Confuzia pe înţelesul tuturor…
Primul articol semnat de Mihai Stănescu pentru CdT Gentlemen’s Club!
Declar de la început că e greu să scrii despre aşa ceva. Scrisul, adică semnele pe pagină, sunt o minimă structură, structura goneşte confuzia, confuzia fiind subiectu’. 
Însă am promis fetelor (pardon, stimatelor gazde!) că voi reuşi să scriu câteva rânduri despre confuzia din şi dintre sexe.
Bun, hai să vedem. Încep cu “sexul slab”, care pare de la o anumită distanţă mult mai confuz decaît celălalt. Sunt sigur că mulţi dintre noi, bărbaţii, au auzit urmatoarele cuvinte: “îţi plac, dragă, pantofii ăştia?! Să mi-i iau sau nu??!”. Sau: “păi nu mi-ai zis tu să fac …stânga!?!” Sau: “ ce să fac, mă mut la job-ul ăla sau …nu?!”. Gama de răspunsuri parcurge o distanţă impresionantă, de la full-stop’n’say nothing până la zambet înţelegator-patriarhal. Cu staţii în enevrări, argumentări pe diverse tonuri şi rugăminţi fierbinţi. Dar răspunsurile chiar nu contează. Contează cum le dai, în ce ritm, cu ce ton şi mai ales “cât de aproape eşti de mine”. Poţi să fii briliant în argumentaţii, fioros în izbucniri sau sincer-şocat de confuziile consoartei, răspunsul va fi întotdeauna cerut şi dat.
Cu alte cuvinte, starea de confuzie feminină este una de lipsă aparentă de jaloane. Nu e ca la copii, care n-au deloc şi e nevoie să fie ajutaţi sau să le împrumuţi câteva pe o perioadă determinată. Lipsă aparentă zic, pentru că ele (toate, fără excepţie!) se oglindesc în noi, aştialalţi, masculii. Şi odată oglindite, se privesc – lung sau scurt, chiar nu contează! – şi începe un dans graţios de realocare de resurse (corporate language) sau de restabilire locală a relaţiei (common psychology language). Din care dans ele ies cu o prospeţime a reconfirmării frumuseţii proprii …de invidiat!
Întoarcere de 180 de grade, către “ei”: confuzia masculină se manifestă de cele mai multe ori printr-o absenţă (repetată) a deciziei. O evitare. Ne ascundem după ce găsim la îndemână şi sperăm din tot sufletul că lucrurile se vor rezolva fără ca noi, decidenţii universului, să mai facem un act creator şi să restabilim ordinea micilor noastre universuri. “Hm, parcă nu m-aş duce azi la sală…”. Sau: “Iar vrei în oraş cu Xuleasca? Eu CRED că de data asta zic pas.” Sau: “lasă-mă naibii-n pace, mă tot baţi la cap cu asta. O s-o fac…”. Sau şi mai simplu: “&$%#$%@^!!!!”(alto voce).
Bărbaţii nu-s confuzi, doar amână ieşirea din confortul cotidian. Rar mi-a fost dat să văd un tip cât de cât matur şi fără jaloane clare. În schimb, ştiu o grămadă cu jaloane puse cam la întâmplare, cum a dat bunul Dumnezeu. Aici intervine rolul femeii, marea artistă în reconfigurarea de trasee afective şi nu numai: ia puţin de acolo, pune dincolo, te tunzi constant, începi să nu mai găseşti lucrurile tale prin casă, factura de telefon creşte uşor, vezi filme la care nici prin gând nu ţi-ar fi trecut că sunt atât de …bine făcute, prietenele îţi zic că “se vede că are cineva grijă de tine”, etc. etc.
Interacţiunea dintre o lipsă aparentă (la ea) şi o evitare (la el) e atât de probabilistic-minusculă, încât nici nu are rost să vă spun despre asta. De cele mai multe ori, ea află rapid dacă pantofii sunt ok şi el dacă iese sau nu la apă-plată-cu-lămâie diseară. Rapid, adică emoţional. Ştiaţi că emoţiile circulă de 10-la-puterea-20 mai rapid prin creier decât ideile? Dacă nu ştiaţi, aflaţi acum! Un schimb de priviri anulează tot circul de după, fie el vesel sau frustrant. Natura a avut grijă să ne lase în gene acel contrabalans necesar scoaterii celuilalt din confuzie. Rămâne numai să îl activăm, nu toţi, doar ăia dintre noi care vor să trăiască o viaţă mai plină.
Despre autor:
Mihai Stanescu: Vreau să continuu transformarea mea şi a celor care îşi doresc să evolueze. Vreau să îi ajut pe cei dimprejurul meu să îşi îndeplinească cele mai importante dorinţe; să-i văd vibrând, plini de energie, zâmbitori şi strălucitori, aşa cum fiecare dintre noi ar trebui să fie.
Popularity: 5% [?]
Oct 30th, 2009 at 5:24 pm
Pfff, e si greu de comentat…
, mai ales daca esti femeie. Dar cum tocmai urmeaza sa apara pe cenusa un articol in care scriu ca fetele se vor adorate, admirate, invidiate… ideea ta cu oglinditul vine sa imi sustina teoria. Cat despre barbati, hmmm… comportament de strut??? Daca tin capul bine varat in nisip poate ca pana la urma o sa plece (problema) si asa nu va trebui sa-mi bat capul cu ea… 
.
