Cărţi date cu împrumut – sau despre bunele maniere cele de toate zilele
Voiam azi dimineaţă să mă uit într-o carte. Mă îndrept spre bibliotecă dar… ia-o de unde nu-i. Şi-apoi mi-am amintit: la un moment dat am dat-o cu împrumut. Şi de-atunci tot cu împrumut e dată, iar persoana nici nu mai răspunde la telefon.
Văzând acest aspect şi altele asemănătoare – la mine sau la prieteni – îmi dau seama că oamenii uită de codul bunelor maniere. Îl consideră desuet şi fără rost şi aleg să se poarte “într-un mare fel”. Şi să dea astfel cu stângul în dreptul.
Să luăm un exemplu: dacă o persoană face o gafă, omul modern râde. Nu doar zâmbeşte înţelegător, ci râde în hohote. Şi mult timp. Îl face pe cel ce a făcut acea gafă să se simtă… Şi… are impresia că el e scutit de posibilitatea de a gafa, că el nu greşeşte niciodată. Poate că dacă ar fi educat de mic, s-ar purta mai bine. Dar cine să educe?
De fapt, aş putea să rămân în zona cărţilor dacă tot am pornit de aici. Ştiţi ce spune codul bunelor maniere legat de acest aspect? Îmi permit să citez: “Ne putem uita în bibliotecă, după ce am cerut voie, dar nu ne vom lua un braţ de cărţi pentru acasă. Vom cere dacă dorim, una singură având grijă să precizăm când o aducem înapoi, şi să o şi aducem! La rândul ei gazda ar trebui să noteze într-un caiet pregătit în acest scop – cine, când şi ce carte a luat. Nu vă bazaţi pe memorie! Procedaţi la fel cu casetele video sau audio. Dacă cineva se simte jignit e de rea credinţă.”.
Ei? Ce-aveţi de spus? Ştiaţi? Vă comportaţi astfel? Aveţi un astfel de caiet?
Eu mărturisesc că mi-am făcut unul. Da, trec pe răboj cărţile împrumutate, data la care le-au primit şi când au zis că le aduc. Motivul e simplu: iubesc cărţile şi nu vreau să rămân fără ele.
Aş adăuga însă apropo de codul bunelor maniere şi cărţile că e foarte important şi modul în care arată cartea atunci când o returnezi. Volumul nu trebuie să fie deteriorat – da, vă mai aduceţi aminte de coperte cu care puteţi proteja cartea? – nici coperta, nici în interior. În niciun caz nu trebuie făcute însemnări de vreun fel pe carte. La fel, cineva care a luat cu împrumut o carte de la altcineva, nu are voie să o împrumute unei alte persoane mai departe. Poate sună a regulă de bun simţ, dar credeţi-mă că ştiu cazuri în care s-a încălcat principiul. Ar mai fi un aspect. Dacă aţi stricat cartea împrumutată îi spuneţi proprietarului şi îi cumpăraţi una nouă, sperând ca acea carte să nu fi avut autograf sau vreo valoare sentimentală pe care nu o veţi putea nicicând înlocui. La fel dacă aţi precizat că nu ştiţi când veţi putea returna lucrarea, nu uitaţi că există totuşi o perioadă ce poate fi considerată de bun simţ şi una care, prea lungă fiind, depăşeşte limitele. Iar atunci deseori se uită şi că trebuie să se returneze acea carte. Poate că ar trebui să se meargă şi mai departe şi persoana care împrumută o carte să îşi noteze la rândul ei de la cine a luat-o şi când şi un termen la care a promis sau la care trebuie să o dea înapoi. Iar când acel termen se împlineşte, indiferent dacă acea lucrare a fost citită sau nu trebuie returnată. Asta dacă doriţi să vi se mai împrumute ceva – nu de alta, dar şi prietenii vorbesc între ei, nu? Şi-apoi ar trebui ca persoana ce împrumută să aibă termen la care să returneze – nu cel ce a oferit să fie tot cel ce se roagă să primească înapoi ceea ce îi aparţine, nu?
