Copii în dorul lelii
Am o problemă majoră cu oamenii care fac copii şi îi târăsc după ei aşa, de flori de măr, fără a fi interesaţi vreun pic, fără a le acorda suficientă atenţie, fără a le păsa de cum îi afectează pe respectivii copii şi pe oamenii din jur nepăsarea lor.
Şi am câteva exemple!
McDonalds, dimineaţa. Mama citea pasionată o carte. Fetiţa, cam 3 anişori, se juca cu mâinile, se aşeza şi se ridica de pe scaun, se uita cu jind la toţi oamenii care treceau pe lângă ea, căutând un pic de atenţie, un minim contact cu o fiinţă umană. Dar mama pusese o bifă în carneţel, scosese copilul la Mc şi stătuse cu ea. O ignorase cu desăvârşire, dar cui îi pasă?
Excalibur, duminică la prânz. O mare adunare de oameni şi vreo 6 copilandri de diferite vârste, niciunul peste 10 ani. Ocazia? Ziua unui copil! Sunt sigură că asta îşi dorea. Animatorii, jucăriile şi distracţia nu sunt bune de nimic, mai bine să stea agăţaţi de masă pe scaune prea înalte, în lumină difuză! Unul dintre copii s-a jucat tot timpul pe un joc, nu ştiu de care. Nu-şi ridica ochii din el, nu interacţiona cu nimeni. Alţi doi băieţi se băteau şi se tăvăleau pe jos prin mijlocul restauratului. Cea mai mică dintre toţi se îndepărta de mamă şi ţipa pentru a-i atrage atenţia. După aproximativ jumătate de oră, adulţii s-au oprit din râs şi discuţii aprinse şi au realizat că poate gălăgia şi tăvălitul pe jos îi deranjau pe alţii.
Pe stradă, ziua, o tânără mamă cu o prietenă şi copilul care abia putea să meargă. Îi dă drumul la mână pentru a gesticula mai bine în timp ce îi povestea aventuri nemaiauzite prietenei, iar copilul păşeşte agale fix înspre maşinile care treceau. Observă în ultimul moment, îl prinde şi îi arde vreo două, că era evident vina copilului!
Nu mai trăim de mult în vremuri în care trebuia să ai copii. Se poate alege cu uşurinţă să nu-i faci. Sau când îi faci, poţi sta cu ei atunci când chiar vrei, nu să îi târăşti peste tot şi să îi foloseşti drept pretext să te vezi cu prietenii, sperând că cei din jur vor alege să tacă din gură când odraslele lăsate la voia întâmplării se vor transforma în iele.
Copiii necesită atenţie şi dacă nu o primesc, o cer, prin ţipete. Nu sunt adepta faptului că trebuie să îi faci oricând pe plac copilului, dar această ingorare sistematică mă sperie. Evident că vor fi obraznici, vor creşte cu televizorul şi nu vor avea nici cea mai mică idee despre cum să interacţioneze cu alţi oameni!
Sunt extrem de plăcut surprinsă când văd părinţi interesaţi de copiii lor, care le zâmbesc, le vorbesc şi îi ajută să descopere lumea. Dar răceala generală pe care o simt vibrând în atâţia părinţi pe care îi observ mă face să vreau să îi iau la palme până se trezesc.
Popularity: 67% [?]
Nov 5th, 2009 at 4:43 pm
uha! uite..de-aia nu vreau eu copii. As fi o mama super iresponsabila.
Copchilul meu pana la 5 ani ar trebuie sa stie linux la perfectie, programare in cel putin 3 limbaje de programare (nesocotind ASM-ul) ;;)
.-= Cristina´s last blog ..e toamna – Sentenced =-.
Nov 5th, 2009 at 7:47 pm
Pe mine ma streseaza la culme idiotii si idioatele cu copil in carucior care se avanta pe trecerea de pietoni cu caruciorul inainte de parca tzancul ala ar avea superputeri.
Si din acelasi spectru de retarzi, parintii care merg pe langa trotuarul de multe ori ocupat de masini parcate, cu copilul de mana, dar INSPRE STRADA.
Imi pare rau daca va suna dur/urat (din pacate nu citeste cine trebuie), dar: VOI MERITATI SA FITI STERPI CRETINILOR!
