Cultură ne trebuie nouă?!?
Scria Ivona foarte bine în acest articol despre cărţi şi cultură şi locul lor în cadrul revistelor pentru femei. Astăzi ţop şi eu cu un material în aceeaşi direcţie şi totuşi altfel. Dar până la concluzie să vină povestea.
Se făcea că era o seară în cursul săptămânii. Părea o seară ca oricare alta, dar nu era. Era o seară specială pentru că mulţi tineri urmau să vadă un spectacol la Ateneu. Şi nu unul oricare – da, nici spectacolul nu era unul oarecare – ci unul în care era prezent şi Alexandru Tomescu şi faimoasa vioară Stradivarius pe care nu ai des ocazia să o asculţi într-o asemenea sală. Şi totuşi în timpul spectacolului, în timpul unor “solo”-uri minunate şi fascinante… unii vorbeau. Nu ştiu câţi mai fuseseră înainte la Ateneu şi habar n-am câţi vor mai merge vreodată. Un lucru ştiu sigur: despre bun simţ, respect pentru cei de pe scenă şi pentru valori nu auziseră toţi. Sper să fi fost însă un moment special în viaţa lor şi mai sper de asemenea ca altă dată să dea dovadă de ceea ce atunci le-a lipsit cu desăvârşire.
Dar nu despre bun simţ şi respect vreau eu să vă vorbesc acum. Ci despre unde mergem sau mai corect spus pe unde-am mai fost. Vedeţi voi, stau de multe ori şi mă uit la toţi cei îndureraţi atunci când moare un artist român – un mare cântăreţ, un actor sau o altă valoare. Dar dacă-i întreb pe cei care plâng acea persoană dacă au fost să o vadă vreodată live constat că răspunsul e unul negativ. Şi dacă pot înţelege că pe un actor din alt oraş nu l-au văzut – dar se duc la teatrele locale, faptul că plâng actorii doar după ce nu mai sunt şi spun cu durere că nu vor mai avea ocazia să îi vadă niciodată ci doar să îi urmărească la televizor sau de pe DVDuri în înregistrări, ei bine acest lucru nu mai pot să îl înţeleg. Îmi pare rău dar pur şi simplu nu îl pot vedea altfel decât ca pe o făţărnicie. Dacă plecarea dincolo a unei valori i-ar determina să îi aprecieze pe cei rămaşi şi să meargă la teatru sau operă, operetă, Ateneu etc. atunci ar fi ceva. Dar de cele mai multe ori nimic nu se schimbă – şi toată comedia se reia la următoarea plecare…
De unde oare lipsa aceasta de dragoste pentru valori şi cultură? Eu zic că e în primul rând lipsa de acasă. Spuneam mai sus de tinerii care la Ateneu vorbeau în timp ce pe scenă se cânta la vioara Stradivarius. Ce pretenţie să ai indiferent ce s-ar cânta? Cum să le pese lor că tu nu ai venit să îi auzi pe ei vorbind între ei? Da, respectul pentru cel care îşi pune sufletul pe tavă şi dă în acel moment tot ce are mai bun ar trebui să fie insuflat de acasă. Dar dacă acasă nu are cine, ar trebui ca acel gol să fie umplut la grădiniţă şi şcoală. Copiii de care aminteam erau unii cu rezultate bune la învăţătură – ar trebui să ne spună şi aceasta ceva.
Am crescut cu programele de la TVR 1 din weekend – Iosif Sava realiza nişte selecţii deosebite în fiecare ediţie a emisiunilor sale. Ascultam opere şi operete – şi cultura a început să se formeze de mică – da, iată că televizorul poate ajuta, dacă ştii cum să îl foloseşti. Pe vremea aceea nu oricine avea discuri sau posibilitatea de a merge peste tot. Vremurile s-au schimbat, dar câţi ascultă astăzi şi muzică clasică? Nu, nu zic doar muzică clasică, ci să asculte şi acest fel de muzică. Nu se exclud, iar aşa cum spunea Tiberiu Soare – dirijor – există vârfuri şi muzică de calitate în foarte multe genuri muzicale şi toate acestea merită ascultate.
