Relaţiile de afaceri seamănă uneori izbitor de mult cu cele de dragoste. Şi sunt unele în care problemele sunt cât se poate de vizibile: înşelat, bătăi, abuz de altă natură, sau în cazul zonei business – neplata facturilor, dispărutul în ceaţă ca măgarul când ai nevoie maximă de firma respectivă, iar altele la fel de disfuncţionale, dar în cazul cărora e mai greu să identifici unde doare, unde e ruptura şi de ce nu merge. Totul pare calm, frumos şi eficient, dar de fapt e cum se poate mai rău. În foarte multe cazuri, dacă un client îţi trimite regulat proiecte şi plăteşte facturile la timp, asta clar înseamnă că e un client ce trebuie păstrat. Cum să renunţi tu firmă la un client de genul ăsta? Alţii chiar îţi fac tone de probleme şi abia te înduri să rupi contractul, la figurat! În ce alte cazuri e mai bine să renunţăm la un client?

Să încercăm un portret robot! Vor să fii la dispoziţia lor oricând, chiar dacă proiectele sunt mici. Sau este un client mare şi se aşteaptă să îi oferi tot, inclusiv primul născut, să-i rezolvi toate problemele, chiar dacă nu intră în atribuţiile tale, dar hell, te plăteşte consistent, nu? Aştepţi cu săptămânile un răspuns, iar apoi e vina ta că sunt în urmă cu toate. Se răzgândesc de 5 ori, transformând firma ta în Cooperativa Munca în Zadar, iar echipa ta e deja sleită de atâta stres. Anunţi cu săptămâni înainte că pleci la o conferinţă, ştie clar cât esti pe drum şi că nu vei putea răspunde în intervalul respectiv. Stai până şi pe băncuţa de la poarta de îmbarcare cu laptopul deschis, el nu zice nici pâs. Evident, asta până când eşti tu în miezul zborului, că atunci vine şi emailul buclucaş. Şi cum tu schimbi avioane şi trenuri şi taxiuri 9 ore, evident că nu răspunzi. Ceea ce înseamnă că eşti diavolul lumii business şi meriţi să arzi în iad. Din când în când îţi spune cât te preţuieşte, dar aşteaptă febril prima ocazie să întoarcă spre tine degetul acuzator. V-aţi confruntat cu o astfel de situaţie? Dacă da, şi mai ales dacă nu sunteţi un owner sau un CEO căruia să nu-i pese de fraierii care îşi bat capul cu clientul-problemă, ajungeţi la dilema de mai sus: plăteşte lună de lună, acum mai e şi criză, cum să renunţ?

Motivele pentru care e bine să renunţaţi sunt simple:

- de la atâta stres, echipa e terorizată, neproductivă, iar de creativitate de vreun fel mai bine nu mai vorbim
- pierdeţi mult prea mult timp cu un singur client
- suma platită lunar nu acoperă timpul pierdut aiurea, stresul sau cheltuielile de recrutare dacă oamenii se satură şi pleacă
- toate cele de mai sus afectează prestaţia voastră când vine vorba de alţi clienţi
- toate cele de mai sus vor face tot din ce în ce mai dificilă găsirea de noi clienţi

Toţi ne răzgândim, toţi trecem prin perioade mai proaste, toţi putem lăsa de la noi, să meargă bine lucrurile. Dar când un client face ca lucrurile să nu meargă bine, când după ce evaluaţi toate efectele negative, adăugaţi suma din factură şi vă dă cu minus, e cazul să-i spuneţi următoarea propoziţie magică: „Trebuie să vorbim!”. Da, e vorba de cuvintele care anunţă despărţirea.

P.S. Dacă promite că se schimbă, puteţi acorda o a doua şansă. Dar punând condiţii clare, iar dacă după ce trece perioada de probă o ia de la capăt cu aceleaşi probleme pe care le credeaţi rezolvate, nu mai staţi pe gânduri.

Uneori lucrurile se schimbă, alteori nu. Cheia succesului e să vă daţi seama cum stă treaba în cazul vostru

Popularity: 3% [?]