Am mai spus aici – şi auzim toţi des în jurul nostru acest lucru – că pare că nu mai avem timp pentru toate. De asemenea avem probabil toţi prieteni sau membri ai familiei care nu au ajuns la timp undeva sau nu au avut vreme pentru un anumit lucru ori o anume activitate din cauza serviciului şi mai ales a ceea ce a fost necesar să facă peste program.
Unii dintre noi au călătorit în alte ţări – sau avem prieteni care au ajuns pe alte meleaguri. Aşa se face că am aflat şi noi cu stupoare (dacă n-am ajuns acolo pentru a trăi direct experienţa) că în Italia (cel puţin în Roma de pildă) în afara zonei centrale turistice magazinele de pe celelalte străzi au o pauză după amiaza. Da, sunt câteva ore în care toate magazinele sunt închise pentru că italienii sunt la masă, îşi fac siesta…
La fel în Viena de exemplu ora 6 e sfântă. În anumite locuri chiar ora 5 – depinde de locul de muncă. Eram în vizită la un muzeu şi am fost printre ultimii care am ieşit. Nici nu ajunsesem bine în staţia de tramvai din faţa muzeului că tipul de la poartă era deja pe bicicletă şi ne depăşea. Da, seara e sfântă – nici la supermarketuri nu găseşti deschis decât până la ora 7, iar duminica sunt închise, excepţie făcând doar cele de la gară (2).
În Austria – după cum am aflat ulterior - există chiar o lege care specifică programul de lucru. Se încurajează astfel timpul petrecut alături de familie, prieteni, în aer liber. Se încurajează relaxarea pentru ca a doua zi să o poţi lua de la capăt. Şi oamenii reuşesc să îşi termine ce au de făcut în timpul programului. Iar angajatorii nu îi ţin pe angajaţi peste program pentru că ar trebui să le plătească ore suplimentare.
La noi există companii – mare parte de stat – unde programul se termină la oră fixă. La fel mai stau lucrurile la anumite magazine, deşi recent am întâlnit şi companii care, chiar dacă au multe activităţi, respectă şi viaţa privată a angajatului.
Da, există ideea că nu contează programul, poţi veni la 9 şi pleca la 5-6 sau poţi veni la 12 şi pleca la 21 şi că de fapt contează să îţi duci la bun sfârşit sarcinile. Mai sunt şi companii care au clienţi din alte ţări. Există aşadar diferenţe de fus orar şi deseori trebuie asigurate nişte servicii în timpul programului celor din ţările respective, ceea ce înseamnă uneori lucrul în alte ore decât în România. Însă am constatat că mulţi dintre cei ce aderă la un astfel de program flexibil ajung să se plângă inevitabil că nu au cum să ajungă la întâlniri cu prietenii, că acasă ajung târziu şi aşa mai departe. Poate cel mai important lucru pe care îl remarc în ceea ce spun oamenii este că ei se plâng de faptul că ajung să nu mai aibă viaţă în afara biroului. Se scoală poate la 9 şi ajung la 11 la birou, dar apoi nu mai fac nimic. În oglindă cei care se trezesc mai devreme şi ajung poate la 9 deja la birou (dacă nu chiar mai devreme) termină pe la 4-6 programul de lucru şi au seara la dispoziţie pentru hobbyuri, relaxare, timp petrecut alături de cei dragi.
Aşa se face că n-ai cum să spui că or gândi rău austriecii ăştia. Poate că ideea de magazine închise la 6 şi duminica nu atrage şi nici aceea de hypermarketuri cu program fix şi mult mai scurt decât cel de acum. Dar ideea de program fix la multe companii şi firme mari şi mici… sună chiar tentant pentru mulţi. Din păcate însă atunci când le povesteam prietenilor constatarea mea îmi spuneau că le-ar plăcea un astfel de sistem şi la noi dar nu cred că şefii l-ar pune în practică. De altfel ei subliniau că chiar dacă ar putea să ceară bani pe ore suplimentare sau să îşi acţioneze în justiţie angajatorii nu ar face-o de teama de a rămâne fără locul de muncă actual şi de a nu mai fi angajaţi niciodată de cineva.
Vouă v-ar plăcea un astfel de orar pentru locul vostru de muncă? Credeţi că aţi avea mai mult timp liber – cel care acum vă lipseşte?
Popularity: 5% [?]
