Ne întâlnim zilnic cu zeci de oameni, poate chiar cu sute. Cu unii interacţionam direct, cu unii indirect cu alţii intim. Vrând nevrând îi categorisim, conştient sau inconştient, în mod public sau doar în mintea noastră. Ulterior ne purtăm cu ei în concordanţă cu acele “calificative” pe care le-am oferit. Dar pentru ce anume oferim acele calificative?
Pentru o sumedenie de calităţi, dar probabil cel mai important este acea caracteristică fără o definiţie prea clară numită “calitatea umană”. Fără îndoială pentru fiecare dintre noi această caracteristică diferă, în formă, fond, cantitate. Există însă nişte elemente comune după umila mea părere. Acestea ar fi:
- principiile după care se ghidează un individ, dovedite prin acţiuni şi nu prin vorbe şi pătura socială din care face parte respectivul individ (există uneori şi diamante în praf, dar rare)
- măsura în care te poţi baza pe cineva
- respectul de sine
Mai există probabil şi altele, dar prefer să nu vă plictisesc prea tare cu ideile mele fixe.
Am pus pătura socială între caracteristicile ce stau la baza calităţii umane pentru simplu motiv că mediul social din care un individ face parte îl expune unor valori şi mai târziu şi le va însuşi, formându-i astfel caracterul şi transformându-se în principii.
Astfel un om născut şi crescut în păturile “burgheze” ale societăţii va avea o oarecare dificultate în a se obişnui să folosească metroul, îşi va privi colegii de călătorie cu scârbă şi după ce va coborî din metrou va discuta 15 minute la telefon despre cum pute în metrou, cum nu are loc şi cum nu se compară cu BMW-ul care e “la service”.
Un prieten adevarat îţi va demonstra prin acţiunile sale asta, nu te va aburi cu vorbe, nu îţi va spune că rămâne onorat că mai vorbeşti cu el după ce a făcut o măgărie şi nu îţi va cânta “calitatea umană” la 2 din 3 sesiuni de băut bere.
Măsura în care te poţi baza pe cineva este foarte simplu de calculat: câte persoane din anturajul vostru nu vă înjură urât dacă le sunaţi la 3-4 dimineaţa şi le rugaţi să vină să vă ia de pe autostradă sau să vă ducă la 10 seara la spital?
Poate printre cele mai importante caracteristici este respectul de sine. Acesta se vede prin modul în care omul se comportă cu el însuşi şi deciziile pe care le ia. În momentul în care cheltuielile îţi depăşesc veniturile iar tu continui să îţi menţii stilul de viaţă împrumutându-te la prieteni, pentru că nu poţi trăi fără 6 beri zi de zi, poţi să fii extrem de literat, extrem de cult şi să fii cel mai mare fan al lui Tarantino şi al lui Guy Ritchie, tot un alcoolic rămâi.
În concluzie, pentru mine, un om de o înaltă calitate umană este un om pe care pot să mă bazez şi cu care să pot discuta orice, oricând, fără să mă sperii de ideile lui fixe. Dar pentru voi?
Popularity: 4% [?]
Da acord, mai puțin partea cu metroul
Acolo chiar pute, și mulți dintre tovarășii de călătorie îmi provoacă greață (și nu, nu am BMW în service 
).
Sunt de acord cu tine. Am in viata mea oameni cu care pot vorbi orice, oriunde si oricand, oameni care ma accepta asa cum sunt, in fata carora nu port nicio masca, nicio armura. Am prieteni cu care rad din orice nimic ,cu care vorbesc despre viata, despre carti, filme, muzica, prieteni care stiu sa asculte si pe care ma pot baza atunci cand lumea asta nebuna ma striveste. Intre noi nu exista bariere, nu exista usi interzise ci doar ferestre deschise larg spre lumina.Sunt un om bogat si bogatia mea se masoara in zambetele si bratele permanent deschise ale prietenilor mei.
Ooorsoo, parerea mea e ca mediul social isi pune excesiv amprenta pe tine doar in anumite conditii – nu interactionezi cu oameni din alte medii (ceea ce e destul de dificil, pentru ca mai mergem la gradinita, scoala, la serviciu etc), daca nu esti atent la ce se intampla in jurul tau si nu poti analiza lucrurile singur, daca nu citesti sau daca pur si simplu nu te intereseaza sa fii altfel. De la un punc suntem responsabili doar noi pentru ceea ce devenim si toti ne autoeducam intr-o mai mica sau mai mare masura. Evident, dupa ce am vazut lumea putem decide ca modul nostru de viata ne este cel mai potrivit
Intervin aici si zodiile, astrologia, the genetic makeup etc. Am ajuns la trista concluzie ca cei 7 ani de acasa contribuie prea putin la calitatea umana. Daca marul e putred pe dinauntru, degeaba adaugi 20 de straturi de zahar caramel
Un subiect fantastic pe care sper să îl mai văd tratat aici.
Calitatea vieţii pe un interval de 5 ani, se spune, este măsurabilă în câte cărţi ai citit şi cu ce fel de oameni te-ai înconjurat.
Ultima frază a Corinei arată un mod foarte sănătos de a privi lumea.
Alina, tu spui acolo, printre rânduri, un mare adevăr: ceea ce ne separă de condiţiile mediului în care creştem, de codul spiralat care curge în noi, de greşelile figurilor cu autoritate din viaţa noastră, ceea ce ne dă o şansă, ca specie şi ca oameni, este autoeducaţia. Şi la baza ei trebuie să existe intenţia, dorinţa permanentă de a deveni varianta cea mai bună a fiinţei noastre, ceea ce, cum spui şi tu, nu va depăşi niciodată nivelul de potenţial “daca nu citesti sau daca pur si simplu nu te intereseaza sa fii altfel”.
Dincolo de o vârstă ne ALEGEM mediul, şi alegerea noastră arată ceva despre noi. Într-una din cărţile unui mare specialist financiar am gasit următoarea frază:”Suntem media celor 10 oameni cu care stăm înconjuraţi”.
Iese la calcul? Dă cu virgulă?