Si mai e ceva, zic eu: barbatii stiu sa isi gestioneze perfect viata, in felul lor “unic” (= jaloanele puse la intamplare), insa doar la singular. Atunci cand trebuie sa gestioneze la plural nu prea le iese, de aici interventia mainii de femeie ;P.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Confuzia pe înţelesul tuturor… =-.
Oct 30th, 2009 at 5:58 pm
Mie mi se pare foarte interesant ca aceste trasaturi despre care vorbesti tu tind sa se manifeste la femei si barbati atunci cand sunt in cuplu. Cand sunt pe cont propriu, sunt absolut capabili sa suplineasca ceea ce ofera celalalt.
Iar eu sunt exemplul perfect
Pot sa fac pe cineva sa o ia razna pentru ca nu imi aduc aminte drumul pe care o luam de fiecare data pentru ca ma astept sa mi se spuna pe unde sa o iau si e fun sa ma uit cu un zambet nedumerit, asteptand instructiuni. Pe de alta parte, daca sunt singura si intr-o zona care nu-mi e familiara, se porneste automat GPS-ul intern 
.-= Alina Popescu´s last blog ..E nevoie de femei şi bărbaţi pentru perpetuarea speciei? =-.
Oct 31st, 2009 at 1:20 pm
Cred ca de cele mai multe ori, “confuzia” asta este facuta/intretinuta cu buna stiinta (mai putin “stanga”, adica “cealalta dreapta” la volan).
E si confuzia asta un fel de “dara de feromoni” lasata in spate, o metoda de a atrage atentia partenerului sau potentialului partener, o cerere de implicare.
Neluarea unei decizii n-are absolut nimic in comun cu confuzia. Poate amanam o decizie deoarece cantarim prea mult rezultatele si incercam sa cauta o solutie (sau sper la un miracol divin) sa alegem calea cu riscurile/pagubele cele mai mici.
Nu e confuzie, e poate doar lipsa de cojones cateodata.
In ce priveste apucaturile doamnelor cu incaltamintea, iarasi, nevoie de atentie, testeaza gusturile tale, etc. In final vor alege ceva ce au de mult in cap, fie ca iti place sau nu. Asta denota ca nu a fost niciodata vorba de “confuzie”. Erau deja hotarate, dar “jocul” e mult mai interesant…
Oct 31st, 2009 at 3:11 pm
@Cassiel: Pe principiul- e perfect capabila sa te bata la sah, dar nu vei afla ce minte brici se ascunde in capsorul ei blond decat dupa ce o iei de sotie
…??? Este adevarat ca in folclorul feminin exista “un curent” care afirma ca trebuie sa il lasi sa simta ca nu te descurci fara el, ca esti neajutorata, barbatii au nevoie de asta.
Lipsa de cojones, comportamentul de strut… mi se pare ca se suprapun. Barbatii asteapta intai sa vada daca problema nu are bunul simt sa se rezolve singura sau macar sa se care si abia cand le e clar ca asta este, nu au ce-i face, incaleca pe cal si pleaca la atac.
.-= Alina Fekete´s last blog ..La ce visează bărbaţii… =-.
Oct 31st, 2009 at 3:24 pm
Da, si femeile n-au asta nevoia asta… al naibii “instinct matern” si chestia ailalta cu “il luam pe ala mai cool” si-l formam noi dupa felul si asemanarea noastra dupa!
In ce priveste deciziile, inainte de generalizare, sunt cazuri si cazuri. Iar deciziile astea intarzie sa apara mai ales atunci cand inevitabil vor afecta in rau terte persoane. Nu e mereu vorba de “strutzism”, dar deh, barbatii tre sa taie in carne vie cu sange rece, asta se asteapta de la ei…
Acum pe bune, chiar asa de proasta e parerea ta despre barbati in general (dezorganizati, incapabili sa iubesca cum iubeste o femeie, cu sosetele prin toata casa, indecisi etc), iar doamnele sunt parfum de floare? Chiar crezi ca suntem atat de diferiti, ca asta lasi sa se inteleaga din toate posturile si comentariile…
Inteleg ca e “revista de femei”, dar putin echilibru in opinii n-ar strica, altfel se da aiurea apa la moara persoanelor cu prejudecati.
Oct 31st, 2009 at 4:06 pm
.-= Alina Fekete´s last blog ..La ce visează bărbaţii… =-.
Oct 31st, 2009 at 4:20 pm
E OK sa aiba aceste caracteristici diferite, pentru ca impreuna sa formeze un intreg, insa nu le vad ca fiind niste caracteristici ce vin “by default” cu faptul ca ai sani sau nu. Am zis si-n alta parte, daca treci de “modelarea” societatii, mediului, etc, nu suntem atat de diferiti intre sexe, ci de la persoana la persoana, indiferent de sex.
Nov 1st, 2009 at 1:09 pm
va multumesc pentru comentarii. nu am raspuns de la inceput, am asteptat sa vad cum evolueaza discutia. si e interesant, din punctul de vedere al locurilor comune…sau tocurilor comune!
“strutzism”, “blonzeala”, “lipsa de cojones”, “instinc matern” sunt cuvinte mari, pe care eu, cel putin, nu le incurajez. insa functioneaza, ca shortcut-uri asigurative intr-o discutie cu minim 2 primejdii: sa devina personala si/sau sa nasca generalizari excesive.
in continuare, va invit la un tango ardente: sa radeti despre ce-am scris, mai mult. astfel, ghiavolii judecatilor injectate emotional va disparea.
.-= Mihai Stanescu´s last blog ..Cum să tratăm cea mai puternica resursă (regenerabilă!) din business. =-.