Am cunoscut-o, iar astăzi vă invităm să îi citiţi şi primul articol: nou guest poster CdT: Ivona Boitan
Acum mă bag şi eu în seamă ca musca în…(cacaoa cu) lapte, şi vă pun o întrebare. De ce la revistele pentru femei, alea faine pe care dăm noi mulţi bani, cartea e mereu la ultimele pagini?…Undeva pe la capitolul “şi altele”. Şi nu numai cartea. Teatrul. Muzica bună. De pictură nu mai spun…
Eu înţeleg că rujurile şi parfumurile şi rochiţele sunt cele care fac lumea să se învârtească şi că marile branduri bagă bani adevăraţi în reclame. Înţeleg foarte bine presiunea lucrurilor pe care publicul le doreşte.
Dar sunt convinsă că vânzarea nu ar scădea dacă în loc de zece cărţi prezentate lapidar pe o pagina ar fi alocate doua sau trei pagini unor prezentari mai pe larg, eventual împreuna cu un interviu cu o scriitoare. Nu vreau să sugerez aici că ar trebui musai să fiu eu aia. Cu toate că nu ar fi rău. Glumesc! Dar ar putea fi Oana Stoica Mujea sau doamna Lucia Verona sau …sunt multe femei care scriu bine în ţara asta. Sau un interviu cu o doamnă care sculptează. Sau pictează.
Dacă o puştoaică, naivă şi curată, răsfoieşte o asemenea revistă, ce înţelege ea? Că e importantă cartea sau rujul? Că e bine să-şi cultive mintea sau să-şi etaleze cât mai bine nurii? Când ne vom plictisi să creştem fetiţe care vor să se mărite cu fotbalişti sau să devină top model va trebui să avem mai multă grijă şi la ce modele de viaţă le băgam sub nas.
Ştiu că niciodată faţa unei scriitoare nu va “vinde “ la fel de bine ca aceea a unui top model sau a unei vedete de televiziune. Nu-s naivă. Dar dacă le vom oferi copiilor noştri exemple de succes doar din această zonă a efemerului cu sclipici, nu trebuie apoi să ne plângem că nu citesc şi că peste câţiva ani dezacordurile, limba murdărită şi exprimarea grobiană vor fi la ordinea zilei. Peste câţiva ani, zic…sunt optimistă!
Cred că şi revistele din străinătate sunt gândite să aducă profit. Şi totuşi în paginile lor cartea e mult mai prezentă.
În definitiv, o revistă este ceva ce se “citeşte” deci se adresează, cel puţin teoretic, unui public pentru care actul de a citi e un reflex cotidian, nu?
Şi când ne gândim la prezentarea de carte, nu trebuie să o vedem neapărat într-o maniera academică. Cartea poate fi prezentată “zglobiu”. Ar putea fi prezentate carţi care sunt numai bune pentru o conversatie de seară la un dineu, cărţi bune când vrei să-l impresionezi pe “el”. Ce e o carte de filozofie decât un argument într-o dispută? Sau o carte de teatru… Un glosar de replici deştepte. Am putea găsi în reviste o categorie de cărţi de citit când eşti singură şi deprimată. În loc de clasica ciocolată şi de găleata de îngheţată. Că până la urmă câte calorii contine o carte? Zero calorii dar multă energie. Doar neuronul se îngraşă niţel …
Într-un scenariu sumbru, vom ajunge să ne uitam pe reviste ca la nişte cărţi de colorat, ne vom bucura ochiul cu tot soiul de lucruri sclipitoare şi după aceea vom gânguri inocent! Ng!
Ivona Boitan lucreaza din 2000 in publicitate si media. Intre timp a publicat si doua carti – Cu sange rece si albastru si foarte recent, Hotii de timp.
Popularity: 3% [?]
Cand am citit prima oara articolul tau – inainte de a-l posta aici – mi-am dat seama ca ai rezumat foarte bine o parte dintre lucrurile care ne deranjau si pe noi la revistele din comert, motiv pentru care am si lansat Cenusa de Trandafir. Ma bucur insa sa vad ca ai mers mult mai departe si da, semnalul de alarma este foarte bine tras intrucat din pacate reperele le stabilesc parintii inca de mici si pe ei ii ajuta ori ii incurca si media, in cazul de fata revistele.