Nov 6th, 2009 at 7:54 am
Din păcate aveţi mare dreptate, şi tu, Alina, şi tu, Cassiel. Ce mai ziceţi de “mamele” care nu se pot abţine de la socializare dacă pe trotuar nu e loc decât de un cărucior? Am trei aici în cartier şi de câte ori de văd sunt fiecare cu căruciorul ei, stând în paralel şi vorbind, neatente la ce se întâmplă în jurul lor…evident că pe stradă.
.-= TheBride´s last blog ..Oare trece? =-.
Nov 6th, 2009 at 8:43 am
Eh … stiti cum e ..din pacate mama prostilor e mereu gravida.
Nov 6th, 2009 at 10:07 am
Cristina, ma indoiesc ca asa va fi! Cred ca o sa vrea sa invete si n-o sa-l lasi, zicand ca trebuie sa se bucure de copilarie
Cassiel, ai mare dreptate, si de-astia vad tot mai des. In aceste cazuri, subscriu la ce zice mai jos Totosh
TheBride, o, da! Stiu despre ce vorbesti. Si asa e, cand lumea e a ta, ce mai conteaza ca ii incurci pe altii
.-= Alina Popescu´s last blog ..Copii în dorul lelii =-.
Nov 7th, 2009 at 12:59 am
OK, deci, exista o multime de parinti iresponsabili out there, dar totusi, vehementa asta cu *meritati sa fiti sterpi* venita de la oameni care habar n-au cum e sa te plimbi cu un carucior prin Bucuresti e cel putin suspecta. Da, eu fug cu caruciorul pe trecerea de pietoni ptr ca masinile abia daca incetinesc, sau daca o fac, urmeaza un sir de claxoane care-mi trezesc copilul si va trebuie sa-mi petrec urmatoarea jumatate de ora cu bebelusul in brate, incercand sa-l linistesc si sa-i explic ca, nu, nu a fost alarma antiracheta.
Si Cassiel, te invit sa faci tu un slalom cu un carucior sau un copil mic pe strazile alea care sunt, cum zici tu, ocupate de masini parcate. Nu vad logica in ce zici tu. Pe trotuar n-au cum s-o ia, dar daca o iau pe strada sunt niste iresponsabili. Pai atunci, micutule, pe unde s-o luam? Spune-mi tu, ca eu nu mi-am dat seama.
Si daca sunteti asa de siguri ca nu tre’ sa faceti copii, pai nu-i faceti, frate. Asta nu inseamna ca aia care-i fac sunt la randul lor ca voi. Iar generalizarea pentru ca *trei mame de la mine din cartier* fac si dreg e la fel de *justificata*. Plus ca poate femeile alea nu-si dau seama, faci si tu o fapta buna, nu te mai uiti urat, incearca sa zambesti si sa le explici ca nu e loc. Ai avea mai mult succes decat daca dai aici din gura.
.-= Elena´s last blog ..Stam cuminti acasa =-.
Nov 7th, 2009 at 10:11 am
[...] 7, 2009 de justbride Bine le zice Alina aici. Atât de bine încât nu mă pot abţine să nu comentez câteva situaţii pe care le-am observat [...]
Nov 7th, 2009 at 10:54 am
Elena, cata vehementa si la tine! Well, uite iti poate povesti Alina cealalta cum e sa iesi mai intai tu pe trecere, si apoi sa tragi carutul. Sau daca esti cu altcineva, cum faceam noi doua, sa iasa intai respectiva persoana, apoi carutul, apoi tu. Sorry, dar sa impingi carutul in fata nu mi se pare o idee buna! Iar daca sunt masini pe trotuar, sau alti oameni, nu zice nimeni sa nu o iei pe strada, ci sa fii tu inspre strada, nu odrasla. Iar cand tu esti cel din masina care ocoleste copiii respectivi, poate nu ai timp sa te opresti sa le spui ce fac gresit (sau poate nu vrei sa te injure cei din spate). Copii imi doresc, dar clar nu le voi face petreceri ca sa am unde sa-i ignor mai bine, nu-i voi lasa pe ei inspre strada, si asa mai departe.
.-= Alina Popescu´s last blog ..Ce copil ai: roz sau bleu? =-.
Nov 7th, 2009 at 10:59 am
Elena, imi pare rau, dar n-ai inteles o iota din ce am zis acolo. Alina a explicat bine. DIn punctul meu de vedere, NU merita sa aibe copii idiotii sinucigasi, mai ales cand isi expun copiii la riscuri inutile. Cand traficul din strada e infernal iar tu tii copilul de mana nu inspre trotuar, ci inspre masini, esti bou.