Am crescut şi am ajuns la Ateneu. Am ajuns la teatru şi merg şi acum cât de des pot. Ajung şi la concerte – la fel în măsura timpului disponibil şi a bugetului desigur. Dar ştiu că dacă se doreşte, se poate. Şi mai ştiu că nimic nu se compară cu acea legătură stabilită între tine, om simplu aflat în sală, şi el, artistul de valoare – fie el cântăreţ, actor, muzician şi aşa mai departe. Nimeni nu întinereşte şi nu ştii ce îţi rezervă ziua de mâine. Nici ţie, nici celor pe care îi apreciezi. Poate nu vei reuş să îi vezi pe toţi, dar poţi să mergi să îi vezi măcar pe unii. Şi nu zice nimeni că eşti obligat să mergi săptămânal. Poate nici măcar lunar. Dar de mers… iată ceva ce merită şi ar fi bine să faci. Şi când ajungi acolo nu uita de respectul pe care acei oameni ţi-l poartă. Sunt cântăreţi şi actori care nu se aşează să stea puţin înainte de spectacol cu hainele cu care intră pe scenă. De ce? Pentru că le-ar putea şifona, iar ei îşi respectă auditoriul. Iar aceste vorbe eu le-am auzit doar de la mari valori ale noastre.
Am văzut piesa Titanic Vals într-o sumedenie de distribuţii. Chiar le-am pierdut şirul – pentru că am văzut şi înregistrări ale unor spectacole difuzate la Televiziunea Română, dar am văzut şi la teatru de minim 4 ori piesa. O ştiu pe dinafară – mai ales că am studiat-o şi în şcoală. Şi de fiecare dată râd, de fiecare dată apreciez actorii (de pildă rolul avocatului e mereu diferit, ticurile fiind diferite, sau cel puţin interpretarea lor) şi jocul scenic. Am mers la Teatrul de Revistă Constantin Tănase la toate piesele din multe sezoane. Şi s-a întâmplat să existe un spectacol “sinteză” la care am primit invitaţie şi în care erau reunite momente din celelalte spectacole. Credeţi că nu am râs iarăşi? Ooo, cum să nu! Mai ales că acolo depind multe şi de public, de modul în care reacţionează sala la poante şi de modul în care audienţa răspunde – sau nu – în diverse momente. Am mers la alte piese de teatru pentru a vedea actori monştri sacri. Nici nu mai conta piesa – eram acolo, puteam să îi văd la câţiva metri în faţa mea pe cei văzuţi anterior doar la televizor.
Aş putea continua mult şi bine despre câte am văzut – dar nu e un articol tip laudă de sine (chiar dacă unii spun că face foarte bine). Cred însă că nu sunt singura care se bucură de valori atât timp cât ele sunt în viaţă (şi aici sper că prin valori se înţelege că nu mă refer doar la actorii sau cântăreţii trecuţi de o vârstă, ci şi la mulţii tineri minunaţi şi talentaţi!). Vă invit aşadar să îmi confirmaţi că da, oamenii mai merg şi la teatru, şi la Ateneul Român, şi la Operă, şi la Operetă şi prin multe asemenea locuri. Voi ce carte aţi terminat de curând de citit a unui autor român? La ce spectacole de teatru şi nu numai aţi mers recent? Ce v-a plăcut? Ce v-ar plăcea să revedeţi?
Popularity: 4% [?]
Jun 8th, 2010 at 10:57 am
Da, in mod clar de acasa. Pentru ca nu e vorba aici numai de educatie, in sensul de antrenament,de “dresaj” in ideea frumosului. E vorba de a dezvolta copilului o anumita stare de sesibilizare, o minunare in fata frumosului. Daca ii arati copilului luna si stelele, intr-o zi de vara, sau un peisaj de iarna, sau un camp cu maci vara, poate ca nu enecesar sa-l porti din muzeu in muzeu ca el sa inteleaga ca in lume exista “frumos” nu doar “util”. Dar asa, pentru unii o vioara indiferent ce marca e, e doar un obiect care scoate niste sunete. In ziua de azi, multi parinti isi taraie copiii de la balet la cannto si de la echitatie la engleza. Nu enimic rau in asta, mai ales daca in aceasta goana, intre doua ore de abilitati ar trage masina pe dreapta si i-ar spune copilului “uite mami, ce apus frumos” si copilul ar intelge sau nu apusul, dar ar vedea ca pe fata mamei, in toata goana s-a lasat o lumina pe care de obicei nu o avea. Ar simti copilul ca acolo afara e ceva maret care a oprit-o pe “mama” din tropotul cailor…Frumosul e mereu linga noi, dar noi rareori suntem linga el. Si nu vreau sa fac un calambur. dar cand ne-am oprit ultima oara sa admiram un apus de soare? Un nor cu o forma frumoasa? O expresie minunata pe fata cuiva? Un act elegenat din partea cuiva? Pentru ca dupa toate acestea urmeaza firesc, admiratia fata de cultura. Aceasta coacere “artificiala” a frumosului intr-un cuptor numit suflet.