Imaginaţi-vă că dacă doar despre cărţi am putut scrie atât – pornind de la elementele de bază şi oferind anumite elemente de bun simţ, câte sunt de învăţat şi pus în practică indiferent de domeniu. Da, cu siguranţă vom mai greşi, nu suntem perfecţi, însă putem încerca să ne purtăm mai cuviincios. Depinde evident şi de cum vrem să fim percepuţi.
Şi pentru că şi eu am găsit documentul online, vi-l recomand şi vouă: Codul bunelor maniere, versiune downloadabilă.
Popularity: 9% [?]
Oct 29th, 2009 at 10:54 am
Uite de asta eu am ebook reader și citesc exclusiv digital
Cine vrea o carte primește un PDF, iar printatul costă suficient de puțin încât cine nu poate citi de pe calculator (că nu toată lumea are ebook readere) să aibă variantă hardcopy. Ta-daaa 
.-= Ovidiu´s last blog ..Aventuri de angajator – Episodul 2: Adrese de mail =-.
Oct 29th, 2009 at 11:04 am
Este o solutie, Ovidiu, intr-adevar – dar pentru asta trebuie sa iti placa sa citesti cartile in format pdf. Mie nu imi plac si de aceea pretuiesc cartile in formatul obisnuit.
Insa exemplul cu cartile arata doar cat de multe uitam atunci cand vine vorba despre elemente ce tin de un minim de bun simt. Am ales un exemplu simplu – insa din pacate bunele maniere par a fi uitate de din ce in ce mai multi.
Cred ca totusi putem sa revenim la educatie si nu trebuie sa consideram ca de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Asadar de aici propunerea de lectura a codului bunelor maniere (chiar in format digitial
) si de asemenea propunerea de discutie pe tema bunelor maniere.
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Cărţi date cu împrumut – sau despre bunele maniere cele de toate zilele =-.
Oct 29th, 2009 at 1:18 pm
Q.E.D. – asta vis-a-vis de tehnologia electronica care are o moarte rapida.
Dupa ce ti-am scris un “roman” intreg, am epuizat muzele sa pot reinvia spusele-mi.
Inca o dovada ca “celuloza” ramane in picioare indiferent de evolutia sistemului electronic.
Si ca sa adun ideile din arhiva gandurilor mele, specificam despre CODUL BUNELOR MANIERE urmatorul aspect:
Intr-o lume creata de un sistem de subsisteme, in care omul se naste amnezic pana la desfatearea influentelor indoctrinate de acest sistem opac, va binedispune de realitati individuale in conformitate cu adaptarea sa la acel sistem.
Cum sa aduci asadar in fata un cod de maniere, cand fiecare sistem al unei realitati anume adopta alte legi, alte influente, alt balsam de spalare a creierului.
Ce sunt valorile scumpa mea?
Oare intr-o tara germanica in care bunele maniere permit anumite sunete porcine la masa, ba mai mult le considera o binecuvantare a saturatiei data de o cina buna,
Sau intr-o tara araba manierele vis-a-vis de aspectul femeii in sistem, judecabil la noi de altfel, aduce inca o alta dovada clara la ei, ca orice morala are conduita acceptarii ei de catre cei ce-o creaza.
Ca sa nu mai zic de obarsia noastra, care prin natura sintetico-istorica, suntem o tara de “papagali” sau mici clone europene nascute pt a lingusi alte sisteme de valori dupa marea voia interesului.
Am pupat tari civilizate si puternice dpdv statal, ne-am vandut tara si aurul ei pentru cateva halbe de bere si niste mici in P-ta universitatii – ca sa putem preamari americanul, cum poate o asemenea specie sa vorbeasca de morala?
Morala data de cine?
Nu cumva doctrinele manierelor sunt o uzura ca sa nu-i zic cliseu de structura, a celor care emfazeaza cu noblete imaginea intereselor oportune vrerii lor?
Si-apoi unde stau valorile draga mea, daca nu intr-o constiinta de sine, deloc apartenenta unui sistem metamorfozat de sute de ani.
Si cati dintre noi avem trezirea sinelui si acceptarea lui?
Intr-o lume in care totul curge supa un sistem monetar clar si vizibil, in care interesele pamenilor sunt mai presus de valori si -n care valorile nu-s date de constiinta individului ci de imaginea propulgata adoptarii unui statut…ma tem ca ce doresti tu a prefata in recenzia ta e doar utopie!
