Comments on: Copii în dorul lelii

By: Alina Popescu

Alina Popescu — Tue, 12 Jan 2010 09:18:39 +0000

Draga Sven, nasterea nu aduce nimic nou, decat poate stimuleaza dezvoltarea unor tehnici si tehnologii mai noi si mai performante in medicina. Cand vine vorba de cresterea copiilor insa, desi se pare ca ne ocupam cu asta de o gramada de timp, nu intotdeauna ne iese foarte bine. Si avand in vedere ca problema a fost pusa destul de diferit de-a lungul timpului, nu stiu unde exact este reinventarea rotii.

Scopul articolului, dincolo de vehementa care a aparut in comentarii, era de a atrage atentia asupra lipsei de atentie oferita de parinti copiilor. Nu, nu este un lucru foarte nou. Dar desi nu e nou si clar nu ajuta copiii in cauza, nici nu prea se incearca cine stie ce educatie in directia asta.

Daca tie incercarea asta de atentionare ti se pare inutila, e clar dreptul tau sa ai o opinie. Mie mi s-a parut necesara

By: sven

sven — Mon, 11 Jan 2010 22:23:18 +0000

nu-mi vine sa cred ce citesc aici! nici nu am reusit sa citesc toate comentariile! (stiu ca postul este scris cam de mult, dar eu am ajuns aici doar acum ,din inatamplare, citind justbride)
inainte de orice miracol si de orice atentie necesara cresterii unui copil, aduceti-va aminte ca se nasc copii cam de cand a aparut rasa umana pe pamant. dupa 200.000 – 300.000 de ani (homo sapiens are „doar” 40.000!) nu cred ca mai e niciun miracol in nastere si in cresterea copiilor. dar, sigur, e mai simplu sa reinvantam roata de fiecare data..

By: Elena

Elena — Mon, 09 Nov 2009 19:59:36 +0000

Pur si simplu nu inteleg de unde atata rautate …

Comentariile mele nu au fost la adresa articolului, ci la adresa comentariilor voastre furioase pentru ca la un moment dat ati dat nas in nas cu o mamica care nu stia mai bine. Si e destul pentru ca voi sa ajungeti sa generalizati niste CAZURI SOLITARE.

Si inca o data, cassiel, comunicarea ESTE pentru toata lumea, dar acum depinde si de cum stii sa pui problema. Daca te astepti sa schimbi lumea impartind apelative atat de frumoase (cretini, idioti, retarzi) fii sigura ca o sa generezi o atitudine cel putin la fel de prietenoasa.

Take a chill pill

Eu am terminat aici. La cat mai multe zile senine!
.-= Elena´s last blog ..Stam cuminti acasa =-.

By: Cassiel

Cassiel — Mon, 09 Nov 2009 16:43:12 +0000

Elena, o iei razna cu atacuri la persoana. De la un articol si niste comentarii care NU-TI erau adresate (exceptand conditia in care te simti lezata/mama iresponsabila) ajungi sa-ti dai cu presupusul despre ce fac eu, Oorsoo sau cine a mai incercat sa-ti explice ca ANUMITI OAMENI nu prioritizeaza SECURITATEA copilului in anumite situatii.

Sugestia mea ar fi sa discutam (chiar si in contradictoriu daca nu ai inteles nici acum despre ce era vorba in articol) la modul general, despre exemple pe care le-am vazut, la care am asistat. Raspunde-mi la comentariu, mie sau oorsoolui, spune-ne ce gresim, dar nu-ti da cu presupusul ca in autobuz o sa te arunc de pe scari ca sa am unde sa mai pun si eu un picior. Nu de alta dar prefer sa merg pe jos ca sa evit astfel de persoane. Si nu te ingriji de copilariile noastre. Copiii generatiei actuale nici nu pot spera la o copilarie atat de frumoasa pe cat am avut noi. Norocul lor ca au World of Warcraft si Counter Strike sa suplineasca aerul liber de care beneficiam noi si jocurile alaturi de parinti. So, daca noi atacam o atitudine generala, ai bunul simt si combate-ne pe aceleasi teme, altfel comentariile tale nu au nicio relevanta.