Jun 8th, 2010 at 12:43 pm
Situatia prezentata de tine este, probabil, una dintre sutele de asemenea cazuri in care cativa nechemati, veniti a asista la un eveniment pentru ca este “de bonton”, ii strica tot farmecul (fie vorbesc intre ei, fie le suna telefoanele, etc). Cred ca ar fi tare triste constatatile unei statistici care ar analiza in ce masura participantii la un concert simfonic se afla acolo pentru ca intr-adevar iubesc ceea ce asculta.
Sunt de parere ca zestrea “de acasa” nu este o scuza. Cunosc oameni ai caror parinti sunt oameni simpli, care nu au avut posibilitati materiale pentru a le oferi sansa participarii la evenimente culturale sau pentru a le darui o biblioteca rasarita. Chiar si asa, oamenii respectivi s-au ambitionat pentru a-si educa gusturile, si-au cladit o cultura iar astazi a-i asculta vorbind despre muzica, despre carti si nu numai este o placere extraordinara.
Cred eu ca depinde foarte mult de fiecare dintre noi, de ceea ce dorim cu adevarat – sa asistam la evenimente culturale doar pentru a fi vazuti acolo, pentru ca asa se poarta, sau pentru a ne autoeduca, pentru a ne hrani nevoia de cultura.
Jun 8th, 2010 at 12:55 pm
@Simona In niciun caz nu trebuie sa ii consideram pe cei mai simpli in pregatire si prosti apriori si mai ales neinteresati de cultura. Adesea ei sunt cei care tanjesc dupa o carte, care strang leu langa leu pentru a merge la un teatru. Vad la spectacole salile pline si nu, nu doar de oameni cu foarte multi bani. Adesea aceia nici nu se amesteca cu restul… se duc ei intre ei pentru impresie artistica (precum in bancul amar “ti-am luat o carte cadou ca am vazut ca mai aveai una in biblioteca”).
Da, nu tine decat de educatie – frumos spune @Ivona de parintii care pot sa le arate copiilor frumosul de langa ei, in fiece clipa.
Nu cred – mai ales pentru cei care au bani – ca e asa un efort sa mearga la un teatru, o opera, un concert la Ateneu, intr-un muzeu si asa mai departe. Sunt atat de multe optiuni incat se gaseste ceva pentru fiecare gust.
Si tocmai asta as fi vrut sa vad: ca sunt inca oameni care merg – si multi. Momentan….
Jun 8th, 2010 at 2:48 pm
Oamenii pot invata si daca se uita putin in jur, nu e o rusine daca nu ai avut un exemplu in familie si te regasesti intr-o situatie noua pentru tine, sa urmezi exemplul celorlalti. Cei care nu deschid ochii si observa ce este in jurul lor o fac pentru ca nu vor, nu pentru ca nu pot, nu au sau nu au avut de unde sa invete.
P.S. Recent am fost la teatru, la “Straini in noapte” si desi Florin Piersic a rugat la inceputul spectacolului sa se inchida telefoanele, tot au sunat doua in sala…
Jun 8th, 2010 at 2:48 pm
Oamenii merg și la teatru și la Operă și la Ateneu. Uneori trebuie să rezervi cu 2 săptămâni înainte sau chiar mai mult locurile, altfel nu mai apuci. Și cred că e nevoie și să fii educat în spiritul acesta de acasă, dar te poți și autoeduca. Am o prietenă, care deși nu a fost educată astfel, deși nu avea bani, de fiecare dată când putea, strangea leu cu leu pentru a merge la Operă, pentru că e mai ieftin decât la teatru. Deci se poate!
