Ce te roade, Omule?
* Omul întreg e bărbat şi femeie… Bărbatul singur nu e om întreg; femeia singură nu e om întreg; numai împreună sunt omul întreg.
Ioan Gură de Aur
Demonii care bântuie Omul sunt aceiaşi dintotdeauna, iar chipul le e luminat de subiecte în jurul cărora el se tot învârte: gust de struguri de toamnă ciocolatie sau cenuşie, când prea acrii, când prea dulci! Omul le dă târcoale până ameţeşte şi se întoarce de unde a plecat, nesătul şi neştiutor. Are grămezi de nemulţumiri şi nu de puţine ori dă cu stângul în dreptul, dar rareori mândria lui nesăbuită îi permite să învăţe cum să gestioneze o realitate dată pentru totdeauna: istoria a început să se scrie cu prima filă a înmulţirii lui, când pământul s-a umplut de omuleţi de toate dimensiunile…
Acest material e inspirat de… oglindă şi e dedicat Bărbatului şi Femeii, fugari din Inefabil, ucigaşi ai Aventurii şi ai Poeziei, înrolaţi în armate de Misogini şi Feministe ce duc de ani de zile un război inutil, consumator de clipe, deşi Bărbatul şi Femeia pot fi împreună, fără să-şi uite identitatea şi domiciliul planetar.
Posibil portret, asemănările cu realitatea nu sunt simple ficţiuni…
Trezirea, dimineaţa la ora opt! Program de lucru, de la zece la şase. Apoi acasă şi, invariabil, adorm la ora zece, în faţa televizorului deschis. Se mai întâmplă uneori să viseze cai verzi pe pereţi, moluşte zburătoare, broaşte fără carapace. Dimineaţa, se uită în oglindă şi nu-şi recunosc chipul reflectat în lumina artificială a unei intimităţi incerte. Înalţă însă nepăsători din umeri şi continuă să se spele pe dinţi. Se întreabă, mai mult într-o doară, dacă n-ar fi util să scoată din ambalajul nedesfăcut periuţa cea nouă de spălat limba. Au aflat că microbii se înmulţesc rapid pe limbă.
Momentele în care-şi beau cafeaua coincid cu inventarul succeselor: intelectuale şi profesionale; gândire pozitivă, de genul, umflă-te singur în pene, că ceilalţi oricum nu au grija ta, menită să le mai ofere câteva calorii.
Între ora zece şi şase împart universul pe felii, îl ronţăie plictisiţi printre zâmbete de complezenţă: îi dor muşchii faciali, de cât zâmbet perfect răspândesc!
Existenţa lor curge neabătut: job onorabil, un autoturism de firmă şi unul personal păstrat în garaj, casă dotată după reviste minuţios recomandate, telefoane sofisticate, computer de ultimă generaţie etc. Ciudăţenia apare însă când îi păleşte o toană şi-ar vrea să fie o femeie lângă el şi un bărbat lângă ea, care să-i privească cu admiraţie mută şi, între pauzele de mică publicitate de la televizor, să facă împreună sex, că singuri, au văzut şi ei, că nu prea are haz.
Vorbesc româno-engleza din simplul motiv că engleza e limba cea mai faină. Sunt dotaţi cu strategii, planuri de afaceri, analize competitive etc. Program de lucru între zece şi şase, în fiecare zi, cu excepţia sfârşitului de săptămână, când sunt nevoiţi să parcurgă momente de efervescenţă spirituală: sală, mall sau supermarket, un film porno sau exerciţii de gimnastică sexuală, iar ea, în plus, un coafor şi-un epilat total. Abia de mai e timp să-şi mai croiască gânduri profunde! Dacă totuşi le mai rămân o idee nerostită, un gest nefăcut, o bârfă neconsumată, se duc pe un chat sau un forum şi, sub tichia anonimă, trag un perdaf la toată lumea.