By: Elena

Elena — Mon, 09 Nov 2009 16:02:27 +0000

Pentru oorsoo: Sa stii ca fac deseori apel la politete si bun simt ca sa fac unii oameni sa inteleaga anumite lucruri. Incearca si tu, o sa ai o revelatie! Contrar a ceea ce tu si cassiel credeti, oamenii din jurul vostru sunt in stare sa comunice unii cu altii, sunt in stare sa-si vorbeasca frumos si nu este nevoie de urlete, zbierete si o atitudine atat de nedativa ca a voastra. Iar comunicarea nu este atributul unor fiinte superioare, ci a unor oameni deschisi la minte.
Vad peste tot oameni ca voi: va impingeti in autobuz pentru ca ala din fata s-a asezat pe scari, urlati la coada la supermarket cand vi se pare ca e prea lenta casiera, va ratoiti ca locuiti intr-o tara de rahat si sunteti inconjurati de cretini, ca nu merge POS-ul, ca vaca de la ghiseu s-a dus 5 min pana la toaleta si nu termina mai repede, ca *plodu’* din stanga urla.
Peste tot vedeti oameni care *stau in calea fericirii voastre*.
Sfatul meu: scoteti-va morcovul din fund si priviti-va in oglinda sa vedeti ce mutre acre aveti.
Solutia ta: nimeni nu va pune. Da, ma intreb ce i-a pus pe parintii tai. Eu n-am avut parinti care sa-mi spuna ca am doar obligatii, in jurul meu nu sunt astfel de oameni si ma bucur sincer. Si cred ca ai avut o copilarie mai trista decat a celor care au parinti care doar spun ca le e greu. Nici nu se compara situatiile. Incearca doar sa intelegi ca nu toti parintii vor fi ca ai tai.
Si inca ceva. NIMIC nu te pregateste pentru ce inseamna sa ai un copil, nu poti sa stii dinainte cum va fi.
Una peste alta, comentariul tau dovedeste ca esti limitat si egoist. Imi pare rau.

Tania: in Bucuresti sunt foarte multe parcuri, asta asa e. Eu am in cartier 3 optiuni, dintre care doua sunt foarte mari. Dar altceva vreau sa spun. Mamicile merg la supermarket pentru ca ele nu stau acasa doar ca sa aibe grija de bebelus. Ele cand stau acasa mai fac si ceva de mancare, mai curata prin casa, deci automat trebuie sa mearga sa cumpere astea de undeva. Plus ca daca ai un bebe care a inceput diversificarea, trebuie sa mergi sa cumperi zilnic legume si fructe proaspete. Pe langa asta, mamicile au, ca toti oamenii, facturi si rate de achitat si tre’ sa se mai vada si cu prieteni/rude/cunostinte ca doar nu le exilam in casa, nu? Ar fi super fain daca relatia mama-copil s-ar desfasura in locurile de care spui tu, dar asta ramane la stadiul de deziderat.
.-= Elena´s last blog ..Stam cuminti acasa =-.

By: oorsoo

oorsoo — Mon, 09 Nov 2009 08:12:47 +0000

Ma uit si privesc, imi aduc aminte de momentele in care nu pot sa vad un film, o piesa de teatru sau sa urmaresc un concert pentru ca un pusti de maxim 5 ani oracaie undeva in apropiere.
Vad mame cu copii in brate pe unde nici cu gandul nu gandesti, intr-un sezon in care toata presa urla ca e pandemie.
Acult mame care sa plang ca vai ce obosite sunt pt ca au copil “si ce greu e”.
Ok, in primu rand daca stiai ca e greu cine te-a pus sa-l faci?
Suspectez ca 9 luni de zile ai fost o “raza de soare” pentru ala de langa tine, de isi dorea sa ploua in fiecare zi.
Am trait cu un tata care multi ani mi spsu “tu nu ai drepturi, ai doar obligatii”. Ma uit acum la noile mame si ma gandesc daca vor proceda la fel. Sau copilu, pentru ele este acel sprijin al batranetilor, si atat?!?
Alte mame se planga ca au copil si servici. Si ca nu fac fata. Si vaaaaaaaaaaaaaai sunt rastignite pe altaru maternitatii.
Sa fim seriosi.
Nimeni nu va pune.
Pentru Elena: ai incercat macar o data sa zambesti si sa dai o indicatie unei alte mame? Si daca dai, purtai kevlar? In Romania scumpa si plina de cretini in care traim cea mai dulce replica la care ai sanse va fi “Ce, imi spui tu mie ce sa fac?”.

