotuare, mai ales ca acum merg cu caruciorul (stiti ce greu e cu un bebe in carucior prin orasul asta???).
Ovidiu, amintirea ta mi-a adus in memorie o excursie la supermarket pe 1 ianuarie, wow! gol- golut, o placere sa mergi cu masina prin oras si sa faci cumparaturi in magazinul ala pustiu…
.-= Alina Fekete´s last blog ..Ce copil ai: roz sau bleu? =-.
Nov 7th, 2009 at 12:36 am
Bucurestiul nu este un oras murdar. Roma mi s-a parut mai murdara, Budapesta si Zagreb la fel. Ce ma intristeaza in Bucuresti este mizeria umana – multi oameni nebuni, oameni ai strazii dormind langa un Porsche Cayenne, oameni diformi la fiecare semafor, copii cu defecte pe care ma gandesc ca le-au dobandit ca in Slumdog Millionaire, pentru a fi trimisi la cersit. Asta chiar ma intristeaza, cand vad bebelusii aia purtati de copii de 10 ani prin metrou toata ziua clachez. Nici nu stiu ce sa fac … imi vine sa plang, vreau sa fac ceva pentru ei, sunt niste bebelusi, merita alta viata.
Eu cred ca Bucurestiul este un oras frumos, viu, dar cum naiba sa mai vezi asta cand mergi pe strada langa un copil de 4 ani care n-a mai mancat de 3 zile?!
Atitudinea restului tarii fata de Bucuresti este nedreapta, izvorata dintr-o frustrare si-o gelozie pe care nici n-o constientizeaza. Ardelenii, banatenii se cred mai cu mot ptr ca sunt mai aproape de lumea civilizata, dar va zic sincer, cea mai horror experienta traita de mine vreodata a fost in gara din Arad in 2005. Am pierdut un tren, am stat in gara cu transexuali, copii care-si vindeau corpul, betivi ordinari care se prelingeau pe peretii unei cladiri care arata ca o ruina. Dupa ce n-am mai rezistat acolo, am iesit din gara sa cautam un local. Cei cu care m-am conversat (pareau oameni normali!) m-au trimis intr-o bodega ordinara, Pisica Albastra, unde puteam alege dintre tuica sau palinca, iar barmanitele n-aveau dinti
Si toti colegii mei de facultate se jurau ca ei se intorc in orasele lor dupa ce termina – orase care erau niste metropole unde visul lor de a deveni PR-isti se concretiza cum coborau din tren. Orasele astea erau Craiova, Bacau, Onesti, Brasov, Focsani. Boswash, parol!
A, si inca o chestie … cineva sa le explice oamenilor ca DA, exista BUCURESTENI. Se nasc oameni si in orasul asta, va zic eu! De sute de ani chiar.
.-= Elena´s last blog ..Stam cuminti acasa =-.
Nov 7th, 2009 at 9:22 am
Alina,
Micul Paris de odinioară a dispărut sub buldozerele comuniste, aşa cum au fost asasinate sumedenie de valori despre care unii nici nu au ştiinţă că au existat. Există însă o memorie colectivă a celor care,atâţia câţi au mai rămas,îşi amintesc de Bucureştiul interbelic,un oraş ce avea, după modelul arhitectural al Parisului,construcţii monumentale(singura axă nedemolată construită după planurile unor arhitecţi francezi este bulevardul Magheru). Un Bucureşti cu un stil eclectic, în care predomina stilul brâncovenesc, semnatar al unor bijuterii arhitectonice (amintesc doar Spitalul Brâncovenesc)! Bucureştiul de azi e ceea ce facem noi din el,o reflectare a concepţiei noastre de viaţă,a comportamentului nostru de pe stradă(ca pietoni sau conducători auto),a felului de a ne comporta în public ş.a.m. d. Nu vreau să critic, că deja e o modă naţională, dar, ca şi bucureşteancă de peste trei generaţii,pot să spun că acest oraş mi-a oferit bucurii şi nu mi-am dorit niciodată să-l schimb cu alte capitale. Sigur,pentru a te bucura de el, e nevoie de o privire care să ştie unde să caute frumosul… Mai mult ca oricând se impune o selecţie a acelor locuri în care Bucureştiul oferă satisfacţii şi asigură starea de bine. Pe când un articol despre… Locuri regale în Bucureşti?
.-= catia maxim´s last blog ..Ce te roade, Omule? =-.
Nov 7th, 2009 at 4:16 pm
Intotdeauna conteaza si ce alegi sa vezi si ce alegi sa schimbi – in bine. Daca arunci guma pe jos, scrumul de la tigara pe geamul masinii si asa mai departe nu esti mai breaz decat altii pe care ii critici. Am mai dat acest exemplu si in alte contexte: un domn venit din Canada. L-am luat la o plimbare prin parc – Herastrau. Era inceput de iunie – aglomeratie evident. Multi oameni, multe produse consumate inclusiv suc baut (era cald). Ca atare sticle aruncate. De unii la cos, de altii pe langa sau pe oriunde. Si domnul acesta vede o sticla de 2 litri de suc aruncata pe jos. O ridica si merge cu ea pana la primul cos de gunoi – vreo 2-3 metri – unde o arunca.
Iata un exemplu. Demn de urmat si demn de dat.
Bucurestiul este orasul in care m-am nascut si pe care il iubesc din foarte multe motive. Si da, incerc sa schimb in bine tot ce pot. Si stiu si ca unii nu sunt incantati de el. Am chiar un prieten care a zis ca nu calca pe aici (venise o singura zi si era aglomerat si nu i-a placut). Si totusi a revenit dupa 2 ani pentru ca ii tot vorbeam de locurile minunate pe care le vizitam. A stat 2 zile, timp in care l-am plimbat si prin parcuri si muzee dar si pe strazi – asa cum erau ele, la rand. A doua zi a zis ca va reveni.
Bucurestiul are oricum si o aura aparte. E un oras ce atrage. Si da, sunt multi locuitorii sai care il strica, dar sunt si mai multi cei ce ii fac cinste si care le arata si celor din tara si nu numai cum e sa fii bucurestean. Iata multiple perspective si idei de meditat.
In concluzie sa nu uitam: ce vedem, ce retinem, ce evidentiem, ce si cum schimbam in bine?
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Palatul Mogoşoaia – o oază de linişte şi verdeaţă =-.
Nov 8th, 2009 at 6:57 pm
Ma bucur ca, iata, sunt atatea comentarii pozitive. Inseamna ca mai exista o sansa
… Dupa mine farmecul orasului sta tocmai in diversitatea lui si poate pe asta ar trebui sa mizam mai mult. Si, dupa cum spuneam, sa ni-l asumam, iar asta se refera si la comportamentul nostru, in primul rand.
Si cunosc multe persoane care sunt pur si simplu speriate de ideea de a veni la Bucuresti, de teama de traficul nebun sau furturile la tot pasul- sa fim cinstiti, nici stirile date la televizor nu ne ajuta… Pe mine ma uimeste situatia, insa este cat se poate de reala
.
@Catia: o idee foarte buna, multumim, uite ca deja avem un articol despre Palatul Mogosoaia, o recomandare excelenta. Legat de ce spuneai: una dintre placerile personale este sa ma plimb si sa ma uit la case- chiar ai ce vedea.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Dialog între ea şi el, într-o zi de duminică =-.