Este vorba de acei copii născuţi contra cost, la comandă, de multe ori fără nicio legătură genetică reală cu părinţii care generează venirea lor pe lume… În America se nasc anual în jur de 750 de bebeluşi purtaţi de mame surogat, iar aranjamentele din spate pot duce la probleme legale cu implicaţii extrem de profunde, în special pentru noii născuţi. Puteţi citi aici câteva cazuri legate de acest subiect.

Exemple de cum funcţionează aceste “conceperi”? Varianta cea mai simplă este cea în care se folosesc ovulele şi sperma viitorilor părinţi legali, dar o mamă surogat. Sau sunt situaţii în care un cuplu (de obicei gay) decide să aibă un copil: atunci unul dintre parteneri va dona sperma şi, sora celuilalt ar putea dona ovulul şi deveni mamă surogat (pentru a păstra astfel o minimă legătură genetică), sau poate doar să poarte copilul conceput cu ovulele altei femei… Există şi cazuri în care un cuplu ce doreşte să aibă un copil alege de pe internet viitoarea mamă (donatoarea ovulelor), viitorul tată şi viitoarea mamă purtătoare – toate aceste persoane nu se cunosc între ele şi totuşi contribuie la venirea pe lume a unui copil, “construit” contra cost de cuplul respectiv…

O mare parte dintre aceste “combinaţii” au un final fericit, însă atunci când apar probleme, ele sunt extrem de complexe. Situaţia este prea puţin legiferată şi de multe ori controlul este deţinut de doctori şi alegerile pe care le fac aceştia: chiar dacă este indicat să se facă un control psihologic al viitorilor părinţi (totuşi, urmează să crească un copil) sau este recomandat ca mama surogat să nu fie la prima naştere (o garanţie a faptului că poate duce o sarcină dar şi a faptului că se va putea detaşa mai uşor de bebeluş, ştiind la ce să se aştepte), doctorii aleg de multe ori să sară peste astfel de etape, mai ales datorită faptului că pentru ei aceste intervenţii sunt o sursă de bani.

S-a ajuns astfel la a trata problema ca pe o achiziţie: cuplul respectiv îşi “comandă” un copil, abia apoi cerând statului custodia acestuia, punând judecătorii în faţa faptului împlinit (unele spitale permit chiar trecerea numelui părinţilor adoptivi pe certificatul de naştere)… Şi atunci când, dintr-un motiv sau altul, părţile nu se mai înţeleg, se poate ajunge la dileme extrem de serioase legate de dreptul asupra copilului: să fie părinţii care l-au dorit şi datorită cărora bebeluşul respectiv a venit pe lume, sa fie mama donatoare, tatăl donator sau mama purtătoare???? De multe ori luptele în tribunale durează ani întregi, copiii ajung să fie plimbaţi dintr-un cămin în altul (chiar şi prin orfelinate) şi nimic nu garantează că povestea naşterii lor va putea fi vreodată descâlcită cu adevărat.

Soluţia surogatului poate reprezenta o salvare pentru cupluri ce îşi doresc dar nu pot avea copii şi o poveste cu final fericit emoţionantă, căci de multe ori copiii respectivi sunt doriţi şi iubiţi enorm. Grav este însă faptul că nu există reglementări care să protejeze nou născuţii atunci când poveştile lor nu au final fericit… Există mame surogat aflate la al nouălea copil (este adevărat, de multe ori se nasc gemeni) şi viitori părinţi care dovedesc o lipsă de responsabilitate îngrijorătoare, tratând copilul nou “dobândit” ca pe un soi de “animăluţ” (nu respectă minimele reguli de igienă şi îngrijire necesare unui nou-născut şi, pentru orice eventualitate, păstrează la gheaţă câţiva alţi embrioni comandaţi – potenţiali copii)…

Popularity: 4% [?]