Iar faza cu plansetele, mai bine imi petrec jumatate de ora din viata linistindu-l decat sa-l expun cretinilor care nu cedeaza trecerea sau nu au notiuni de baza despre prioritate.
Sorry, dar esti pe dinafara rau.
Nov 7th, 2009 at 12:48 pm
Alina,
Îmi cer scuze pentru acest comentariu,dar ca şi cititoare a revistei voastre,te rog,dacă e posibil să mai arunci o privire peste material, peste comentarii, dar mai ales peste atmosfera care se ţese…Fiecare om are dreptul la o opinie şi chiar dacă nu e pe placul nostru,nu avem dreptul de a ne erija în judecători ai altora,putem însă,de dragul comunicării să ne autocenzurăm vehemenţa de orice fel.
PS. Vroiam să scriu un comentariu legat strict de acest material dar,când am citit ultimul comentariu m-am …speriat. O zi bună! Sper să revin poate într-o altă zi… Toate bune!
.-= catia maxim´s last blog ..Zborul =-.
Nov 7th, 2009 at 2:01 pm
Ce te sperie draga Catia? Ce te deranjeaza la vehementa afirmatiilor mele? Tind sa cred (din ce am citit in general in articolele si comentariile tale) ca esti o persoana cu capul pe umeri. A nu vedea ciudatenia (folosesc termenul ca te sperie vehementa, desi e realitate) din gesturile unor parinti al caror instinct matern/patern este egal cu zero, mi se pare mai deplasat decat a acuza aceste fapte.
Tie ti se pare normal ca tu ca parinte sa ignori cu buna stiinta riscurile la care iti expui odrasla? Sa te gandesti ca daca la o trecere de pietoni pui caruciorul pe trecere primul, atunci traficul se va opri ca prin magie? Sa te gandesti ca in loc sa fortezi copilul sa mearga in strada, poate e mai bine sa circuli tu pe partea expusa pericolelor pentru a-ti proteja copilul.
(offtopic)
Comunicarea este pentru oameni de bun simt, pentru oameni inteligenti. Pentru restul nu mai exista de mult educatie, iar lipsa lor de respect si dispretul pe care-l afiseaza in privirile tampe nu lasa loc de comunicare si echilibru.
Catia, traim intr-o Romanie in care idiotenia ne conduce si formuleaza legi si reguli de comportament in societate. Pasivitatea si “intoarce si celalalt obraz” nu mai sunt de mult o optiune. Le-am aplicat timp de 20 de ani, suficient cat sa ajungem o mana de oameni rataciti intre nesimtiti si animale.
Nov 7th, 2009 at 10:41 pm
las’ ca e bine.. copii astia vor merge multi ani la psiholog, vor face ani de terapie, daca isi vor da seama ca au probleme si daca vor avea bani.. daca nu asta e.. vor duce mai departe aceste probleme generatiilor urmatoare:)
.-= gabi´s last blog ..Maraton International Bucuresti 2009 =-.
Nov 8th, 2009 at 8:09 am
Alina,
Copii în dorul lelii s-au tot născut de-a lungul timpului şi acest subiect sensibil de dureros a făcut mereu valuri şi,aşa cum se întâmplă de obicei, s-a stigamtizat la grămadă. Nu cred că e profitabil să se generalizeze şi,dintr-un demers până la urmă salutar(atenţionarea unor astfel de situaţii),să se dea loc la atitudini pătimaşe cu iz de imprecaţii… Relaţia părinţi-copii se înscrie şi ea în nota pe care fiecare dintre noi o dăm destinului personal. Sunt părinţi iresponsabili,dar sunt şi părinţi admirabili care fac cinste copiilor lor, oameni care pun mai presus de ei înşişi siguranţa şi sănătatea copiilor lor. Într-o lume invadată de “nu”-uri şi acest subiect(cu tot adevărul lui dureros)nu face altceva decât să alimenteze apetitul unora de instanţe de judecată ce emit sentinţe la grămadă. Mă surprinde lipsa de nuanţare şi mai ales faptul că, aşa cum ai scris că sunt astfel de părinţi inconştienţi, puteai să adaugi că sunt şi conducători auto sau fani moto care îşi fac propriile lor reguli de circulaţie şi poate că, atunci discuţia ar fi fost mai echilibrată. În ceea ce priveşte copiii făcuţi în dorul lelii, am amintiri cel puţin delicate dintr-o perioadă când am avut ocazia să cunosc realităţi atroce ca şi profesor la diferite şcoli şi la case de copii, dar când nu oboseam să îi fac pe acei părinţi, aflaţi la marginea prăpastiei morale, să-şi înţeleagă responsabilităţile. Unii oamenii se pot transforma şi sub infuenţa exemplului bun. Pentru asta e nevoie să vedem şi ceea ce e bun şi frumos(principiu elementar al construcţiei). Părinţii iresponsabili pot fi “stigmatizaţi” de numeroasele exemplele cu acei părinţi-îngeri care ne luminează existenţa, atâta vreme cât îi avem. Şi, ca să nu mă îndepărtez de subiect, o întrebare: statistic vorbind, câţi părinţi iresponasbili sunt şi câţi conducători auto sunt care respectă regulile de circulaţie şi dau dovadă de politeţe rutieră elementară ?