Luni o iau din nou de la capăt, fără intenţia de a-şi mai privi chipul. Oglinda nici ea nu mai ştie de ei, uimită de asemănarea dintre chipurile lor. Reflectă imagini la grămadă: chipul lui şi chipul ei. Bărbatul pare femeie şi femeia pare bărbat. A obosit biata oglindă să le tot spună despre istoria lor, aceeaşi de peste două mii de ani, scenariu previzibil, revoluţii anemice între Venus şi Marte, biete concluzii ce sfârşesc lamentabil într-un Pupat în Piaţa Independenţei! Ar mai avea oglinda de spus despre acele istorii adevărate, gustate de iubitorii de băuturi rare, categorie restrânsă, trecută la index…
Dimineaţa la ora opt trezirea, apoi program de lucru de la zece la şase.
Tu, cititorule, te uiţi în oglindă şi-i vezi zâmbetul amar de sub luciu şi înţelegi ce vrea să spună, când îţi şopteşte că eroii legendelor au hotărât să accepte să fie busturi la Muzeul de Vechituri ale Omenirii. Evoluţia omenirii le-a smuls aripile, iar ei au plecat privirea spre ei înşişi şi trăiesc acolo, în lumea lor de Inefabil, de Aventură, de Poezie. E lumea în care Bărbatul şi Femeia îşi recunosc menirea şi se regăsesc în întregul lor primordial… Omul ce-şi neagă zestrea ancestrală nimereşte în lăstăriş, în caterincă şi mişto-uri, apoi o ia de-a dreptul pe pustiu şi face pe ne-nţelesul… Bărbatul sau Femeia…!
Popularity: 8% [?]
Nov 5th, 2009 at 11:04 am
.-= Alina Fekete´s last blog ..Ce te roade, Omule? =-.
Nov 5th, 2009 at 6:50 pm
Mda… Deci recomand cu căldură “Brave New World” a lui Aldous Huxley. Se pare că istoria i-a dat lui dreptate, și nu “1984″-lui lui Orwell. Pentru o comparație unu la unu (și nu “side by side”, cum ar zice unii…) puteți arunca o privire pe http://www.recombinantrecords.net/docs/2009-05-Amusing-Ourselves-to-Death.html
Trist dar adevărat. Am ajuns să trecem prin viață ca rața prin apă, ca vodă prin lobodă și așa mai departe. Iar eu nu mai strig “TREZIREA!”, pentru că din păcate cei care au urechi de auzit au mijit deja ochii, iar ceilalți… preferă să doarmă în continuare, indiferent cine ce le-ar zice.
.-= Ave´s last blog ..Renault Roadshow Bucuresti =-.
Nov 5th, 2009 at 7:14 pm
Cat de usor e, Doamne, sa te concentrezi pe efemer, si cat de greu (cel putin pentru unii, dupa cum vedem zilnic) sa treci dincolo de superficial.
Poate ca ar trebui sa incepem o lunga calatorie spre OM, spre a-l descoperi. Poate ca ar trebui sa ne aducem aminte de baza – aici intrand inclusiv de elementele de pornire in viata si chiar de limba noastra cea frumoasa si cu parere de rau pocita deseori prin trantirea unor englezisme sau a unor cuvinte si expresii ce au echivalent perfect in limba romana, doar pentru ca e la moda.
Poate ca unii au inceput deja aceasta calatorie – poate ca altii vor dori sa o inceapa. Ce e acel Om intreg insa, cati se intreaba? Cati stiu? Cati vor sa afle? Cum pot afla daca traiesc in imediat?
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Copii în dorul lelii =-.
Nov 5th, 2009 at 7:24 pm
Apropos de englezisme… ma ofer sa va traduc site-ul. gratis.