By: tania

tania — Sun, 08 Nov 2009 22:11:15 +0000

Alina, revin realizand ca de fapt nu am raspuns in virtutea lecturii textului postat de tine ci in virtutea inertiei generate de comentarii si nu e fair play. Adevarul este ca un copil te oboseste sa il cari dupa tine prin magazine atunci cand ai ca prim scop sa faci cumparaturi. In felul acesta nu poti fi atent la el, nu poti fi mama ci poate un cumparator agitat care vrea sa ajunga cat mai repede acasa. Deci nu e un moment indicat sa iei copilul dupa tine prin oras cand nu este el prioritate.
Aici e vorba de educatia adultului pentru ca indiferent ca e vorba de copil sau de un alt adult, atunci cand ii faci acestuia o invitatie trebuie sa te ocupi de el. Pentru asta o faci, nu?Iar de un copil te poti ocupa ducandu-l doar in parc, la gradina zoologica, la serele de plante sau la spectacole pentru copii. In locuri unde sunt alti copii pentru a-l socializa si a-i putea supraveghea socializarea. Este evident ca pentru mamele bucurestene este o problema plimbatul caruciorului prin cartierele cu strazi la fel de aglomerate de masini ca si marile centre. Sa fie chiar asa? Nu sunt absenta de Bucuresti, am vazut atatea cartiere cu spatii de parcuri, poate ca nu sunt alese orele potrivite. Dar, cred ca nu acesta este impedimentul care nu ne lasa sa ne crestem frumos copiii.
Revenind la textul tau, e total gresita in primul rand prezenta mamei in acel mc sau magazin pentru a manca, ce sa mai vorbim atunci de neglijenta fata de copil cand e neglijenta/ nepasatoare fata de ea insasi.
.-= tania´s last blog ..nu-ţi pune-n deget tîmpla cînd citeşti =-.

By: Alina Fekete

Alina Fekete — Sun, 08 Nov 2009 17:25:44 +0000

Am copil. Mic. In carucior . Alina (cealalta ) povestea de mine in comentariul ei…

Articolul este despre copii neglijati si atinge un punct important: este nevoie de mai mult decat prezenta fizica a parintelui. Daca iti asumi responsabilitatea unui copil intr-o lume in care poti alege, atunci musai sa si investesti in el. Pare banal si totusi sunt multi care nu o fac.

Despre restul… este greu, ingrozitor de greu cu un copil in carucior in orasul asta si oamenii nu au pic de educatie privitor la cum si unde sa parcheze sau, mai grav, cum sa se comporte langa o mama cu un copil. Pot sa scriu un roman pe subiect, pentru ca lucrurile nu sunt doar in alb si negru, exista o plaja intreaga de griuri intre.

Dar, desi am un copil, nu pot sa spun ca stiu cum trebuie crescut si sa ma incumet sa dau sfaturi. E o chestiune atat de complicata, in care iti pui intrebari in fiecare zi/ minut/ secunda incat eu nu ma simt in masura sa emit sentinte. Cred in iubire, caldura, respect, dar pusul lor in practica este un roman intreg.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Dialog între ea şi el, într-o zi de duminică =-.