PS: Cei care iubesc cu adevărat copiii şi înţeleg ce minune e să ai un copil,nu vor numi copilul lor sau al altora: progenitură sau odraslă sau plod sau mai ştiu eu cum…
.-= catia maxim´s last blog ..Zborul =-.
Nov 8th, 2009 at 9:01 am
Aseara am fost la teatru. Stateam in fata numai ca evident ca a inceput piesa si in spate un domn vorbea cu nepotul sau. Da, domnul era in varsta, ai avea pretentii de la el (macar pe parte de experienta daca nu de educatie din start) si totusi el vorbea. Si tare.
Evident insa ca nu aveam de gand sa ii tolerez comportamentul. Nu mai spun ca era o totala lipsa de respect pentru actori, dar eu nu voiam sa il aud pe el ci spectacolul. Asa ca i-am atras, discret atentia. Slava domnului a fost receptiva persoana in cauza si ca atare restul serii a decurs fara probleme.
Ieri, inainte de teatru, am mers in parc. Firesc vremea fiind frumoasa iesisera si multi parinti cu copiii la plimbare. Aproape insa la tot pasul auzeam parinti sau bunici certand copiii si, mai rau de fapt, amenintandu-i cu bataia. Ca doar asa se face educatie, nu?
Din pacate aici nu am putut sa le explic tuturor de ce gresesc in atitudinea lor. M-am implicat insa cu alte ocazii in situatii similare cu cele descrise de tine in insemnare. Uneori am avut succes, alteori nu. Poate insa demersul meu a fost realizat si de altii si poate ca in timp atitudinea celor ce nu au inteles de la bun inceput se va modifica.
Astfel ajung la un miez: ok, putem critica si infatisa aspectele negative, insa de dorit nu este cumva sa luam masuri, sa ajutam la educatie? Pentru ca aici este marea problema: educatia. Daca un parinte se poarta cum se poarta, daca se vede clar ca nu stie sa se implice in formarea unui nou om, atunci ce pretentii sa avem de la copii? Da, am atras atentia parintelui in hypermarket ca nu e normal sa isi ignore copilul si sa il lase sa urle. Dar parintele ar fi trebuit sa nu il lase sa ajunga in acel stadiu de tipete.
Ca atare intrebarile ce apar pot fi: cum putem modifica in bine acest comportament ce lasa de dorit? Cum pot fi educati cei ce trebuie sa educe/formeze? Cat de mult suntem dispusi sa ne implicam?
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Tinerele femei resuscitează conceptul DYI – produse lucrate manual =-.