Omul e om nu pentru ca are 7 ani de acasa ci pentru ca a ajuns la avizare a sinelui, a ceea ce zace frumos inauntrul lui nu a ceea ce face sistemul a fi frumos pentru nevoile altora.
Pana nu vom ajunge sa ne iubim pe noi insine pana la cota acceptarii celorlalti, ma tem ca acest cod de maniere despre care vorbesti e TABULA RASA.
Si ca sa finalizez gama unei alte realitati create, pana sa citim noi coduri ale bunelor maniere, mai bine am invata sa imbratisam strainul din noi, ca pe cel din afara noastra nu suntem inca in stare.
Va imbratisez,
aceeasi Maya
Oct 29th, 2009 at 2:20 pm
De la un popor la altul, de la o cultura la alta intr-adevar ceea ce e de bun simt sau nu difera. Insa cu siguranta ca e de dorit ca in cultura din care faci parte sa te porti cuviincios.
Uneori vorbim de elemente care nici macar nu trebuie sa fie “legiferate” de vreun ghid. Si dau un exemplu clasic as zice: sambata dimineata, cand locuiesti la bloc, sa pui bormasina de la 6 dimineata. Nu-i asa ca e minunat? daaa…. vor raspunde in cor vecinii. Un da cu ghilimele.
Iata deci ca putem vorbi totusi de anumite lucruri care tin de o purtare decenta si de niste limite care ar trebui sa existe, particularizate.
Desigur nu te contrazic deloc in ceea ce priveste autocunoasterea
O zi minunata!
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Tu cum eşti? =-.
Oct 29th, 2009 at 3:39 pm
Bună ziua, la toată lumea!
Subiectul mi-a amintit de cărţile împrumutate de mine de-a lungul anilor. Nefiindu-mi restituite,ele au alcătuit o adevărată colecţie de bibliotecă răspîndită pe la diverse persoane.
Mă gândesc că după ce zilnic fac băi de mulţime(trafic sau mers pur şi simplu pe stradă),capăt un soi de cinism, iar umorul meu se evidenţiază şi mai bine. Între opinia Mayei şi opinia ta, Lori, eu mă aflu cumva pe o cărăruie laterală. Nu mă mai pierd în nici un considerent legat de cum sunt ceilalţi şi mă concentrez pe cum sunt eu. Ce iese de aici? Vă imaginaţi! Vă dau un exemplu amuzant: de ceva vreme fac exerciţii de răbdare: am răbdare să stau la cozi, chiar dacă alţii se bagă în faţă, mă străduiesc să nu ridic vocea, zâmbesc în fiecare zi… şi traversez numai pe verde(chiar dacă sunt singura ce stă cuminţică pe loc, chiar dacă nu trece nici o maşină…)Hehe, ştiţi ce amuzant e când unii trecători se uită la mine miraţi că nu traversez? Ei nu pot înţelege de ce eu aştept culoarea verde a semaforului,în condiţiile în care nu e nici un pericol. Ar mai fi şi alte exemple,poate şi mai amuzante. Oricum e o temă care se poate întinde pe mai multe articole. În concluzie, mie îmi place că sunt româncă şi nu am nici un fel de probleme legate de istoria strămoşilor noştri.
Manierele, cele de toate zilele sunt o modalitate de a comunica cu ceilalţi.Eu una încerc să nu uit ce am învăţat. Mi se pare esenţial! Iar cei care uită, au o problemă, chiar dacă în mod cert sufăr şi eu din cauza lor.
S-auzim numai de bune maniere!
.-= catia maxim´s last blog ..Tu cum eşti? =-.
Oct 29th, 2009 at 5:58 pm
Am ramas cu mai multe idei dupa citirea articolului si a comentariilor, asa ca, pe scurt:
Eu am lista cu cartile date, dar mai mult pentru ca sunt uituca si m-am trezit de cateva ori cautand de zor taman cartea “aceea”. Asa ca mi-am simplificat existenta.
Interesanta chestiunea cu ebook reader, nu stiu nimic despre (ce marca sa-mi iau, de unde faci rost de carti etc.). Chiar daca sunt mare fan al cartilor tiparite, cumva nimic nu se compara cu studiatul cartilor intr-o librarie… cred ca merge folosit in paralel.