By: tania

tania — Sun, 08 Nov 2009 16:33:48 +0000

Se pare ca este foarte importanta si zona/metropola/orasul in care locuiesti. Initial m-am ferit sa comentez reactionand ca si Catia, chiar daca din alte motive. Am revenit insa tocmai pe considerentul ca trebuie facut ceva. Vreau sa va spun ca locuiesc intr-un oras/orasel unde rata gemenilor este foarte ridicata, poate cea mai ridicata din tara, aici carucioarele duble merg pe mijlocul drumului si masinile ocolesc- glumesc desigur pentru a mai inveseli putin atmosfera, si nu e nimeni speriat de asta- una din sapte femei e gravida sau in concediu de maternitate, poate eu, gandindu-ma ca acele mame, dupa doi ani de stat acasa, de plimbat prin parc si stat iar acasa vor merge la munca. Si daca nu au facut ceva constructiv cu ei in acei doi ani nu vor face nici de atunci incolo. Va ramane la fel schimbul posturii de pe scaun la masa, in pat, in fotoliu la tv si poate in masina. Si copiii se vor trezi tot mai singuri in fata televizorului/calculatorului. Nu e nimic grav in a lasa copilul sa se informeze de mic. O spun ironic desigur. Singura, sau una din masuri radicale ar fi interzicerea televizorului la copiii sub sapte ani. La modul cel mai serios. Si o spun cu mare seriozitate tinand cont de experienta si de experimentele pe care le-am facut. Merg adeseori pe strada doar pentru a privi pe cei din jur si stiti ce ma doare cel mai tare privind tinerii acestia sub 20 de ani? Privirea lor ma doare. Lipsa inteligentei din privirea lor. Au doar tiparita o expresie dusa, languroasa, absenta, interiorizata in casti( am facut si eu experimentul mergand trei zile non stop cu castile in urechi dar altadata am sa va povestesc despre asta). Si nu e vina lor. Asa au crescut cu sentimentul ca imaginea trebuie sa curga, ca sunetul trebuie sa cada, sa faca zgomot si deja se intra in sevrajul stereotipiilor. Va amintiti de acele diapozitive cu povesti din gradinita? De acele planse expuse despre povesti? In care nu se misca nimic, doar copilul dezvolta imaginea, vorbind, descriind, imaginandu-si? ar fi bine. Copiii nostri duc dorul la asa ceva. si lor le este foarte greu sa fie bombardati cu foarte multa informatie neselectiva. Si as mai putea continua.

By: Violeta-Loredana Pascal

Violeta-Loredana Pascal — Sun, 08 Nov 2009 07:01:20 +0000

Aseara am fost la teatru. Stateam in fata numai ca evident ca a inceput piesa si in spate un domn vorbea cu nepotul sau. Da, domnul era in varsta, ai avea pretentii de la el (macar pe parte de experienta daca nu de educatie din start) si totusi el vorbea. Si tare.

Evident insa ca nu aveam de gand sa ii tolerez comportamentul. Nu mai spun ca era o totala lipsa de respect pentru actori, dar eu nu voiam sa il aud pe el ci spectacolul. Asa ca i-am atras, discret atentia. Slava domnului a fost receptiva persoana in cauza si ca atare restul serii a decurs fara probleme.

Ieri, inainte de teatru, am mers in parc. Firesc vremea fiind frumoasa iesisera si multi parinti cu copiii la plimbare. Aproape insa la tot pasul auzeam parinti sau bunici certand copiii si, mai rau de fapt, amenintandu-i cu bataia. Ca doar asa se face educatie, nu?

Din pacate aici nu am putut sa le explic tuturor de ce gresesc in atitudinea lor. M-am implicat insa cu alte ocazii in situatii similare cu cele descrise de tine in insemnare. Uneori am avut succes, alteori nu. Poate insa demersul meu a fost realizat si de altii si poate ca in timp atitudinea celor ce nu au inteles de la bun inceput se va modifica.

Astfel ajung la un miez: ok, putem critica si infatisa aspectele negative, insa de dorit nu este cumva sa luam masuri, sa ajutam la educatie? Pentru ca aici este marea problema: educatia. Daca un parinte se poarta cum se poarta, daca se vede clar ca nu stie sa se implice in formarea unui nou om, atunci ce pretentii sa avem de la copii? Da, am atras atentia parintelui in hypermarket ca nu e normal sa isi ignore copilul si sa il lase sa urle. Dar parintele ar fi trebuit sa nu il lase sa ajunga in acel stadiu de tipete.

Ca atare intrebarile ce apar pot fi: cum putem modifica in bine acest comportament ce lasa de dorit? Cum pot fi educati cei ce trebuie sa educe/formeze? Cat de mult suntem dispusi sa ne implicam?
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Tinerele femei resuscitează conceptul DYI – produse lucrate manual =-.