Nu zic ca e rau sa vedem ce e la moda atat la haine si accesorii, cat si la diverse produse pentru machiat si ingrijire personala, dar n-ar strica un accent mai mare si pe ceea ce tine de cultura.
De fapt cred ca acum avem de-a face cu o etapa “inversa”. Vad multi parinti care isi duc copiii de mici (a se intelege 3 ani cel tarziu) la tot soiul de cursuri de nu mai au nicio clipa libera si toate aceste ore suplimentare incearca sa le dezvolte creativitatea.
Dar sa revenim la reviste. Ai dreptate: o prezentare de carte poate fi realizata in mod inedit, iar lectura este subiect de discutie. Si mai e ceva: o prezentare poate fi interesant realizata dar nu doar la final. Poate fi tot o pagina dedicata pentru cateva aparitii – insa… in alta parte plasata (dupa cum bine zici). Dar mai vin si intreb: sa fie cu carti doar de la edituriel care achizitioneaza spatiu sau sa aiba sanse si cele care nu au buget sau un scriitor care isi trimite el cartea – aparuta la o editura ce nu se implica in distributie/promovare?
Voi dragi citirori/cititoare de reviste pentru doamne si domnisoare, ati remarcat prezentarile de carte? Ati cumpara o carte pentru ca va e recomandata in 2 randuri in revista?
Trebuie sa recunosc ca nu m-au atras niciodata revistele pentru femei. Am citit vreo doua pentru ca mi-au luat mie interviu, ca altfel nici n-as fi stiut ca exista. Dar e adevarat. Despre arta in general se vorbeste mai deloc in astfel de reviste. Chiar si interviurile mele au fost glossy, iar eu ma intrebam ca tampa de ce ar interesa pe cineva cu ce parfum isi da un scriitor sau cum se moteaza in oglinda.
Adevarat, cartea ar trebui sa fie mai prezenta in revistele pentru femei, asa poate m-as indura si eu sa le cumpar.
De fapt da, e un intreg segment care nu este acoperit si pe care – in print – inca nu il acopera nimeni… Mai rau e ca nici nu vor.
Ivona, si eu am cautat multe in reviste si nu le-am gasit. De la carti care sa ma intereseze, la partea de business si cariera care este aproape inexistenta, la gadgeturi utile si nu neaparat roz
Si uite asa, cum zicea si Lore, am ajuns noi sa facem Cenusa
Si aici regasesc ceea ce caut in articolele colegelor mele, in comentarii, in ideile invitatilor si ale colaboratorilor, pe twitter si facebook. E minunat ce ni se intampla si iti multumesc ca ni te-ai alaturat 
Alina, si eu ma bucur ca v-am gasit! Sper sa fim din ce in ce mai multi. Si mai culti
Cred ca e adevarat ca si cel mai lung drum incepe cu un pas. Asa ca eu cred ca deja primul pas a fost facut.
Oana, ce spui tu e adevarat, sunt multe femei care nu se regasec deloc in acele reviste..intrebarea e cate? Oare ar merita ele o revista altfel? Sau onlineul e suficinet pentru acest gen de public. Poate fi si asta
Lore, ma gandeam ca poate ca acum am batut atat toba cu cele doua randuri ca mi-e teama sa nu le scoata si pe alea…pe principiul nemultumitului i se ia darul
Eh, chiar si la acelea sa se renunte? Nu cred
De fapt nu numai revistele au un spaţiu aproape inexistent pentru prezentarea de carte. Nu aş vrea să arăt cu degetul spre nimeni, dar în calitate de autor, pot spune că e o mare brambureală şi în domeniul editorial şi de marketing, ca de altfel peste tot. Un autor debutant e nevoit să facă totul cam de unul singur şi până să ajungă pe raftul unei librării,drumul e lung, anevoios şi, nu de cele mai multe ori fair. Eu,personal, am avut şansa să apar în câteva reviste, dar nu asta e important. Actul de cultură e un act de Mecena şi el trebuie făcut constant,responsabil şi cu o permanentă raportare la repere.
Iţi urez succes şi spor la scris!
Catia,
ai perfecta dreptate.Dar asta deja este obiectul altui articol. Multumesc mult ca mi-ai semnalat un subiect bun! Spor la scris si tie si mai ales, succes cu editurile, marketingul si pozitionarea