De Sărbători primim cadouri “şi asta e foarte bine”- va spune în cor toată lumea, doar că nu mereu respectivele cadouri se nimeresc taman pe gusturile, tipicul, necesităţile sau dimensiunile noastre. Te poţi procopsi cu o vază (scumpă, ce-i drept) ornată cu trei trandafiraşi roz pictaţi pe margini cu auriu… cu un minunat set de cosmetice pentru ten uscat (singura problemă fiind că tu ai tenul mixt şi ceva cerinţe speciale)… cu o bluză de dimensiuni, culoare sau model complet “so not you”… ori cu o carte foarte bună, pe care însă deja o ai… şi tot aşa… Gestul contează, astfel încât, ok, e clar că vei aprecia bunăvoinţa de care a dat dovadă presoana care te-a cadorisit…

Doar că mai apoi vine întrebarea: ce faci cu cadoul? Pui vaza (aia cu trandafirii roz…) la loc de cinste, să-ţi amintească mereu de mătuşa Maria… deşi eşti conştient că te vei strâmba strepezit de fiecare dată la vederea ei??? O ascunzi într-o debara, pentru ca apoi să te împiedici mereu de ea cu ruga secreta că se va sparge şi te va scoate astfel din dilemă? O pui frumos lângă ghenă, în speranţa că se potriveşte cu gusturile femeii de serviciu şi aşa totuşi cineva se va bucura de acest fabulos obiect decorativ??? Foloseşti crema, în ciuda indicaţiilor pentru tenul tău? Pui cartea pe raft, lângă exemplarul identic, dar mai vechi cu câteva zile?

Le dai mai departe?

Eeee, da, asta e o variantă… una controversată, însă. Pentru că apare întrebarea cum să o faci şi aici sunt mai multe variante: 1. la modul “uite ce am primit, nu mi se potriveşte, ia tu”, 2. la modul “iată un cadou pentru tine, cu fundă cu tot, La Multi Ani!!!, este ceva ce am primit eu dar nu e genul meu” sau 3. la modul “ia uite ce ţi-am luat, La Multi Ani!!!…”? Prima variantă e de aplicat cu cei dragi, a doua virează spre impoliteţe crasă, la a treia există atât argumente pro cât şi contra şi da, se practică la scară largă (în fapt, suspectez că vaza de mai sus este un astfel de cadou cu picioare ). Sunt studii care arată că este o metodă folosită de 52% dintre americani şi pe care o consideră ok chiar 78% dintre ei. Există şi o zi oficială a “fenomenului”: 18 decembrie…

Aşadar, e ok sa re-dăruieşti un cadou primit, sau nu?

Argumentele contra spun că un cadou ar trebui să fie ceva personalizat, luat pentru cineva anume, cu gândul la acea persoană. Şi că asta e doar o variantă cheap de a scăpa de ceea ce consideri “o corvoadă”, una care dacă nu se face respectând anumite reguli (în aşa fel încât să nu se afle adevărul), poate genera momente extrem de jenante şi resentimente de durată. În plus, în prezent există alternative valabile: o mulţime dintre cadourile nedorite ajung pe site-uri gen ebay, Freecycle sau pur şi simplu sunt donate… o variantă mult mai elegantă de a obţine profit sau de a face un bine cuiva…

Cât despre argumentele pro, acestea sunt multe… Primul se leagă de reciclare: astfel nu se mai consumă din resursele planetei şi nu se generează deşeuri suplimentare. În această lumină, devine chiar un act de responsabilitate socială să exploatezi un produs la maximum. Apoi, explicaţia financiară: mai mult ca oricând, în aceste vremuri de criză economică, e o soluţie la îndemână pentru a mai salva ceva din buget… Ambele argumente se bazează pe ideea că, la origine, un cadou este ceva ce dăruieşti cuiva, cu drag, ceva ce i se potriveşte şi are legătură cu acea persoană, indiferent de unde provine obiectul dăruit. Conform aceste idei, dacă respecţi regula cu potrivirea obiectului cu destinatarul şi dacă nu faci acele greşeli elementare ce vor duce la divulgarea faptului că este un cadou re-cadorisit… why not? Plus că societatea ne obligă la daruri fără o semnificaţie aparte (acele “secret Santa”, de exemplu) şi astfel coşul cu bunătăţi primit de la client poate să ajungă foarte bine la cea care ne face curat în casă, şampania de la prieteni poate ajunge la şef, iar cartea de care vorbeam mai sus poate ajunge la colegul tău de birou … şi tot aşa.

Ce a mai rămas din cadourile de la primul paragraf? Crema – e bună de dat surorii sau verişoarei, iar bluza cumnatei. Cât despre vază… probabil că e prea jenant să o dăruieşti cuiva cu numele tău la “expeditor” şi o dedicaţie de tipul “când am vazut-o, m-am gândit imediat la tine”…

Corectă sau nu, cu tine făcând parte din ea sau nu, re-cadorisirea e ca un lanţ al slăbiciunilor prin care obiectele se plimbă din stăpân în stăpân… Modalitatea de a încheia “circuitul cadourilor în natură” este foarte simplă: să te asiguri că dai cadouri potrivite, pe care persoana respectivă să-şi dorească să le păstreze.

În rest… este corect sau nu să pui picioare cadourilor? Şi ce faci cu vaza roz???

Popularity: 5% [?]