Bunele maniere in sensul de reguli si formalisme nu imi lipsesc asa de tare. Bun simtul e ce imi lipseste teribil.
Catia, comentariul tau mi-a mers la suflet. Chapeau!
.-= Alina Fekete´s last blog ..Tu cum eşti? =-.
Oct 29th, 2009 at 9:58 pm
@Alina, am un Sony PRS-505. Reader-ele cu E-Ink sunt pur si simplu superbe. Nu au backlight si nu obosesc ochii. Diferenta intre el si o carte este ca o carte are doua pagini una langa alta. In rest, doar avantaje. Cauta pe YouTube prezentari cu readerele (si Kindle e foarte simpatic) si o sa-ti faci o idee.
Carti se gasesc nenumarate pe Internet – Project Gutenberg si Archive.org fiind doar inceputul. In fine, nu gasesti (atat de simplu si legal) ultimele Harry Potter, dar cu putin efort si ajutor de la cineva din SUA poti sa cumperi de pe Amazon cam orice.
Reader-ul in sine m-a costat 300 de dolari, acum e mai ieftin, ba chiar am vazut ca Sony a scos zilele astea unul (cu ecran mai mic e adevarat) la 200. Daca ma uit cat am citit doar in ultimul an (poti sa vezi la mine pe blog cate o lista lunara) l-am amortizat de mult.
.-= Ovidiu´s last blog ..Aventuri de angajator – Episodul 2: Adrese de mail =-.
Oct 30th, 2009 at 9:14 am
.-= Alina Fekete´s last blog ..Tu cum eşti? =-.
Nov 1st, 2009 at 12:48 pm
eu am alta perspectiva, mai nefericita: am dat bani cu imprumut…si m-am ales si cu reprosuri….si fara bani, desigur! s-au alterat valoriel, totul a ajuns superficial, cartile, gesturile nu mai sunt valoroase pentru cel ce le primeste si atunci si toate aceste nefericiri!
Nov 1st, 2009 at 1:31 pm
Da, si mie mi s-a intamplat – partea cu banii si nu numai. Cred insa ca putem sa revenim la ceva mai bine si ca putem avansa. Cred cu tarie – si o sa povestesc candva ce mi se intampla zilele acestea (cand se va finaliza tot) – cred cu tarie spuneam ca NU trebuie sa acceptam sa fim calcati in picioare, ca nu e ok sa induram prostul gust si nesimtirea. Si da, cred in bune maniere si mai ales bun simt!
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Culele, case – cetăţi =-.
Nov 2nd, 2009 at 9:36 am
Ok, eu sunt un dezastru cand e vorba de carti. In conditii normale, le iau, le citesc, le dau inapoi in perfecta stare. Dar cand intra planetele intr-o anumita formatie, toate accidentele din lume se intampla cu cartile imprumutate. Pana acum le-am cumparat la loc, mi-am cerut scuze, m-am rugat sa mai primesc altele. Ce-i drept, nu erau cu autograf, dar oricum, it sucks. Si stiu pe propria piele cum e sa dai o carte si sa o primesti inapoi varza
Mi-am luat masuri de precautie, e drept, dar inca mi se mai intampla…Iar tu, Lore, chiar stii foarte bine :-S
.-= Alina Popescu´s last blog ..Culele, case – cetăţi =-.
Nov 5th, 2009 at 11:19 am
Alina, n-am uitat de carti! Sa stii ca sunt inca in stare perfecta si in curs de citire
Nov 5th, 2009 at 12:32 pm
Ileana, esti o dulce! Citeste linistita, mi le dai cand termini. Se poate si una cate una
)
.-= Alina Popescu´s last blog ..Ce te roade, Omule? =-.
Nov 5th, 2009 at 4:17 pm
Draga Alina, draga Ileana, constat ca materialul acesta a adus si destule amintiri
Lectura placuta si la cat mai multe lecturi placute tuturor celor ce citesc – fapt extrem de important – si tuturor la cat mai multe persoane carora sa le dati un exemplu bun in materie de bun simt din toate punctele de vedere.
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Copii în dorul lelii =-.