Nov 6th, 2009 at 8:46 am
* Alina, ai defint ceva din Aventură, plăcere a călătoriei umane. Un drum pe care-l străbatem fiecare cu mijloacele noastre de orientare. Ceea ce dă frumseţe aventurii- misterul,sentimen- tul de atingere al limitei personale, provocarea în cele mai neaşteptate sensuri- sunt ocolite cu spaimă, cu bună-ştiinţă. Paradoxal, cu cât evoluăm, cu cât ştiinţa devine mai puternică, cu atât oamenii sunt mai temători,mai lipsiţi de încredere şi, uneori, neajutoraţi. Am scris acest material, din dorinţa de a afla şi alte opinii, mai ales că am înţeles că cititorii voştri sunt tineri de până în 35 de ani. Îmi place să cred că tinereţea a rămas la fel de curioasă, de plină de întrebări, având acea flrexibilitate demnă de invidiat. Cât despre relaţiile dintre un bărbat şi o femeie, ce poate fi mai frumos decât dorinţa fiecăruia de a dezvălui cât mai multe mistere ale masculinităţii şi ale feminităţii? Cum? Cu ce mijloace? De ce? Mi-ar plăcea să pornim astfel de dialoguri/ schimburi de opinii.
* Ave,l-am divinizat pe Huxley, scriitorul umanist cu o viaţă demnă de romane. Scriitorul care într-o perioadă a vieţii sale a fost semi-orb a atras nişte smnale de alarmă legate de “evoluţia” omului. La întrebarea Ce te roade, Omule? se poate răspunde şi prin lecturile care m-au fascinat în tinereţe: Surâ- sul Giocondei, Geniul şi Zeiţa, Punct.Contrapunct. Opinia ta e de fapt una din concluziile acestui material. Mulţumesc pentru aducerea-aminte despre acest scriitor, nepot al celui mai mare apărător al lui Darwin. Voi merge pe linkul indicat de tine şi voi citi cu interes. Apoi, poate continuăm discuţia…
* Lori,întrebările tale să rămână retorice? Sau poate, cine ştie,se vor găsi răspunsuri. Articolul mi-a fost inspirat de ceea ce văd în jurul meu: femei supărate,cu chip de victime, bărbaţi morocănoşi,speriaţi de femei. O lipsă de comunicare ce frizează absurdul… Nu e mai simplu şi, de ce nu mai sănătos, să inventariem acele nevoi care ne leagă unii de alţii? Şi cât e de reconfortant să fim pe deplin, Femei(deşi nu e uşoară calea), iar ei să nu-şi uite menirea şi să fie Bărbaţi pur şi simplu!
.-= catia maxim´s last blog ..Ce te roade, Omule? =-.
Nov 6th, 2009 at 8:52 am
* rectific, cu scuzele de rigoare:
sentimentul, a tras, Surâsul…
.-= catia maxim´s last blog ..Ce te roade, Omule? =-.
Nov 6th, 2009 at 10:48 am
Buna, Catia,
Ce ma doare?Ma doare ca am uitat sa spunem adevarul,ca am uitat sa fim buni,ca am uitat lucrurile frumoase din viata noastra.
Dostoievski spunea” Frumusetea va mantui lumea”; poate nu atat lumea in intregul ei,cat pe toti cei ce raman credinciosi adevaratelor valori.Insa o intreaga cultura a nimicului tasneste astazi de pe micul ecran, din ziare, mode si divertisment… O cultura care se lupta cu multa vehementa sa uitam de adevar,de frumos si de bine.Ne intrebam de ce sunt oamenii atat de slabi si neputinciosi astazi,atat de depresivi si apatici.Pentru ca nu mai cred cu toata fiinta lor.Si nu pot sa nu-mi aduc aminte de cuvintele lui Constantin Noica” Desi omul ratacise, desi se indepartase prin Adam de la D-zeu, pastra inca in suflet aspiratia si nadejdea ca va gasi Adevarul pierdut, ca va regasi casa atat de iubita a sufletului sau”. Cred ca frumosul e ca o mica floricica, pe care o intalnestila margine de drum,te incanta si ai vrea sa nu te mai desparti de ea.Si,pentru ca tb. sa pleci din acel loc,o rupi pentru a o avea cu tine;te doare inima,dar doresti sa prelungesti bucuria de a o vedea.