Nov 8th, 2009 at 6:33 pm
Se pare ca este foarte importanta si zona/metropola/orasul in care locuiesti. Initial m-am ferit sa comentez reactionand ca si Catia, chiar daca din alte motive. Am revenit insa tocmai pe considerentul ca trebuie facut ceva. Vreau sa va spun ca locuiesc intr-un oras/orasel unde rata gemenilor este foarte ridicata, poate cea mai ridicata din tara, aici carucioarele duble merg pe mijlocul drumului si masinile ocolesc- glumesc desigur pentru a mai inveseli putin atmosfera, si nu e nimeni speriat de asta- una din sapte femei e gravida sau in concediu de maternitate, poate eu, gandindu-ma ca acele mame, dupa doi ani de stat acasa, de plimbat prin parc si stat iar acasa vor merge la munca. Si daca nu au facut ceva constructiv cu ei in acei doi ani nu vor face nici de atunci incolo. Va ramane la fel schimbul posturii de pe scaun la masa, in pat, in fotoliu la tv si poate in masina. Si copiii se vor trezi tot mai singuri in fata televizorului/calculatorului. Nu e nimic grav in a lasa copilul sa se informeze de mic. O spun ironic desigur. Singura, sau una din masuri radicale ar fi interzicerea televizorului la copiii sub sapte ani. La modul cel mai serios. Si o spun cu mare seriozitate tinand cont de experienta si de experimentele pe care le-am facut. Merg adeseori pe strada doar pentru a privi pe cei din jur si stiti ce ma doare cel mai tare privind tinerii acestia sub 20 de ani? Privirea lor ma doare. Lipsa inteligentei din privirea lor. Au doar tiparita o expresie dusa, languroasa, absenta, interiorizata in casti( am facut si eu experimentul mergand trei zile non stop cu castile in urechi dar altadata am sa va povestesc despre asta). Si nu e vina lor. Asa au crescut cu sentimentul ca imaginea trebuie sa curga, ca sunetul trebuie sa cada, sa faca zgomot si deja se intra in sevrajul stereotipiilor. Va amintiti de acele diapozitive cu povesti din gradinita? De acele planse expuse despre povesti? In care nu se misca nimic, doar copilul dezvolta imaginea, vorbind, descriind, imaginandu-si? ar fi bine. Copiii nostri duc dorul la asa ceva. si lor le este foarte greu sa fie bombardati cu foarte multa informatie neselectiva. Si as mai putea continua.
Nov 8th, 2009 at 7:25 pm
Am copil. Mic. In carucior
. Alina (cealalta 
) povestea de mine in comentariul ei…
Articolul este despre copii neglijati si atinge un punct important: este nevoie de mai mult decat prezenta fizica a parintelui. Daca iti asumi responsabilitatea unui copil intr-o lume in care poti alege, atunci musai sa si investesti in el. Pare banal si totusi sunt multi care nu o fac.
Despre restul… este greu, ingrozitor de greu cu un copil in carucior in orasul asta si oamenii nu au pic de educatie privitor la cum si unde sa parcheze sau, mai grav, cum sa se comporte langa o mama cu un copil. Pot sa scriu un roman pe subiect, pentru ca lucrurile nu sunt doar in alb si negru, exista o plaja intreaga de griuri intre.
Dar, desi am un copil, nu pot sa spun ca stiu cum trebuie crescut si sa ma incumet sa dau sfaturi. E o chestiune atat de complicata, in care iti pui intrebari in fiecare zi/ minut/ secunda incat eu nu ma simt in masura sa emit sentinte. Cred in iubire, caldura, respect, dar pusul lor in practica este un roman intreg.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Dialog între ea şi el, într-o zi de duminică =-.
Nov 9th, 2009 at 12:11 am
Alina, revin realizand ca de fapt nu am raspuns in virtutea lecturii textului postat de tine ci in virtutea inertiei generate de comentarii si nu e fair play. Adevarul este ca un copil te oboseste sa il cari dupa tine prin magazine atunci cand ai ca prim scop sa faci cumparaturi. In felul acesta nu poti fi atent la el, nu poti fi mama ci poate un cumparator agitat care vrea sa ajunga cat mai repede acasa. Deci nu e un moment indicat sa iei copilul dupa tine prin oras cand nu este el prioritate.
Aici e vorba de educatia adultului pentru ca indiferent ca e vorba de copil sau de un alt adult, atunci cand ii faci acestuia o invitatie trebuie sa te ocupi de el. Pentru asta o faci, nu?Iar de un copil te poti ocupa ducandu-l doar in parc, la gradina zoologica, la serele de plante sau la spectacole pentru copii. In locuri unde sunt alti copii pentru a-l socializa si a-i putea supraveghea socializarea. Este evident ca pentru mamele bucurestene este o problema plimbatul caruciorului prin cartierele cu strazi la fel de aglomerate de masini ca si marile centre. Sa fie chiar asa? Nu sunt absenta de Bucuresti, am vazut atatea cartiere cu spatii de parcuri, poate ca nu sunt alese orele potrivite. Dar, cred ca nu acesta este impedimentul care nu ne lasa sa ne crestem frumos copiii.