Jun 8th, 2010 at 2:55 pm
Denisa – da, buna parte din spectacole necesita asa o programare. Ma intreb insa: vorbim de aceiasi oameni care merg peste tot, sau si de altii? Fiecare dupa preferinte si posibilitati evident.
Alina… ma bucur ca ai vazut asa un mare actor pe scena
Din pacate insa da, respectul si bunul simt… mai trebuie lucrat. Cu un pic de ajutor si de la cei din sala (observatii fine, reluate si la finalul spectacolului, dupa aplauze, la plecare, daca se impune – pentru intiparire in minte). Da, nu cred ca mai e vreun loc unde sa nu existe un mesaj preinregistrat sau unde sa nu spuna la inceput lumea de inchiderea telefoanelor mobile si totusi… Oricum inseamna ca tu ai fost norocoasa: eu la o piesa am avut parte si de discutie la tel – de tipul: “da, nu prea pot sa vorbesc ca sunt la teatru”. Apoi mai tare: “nu pot sa vorbesc; nu te aud – sunt la teatru si e galagie” – era un moment cu mai multe persoane si eram aproape de scena. “Hai ca te sun eu mai tarziu”. Da, teatru si nu oricare. Da, loc unde se anuntase inchiderea telefoanelor. Evident observatii si alte cele. Sper ca daca persoana mai face la fel si pe viitor sa primeasca aceleasi mustrari – tot asa… de la toti cei din jurul sau. Incet-incet trebuie educate si aceste specimene; trebuie civilizate, mai corect spus.
Jun 30th, 2010 at 11:07 pm
[...] un articol excelent intitulat “Cultură ne trebuie nouă?“. Autoarea exprimă clar absolut tot ce-aş fi putut întreba şi eu legat de calitatea [...]
Jun 8th, 2010 at 10:15 am
Cultură ne trebuie nouă?!? http://ow.ly/1V1RE
This comment was originally posted on Twitter
Jun 8th, 2010 at 10:30 am
RT @cenusa: Cultură ne trebuie nouă?!? http://ow.ly/1V1RE
This comment was originally posted on Twitter
Jun 8th, 2010 at 11:36 am
RT @cenusa Cultură ne trebuie nouă?!? http://bit.ly/agBYml
This comment was originally posted on Twitter
Jun 8th, 2010 at 11:58 am
RT @cenusa Cultură ne trebuie nouă?!? http://bit.ly/agBYml
This comment was originally posted on Twitter
Jun 8th, 2010 at 1:19 pm
am citit o analiza fina si transanta despre comportamentul cultural scrisa de @violetaloredana pe @cenusa http://ht.ly/1Vxfr
This comment was originally posted on Twitter
Jun 8th, 2010 at 4:30 pm
Voi cand ati mers ultima oara la teatru/muzeu/Ateneu/opera/opereta ? Ce ati vazut? Va asteptam raspunsurile aici: http://ow.ly/1V1XX
This comment was originally posted on Twitter
Jun 8th, 2010 at 6:26 pm
RT @cenusa: Voi cand ati mers ultima oara la teatru/muzeu/Ateneu/opera/opereta ? Ce ati vazut? Va astept rasp aici: http://ow.ly/1V1XX
This comment was originally posted on Twitter
Jun 8th, 2010 at 6:53 pm
RT @violetaloredana: RT @cenusa: Voi cand ati mers ultima oara la teatru/muzeu/Ateneu/opera/opereta ? Ce ati vazut? Va astept rasp aici: http://ow.ly/1V1XX
This comment was originally posted on Twitter
Jun 8th, 2010 at 7:02 pm
RT @violetaloredana: RT @cenusa: Voi cand ati mers ultima oara la teatru/muzeu/Ateneu/opera/opereta ? Ce ati vazut? Va astept rasp aici: http://ow.ly/1V1XX
This comment was originally posted on Twitter
Jun 8th, 2010 at 9:53 pm
RT @cenusa Cultură ne trebuie nouă?!? http://bit.ly/agBYml
This comment was originally posted on Twitter
Jun 8th, 2010 at 10:54 pm
RT @cenusa Cultură ne trebuie nouă?!? http://bit.ly/agBYml
This comment was originally posted on Twitter