Nov 6th, 2009 at 12:36 pm
Nu e nimic in neregula cu sujba cu program fix si siguranta pe care ne-o da, nici cu dorinta de a avea un cuib al nostru sau cu cea de a avea o masina cu care sa ne deplasam. Problema e ca incepem sa mergem hipnotici pe un drum tembel care ne aduce doar lucruri in numele lucrurilor, nu bucuriile pe care ni le pot face. Masina pentru marca si nu pentru ca ne poate duce oricand la mare. Casa pentru a o arata prietenilor, nu pentru a ne simti bine cu cei dragi acolo, si asa mai departe. Cum imi soptea mie cineva, ne-am pierdut de noi…
Asa ca ma ridic acum de la birou, imi iau ochii de la ecranul asta super tare, si ma uit pe geam la camp, la aeroport si-mi planuiesc urmatoarea calatorie
Cosmin, vrei sa ne traduci site-ul in engleza? :d Multumim, dar nu e cazul:P
.-= Alina Popescu´s last blog ..Bucureşti, capitala ţării eşti… =-.
Nov 6th, 2009 at 9:09 pm
* Cosmin,
Mulţumesc de trecere şi chiar dacă acest apropou maliţios e direcţionat spre administraţia acestui site,nu pot decât să adaug că logica şi rigoarea limbii engleze se pierd în amestecul straniu cu limba română. Ca să nu mai pun la socoteală mutilarea limbii materne. Dar,sigur cum se zice All the best!,deşi eu prefer pe Toate bune!
* Adela,
Mă bucur că ai înţeles spiritul vorbelor mele. Dincolo de dorinţa de a fi alături de cineva,important e să lucrăm la noi înşine şi nu e puţin dacă evoluăm alături de partenerii noştri sau pur şi simplu lâncezim în sfânta comoditate. Clipele noastre sunt importante şi sunt singurele pe care le avem cu adevărat: ştim sau nu să le facem să înflorească sau pur şi simplu le lăsăm să se ducă fără nici un rost,de florile mărului. Aşa se întâmplă şi cu relaţiile noastre: vrem să fim alături de cineva,chiar dacă nu ne simţim împliniţi şi armonizaţi cu noi înşine, din cauza spaimei de singurătate. Femeile greşesc de multe ori la acest capitol…
* Alina, eu nu am înfierat cu mânie proletară existenţa comodă şi confortul unui cuib şi al unei maşini. Numai că atunci când ele devin o modalitate de a pune etichete,lucrurile se complică… Dincolo de acest aspect, materialul meu are o direcţie precisă: se adresează tuturor celor care cer, pretind,dar habar nu au să ofere. Oameni întregi la trup,dar săraci pe dinnăuntru, goi,insipizi… Întâlnirea dintre El şi Ea are, dincolo de cotidianul exprimat în dimensiunea bucătăriei,şi alte valenţe care, dacă sunt îndeplinite, spaimele legate de cine spală ciorapii, cine găteşte sau cine pune murăturile sunt inutile,căci totul vine de la sine. Există cupluri care trăiesc alături într-o sfântă beţie afectivă zeci de ani şi, dacă o întrebi pe Ea sau pe El, cine se ocupă de treburile casnice, răspund zâmbind poznaş: ” Noi”. Nu-şi pun problema cine face sau nu o anume treabă… Totul vine de la sine,iar casa acelor oameni e plină de hohote de râs, căci amândoi ştiu că, dacă reuşesc să râdă împreună, vor reuşi să treacă peste orice alt detaliu mai mult sau mai puţin semnificativ.
.-= catia maxim´s last blog ..Ce te roade, Omule? =-.
Nov 7th, 2009 at 8:41 am
* }mi cer scuze pentru virgula lipsă. Rectific:
Întâlnirea dintre El şi Ea are,dincolo de cotidianul exprimat în dimensiunea bucătăriei,şi alte valenţe care,dacă sunt îndeplinite spaimele legate de cine spală ciorapii,cine găteşte sau cine pune murăturile,sunt inutile,căci totul vine de la sine.
.-= catia maxim´s last blog ..Ce te roade, Omule? =-.