Revenind la textul tau, e total gresita in primul rand prezenta mamei in acel mc sau magazin pentru a manca, ce sa mai vorbim atunci de neglijenta fata de copil cand e neglijenta/ nepasatoare fata de ea insasi.
.-= tania´s last blog ..nu-ţi pune-n deget tîmpla cînd citeşti =-.
Nov 9th, 2009 at 10:12 am
Ma uit si privesc, imi aduc aminte de momentele in care nu pot sa vad un film, o piesa de teatru sau sa urmaresc un concert pentru ca un pusti de maxim 5 ani oracaie undeva in apropiere.
Vad mame cu copii in brate pe unde nici cu gandul nu gandesti, intr-un sezon in care toata presa urla ca e pandemie.
Acult mame care sa plang ca vai ce obosite sunt pt ca au copil “si ce greu e”.
Ok, in primu rand daca stiai ca e greu cine te-a pus sa-l faci?
Suspectez ca 9 luni de zile ai fost o “raza de soare” pentru ala de langa tine, de isi dorea sa ploua in fiecare zi.
Am trait cu un tata care multi ani mi spsu “tu nu ai drepturi, ai doar obligatii”. Ma uit acum la noile mame si ma gandesc daca vor proceda la fel. Sau copilu, pentru ele este acel sprijin al batranetilor, si atat?!?
Alte mame se planga ca au copil si servici. Si ca nu fac fata. Si vaaaaaaaaaaaaaai sunt rastignite pe altaru maternitatii.
Sa fim seriosi.
Nimeni nu va pune.
Pentru Elena: ai incercat macar o data sa zambesti si sa dai o indicatie unei alte mame? Si daca dai, purtai kevlar? In Romania scumpa si plina de cretini in care traim cea mai dulce replica la care ai sanse va fi “Ce, imi spui tu mie ce sa fac?”.
Nov 9th, 2009 at 6:02 pm
Pentru oorsoo: Sa stii ca fac deseori apel la politete si bun simt ca sa fac unii oameni sa inteleaga anumite lucruri. Incearca si tu, o sa ai o revelatie! Contrar a ceea ce tu si cassiel credeti, oamenii din jurul vostru sunt in stare sa comunice unii cu altii, sunt in stare sa-si vorbeasca frumos si nu este nevoie de urlete, zbierete si o atitudine atat de nedativa ca a voastra. Iar comunicarea nu este atributul unor fiinte superioare, ci a unor oameni deschisi la minte.
Vad peste tot oameni ca voi: va impingeti in autobuz pentru ca ala din fata s-a asezat pe scari, urlati la coada la supermarket cand vi se pare ca e prea lenta casiera, va ratoiti ca locuiti intr-o tara de rahat si sunteti inconjurati de cretini, ca nu merge POS-ul, ca vaca de la ghiseu s-a dus 5 min pana la toaleta si nu termina mai repede, ca *plodu’* din stanga urla.
Peste tot vedeti oameni care *stau in calea fericirii voastre*.
Sfatul meu: scoteti-va morcovul din fund si priviti-va in oglinda sa vedeti ce mutre acre aveti.
Solutia ta: nimeni nu va pune. Da, ma intreb ce i-a pus pe parintii tai. Eu n-am avut parinti care sa-mi spuna ca am doar obligatii, in jurul meu nu sunt astfel de oameni si ma bucur sincer. Si cred ca ai avut o copilarie mai trista decat a celor care au parinti care doar spun ca le e greu. Nici nu se compara situatiile. Incearca doar sa intelegi ca nu toti parintii vor fi ca ai tai.
Si inca ceva. NIMIC nu te pregateste pentru ce inseamna sa ai un copil, nu poti sa stii dinainte cum va fi.
Una peste alta, comentariul tau dovedeste ca esti limitat si egoist. Imi pare rau.
Tania: in Bucuresti sunt foarte multe parcuri, asta asa e. Eu am in cartier 3 optiuni, dintre care doua sunt foarte mari. Dar altceva vreau sa spun. Mamicile merg la supermarket pentru ca ele nu stau acasa doar ca sa aibe grija de bebelus. Ele cand stau acasa mai fac si ceva de mancare, mai curata prin casa, deci automat trebuie sa mearga sa cumpere astea de undeva. Plus ca daca ai un bebe care a inceput diversificarea, trebuie sa mergi sa cumperi zilnic legume si fructe proaspete. Pe langa asta, mamicile au, ca toti oamenii, facturi si rate de achitat si tre’ sa se mai vada si cu prieteni/rude/cunostinte ca doar nu le exilam in casa, nu? Ar fi super fain daca relatia mama-copil s-ar desfasura in locurile de care spui tu, dar asta ramane la stadiul de deziderat.
.-= Elena´s last blog ..Stam cuminti acasa =-.
Nov 9th, 2009 at 6:43 pm
Elena, o iei razna cu atacuri la persoana. De la un articol si niste comentarii care NU-TI erau adresate (exceptand conditia in care te simti lezata/mama iresponsabila) ajungi sa-ti dai cu presupusul despre ce fac eu, Oorsoo sau cine a mai incercat sa-ti explice ca ANUMITI OAMENI nu prioritizeaza SECURITATEA copilului in anumite situatii.
Sugestia mea ar fi sa discutam (chiar si in contradictoriu daca nu ai inteles nici acum despre ce era vorba in articol) la modul general, despre exemple pe care le-am vazut, la care am asistat. Raspunde-mi la comentariu, mie sau oorsoolui, spune-ne ce gresim, dar nu-ti da cu presupusul ca in autobuz o sa te arunc de pe scari ca sa am unde sa mai pun si eu un picior. Nu de alta dar prefer sa merg pe jos ca sa evit astfel de persoane. Si nu te ingriji de copilariile noastre. Copiii generatiei actuale nici nu pot spera la o copilarie atat de frumoasa pe cat am avut noi. Norocul lor ca au World of Warcraft si Counter Strike sa suplineasca aerul liber de care beneficiam noi si jocurile alaturi de parinti. So, daca noi atacam o atitudine generala, ai bunul simt si combate-ne pe aceleasi teme, altfel comentariile tale nu au nicio relevanta.
Nov 9th, 2009 at 9:59 pm
Pur si simplu nu inteleg de unde atata rautate …
Comentariile mele nu au fost la adresa articolului, ci la adresa comentariilor voastre furioase pentru ca la un moment dat ati dat nas in nas cu o mamica care nu stia mai bine. Si e destul pentru ca voi sa ajungeti sa generalizati niste CAZURI SOLITARE.
Si inca o data, cassiel, comunicarea ESTE pentru toata lumea, dar acum depinde si de cum stii sa pui problema. Daca te astepti sa schimbi lumea impartind apelative atat de frumoase (cretini, idioti, retarzi) fii sigura ca o sa generezi o atitudine cel putin la fel de prietenoasa.
Take a chill pill
Eu am terminat aici. La cat mai multe zile senine!
.-= Elena´s last blog ..Stam cuminti acasa =-.
Jan 12th, 2010 at 12:23 am
nu-mi vine sa cred ce citesc aici! nici nu am reusit sa citesc toate comentariile! (stiu ca postul este scris cam de mult, dar eu am ajuns aici doar acum ,din inatamplare, citind justbride)
inainte de orice miracol si de orice atentie necesara cresterii unui copil, aduceti-va aminte ca se nasc copii cam de cand a aparut rasa umana pe pamant. dupa 200.000 – 300.000 de ani (homo sapiens are „doar” 40.000!) nu cred ca mai e niciun miracol in nastere si in cresterea copiilor. dar, sigur, e mai simplu sa reinvantam roata de fiecare data..
Jan 12th, 2010 at 11:18 am
Draga Sven, nasterea nu aduce nimic nou, decat poate stimuleaza dezvoltarea unor tehnici si tehnologii mai noi si mai performante in medicina. Cand vine vorba de cresterea copiilor insa, desi se pare ca ne ocupam cu asta de o gramada de timp, nu intotdeauna ne iese foarte bine. Si avand in vedere ca problema a fost pusa destul de diferit de-a lungul timpului, nu stiu unde exact este reinventarea rotii.
Scopul articolului, dincolo de vehementa care a aparut in comentarii, era de a atrage atentia asupra lipsei de atentie oferita de parinti copiilor. Nu, nu este un lucru foarte nou. Dar desi nu e nou si clar nu ajuta copiii in cauza, nici nu prea se incearca cine stie ce educatie in directia asta.
Daca tie incercarea asta de atentionare ti se pare inutila, e clar dreptul tau sa ai o opinie. Mie mi s-a parut necesara