Exista legi si la noi… care sunt la fel de stricte, insa nu sunt respectate. La noi nu se respecta nici regula bunlui simt din pacate, asa ca ce asteptari sa avem…
Insa cel mai trist e ca nu exista respect de sine. Daca fiecare om si-ar respecta mai mult munca a fi dedicat acesteia ar insemna sa caute sa fie mai bun, mai eficient, nu neaparat mai mult la birou. Paranteza: imi amintesc perioade in care eu terminam, plecam la 6 si toti ceilalti se uitau crucis la mine. Intr-o zi am fost sfatuita ca nu e bine ce fac, vezi doamne, nu da bine.. Inchid paranteza si mai spun un singur lucru: atat timp cat nu ne respectam locul de munca si sarcinile, normal ca ne simtim vinovati sa plecam la timp. Si cireasa de pe tort e ca nu ne respectam timpul, viata… si acceptam sa fim sufocati de prea multe sarcini, pana la miezul noptii. Pentru ce?
Chiar daca suna radical si utopic, daca fiecare si-ar respecta drepturile sunt sigura ca lucrurile s-ar putea schimba. Depinde de noi, nu de “ei”
Intr-adevar Roxana depinde si de noi. Si in afara de cele punctate de tine as mai adauga si urmatorul aspect: in afara in orele de program timpul este alocat serviciului. Nu se iroseste. Oamenii isi termina treaba la timp tocmai pentru a pleca si a avea timp liber. Si lucrurile functioneaza si bine. Iar ceea ce am amintit pentru Austria e valabil si pentru Germania.
da, la asta m-am referit si eu cand am zis de respectul muncii, de eficienta.
De 3 ori am calatorit in mai multe tari din Europa implementand proiecte IT. Pot spune ca in toate tarile sunt angajati la anumite companii care lucreaza peste program, daca au treburi de rezolvat. Nu este o regula ca in alte tari nu se munceste peste program. Totul depinde de compania, departamentul, echipa in care lucrezi, pozitia si domeniul.
Si in Romania cunosc companii care au program fix, chiar eu am lucrat la o companie romaneasca unde toti terminam programul la ora fixa.
In Romania ca si in alte tari, in general, in sectorul public se lucreaza cu program fix.
Diferenta este ca in alte tari precum Franta si Spania, angajatii au pauza de masa de 2 ore. Si la noi, daca mergi la Posta, de exemplu, angajatii isi iau pauza de mai mult de 1 ora deci din nou depinde unde lucrezi.
Cred ca fiecare din noi este liber sa isi gaseasca un loc de munca satisfacator pe baza programului de munca preferat. Daca nu iti place sa lucrezi mai mult de 8h/zi, ii poti spune sefului tau acest lucru. Daca nu ii convine, nu are dreptul sa te concedieze pentru ca nu este legal.
@Cristina Intamplarea face ca aproape 80% dintre persoanele pe care le stiu din alte tari sa lucreze in IT. S-a lucrat peste program insa foarte-foarte rar (si companiile la care lucreaza ei sunt prezente la nivel international) mai ales ca acolo orele sunt platite cum trebuie. Dincolo de acest aspect desi la Posta Romana la toate ghiseele unde merg eu pauza e de doar 30 de minute la pranz pentru schimb de ture, la noi in afara de companiile de stat sunt mult mai putine firmele care pun in practica un astfel de program. Nu o sa uit nici macar un hypermarket care pe 24 decembrie avea deschis pana la ora 23. Noi tocmai ieseam la 23.05 – statusem la casa – cand inca mai erau lasati oameni sa intre…
Mai mult decat atat asa cum spuneam in multe tari – Austria ramane un punct de reper – programul e fix si in mediul public si in cel privat si e respectat. Iar pe oameni chiar ii vezi bucurandu-se de timp liber, nevenind niciodata cu scuza a aparut ceva urgent nu mai pot ajunge si asa mai departe. La noi deseori se discuta contracte cu program de 8 ore dar asa cum spunea Roxana mai sus lumea se uita crucis daca tu pleci chiar daca ti-ai terminat treaba.
Si inca un aspect – legat tocmai de acest terminat treaba. In afara se tine cont si de incarcarea angajatului. Pentru ca e foarte usor sa spui pleci cand termini daca i-ai dat cuiva ceva ce se face in 12 ore nu in 8. Sau daca i-ai dat ceva pentru 8 ore si ai mai venit cu lucruri suplimentare. In afara nu am auzit de sedinte care sa aiba loc cu 5 minute inainte de finalul programului si sa dureze o ora si sa se lase evident cu lucruri de terminat. In afara in locurile profesioniste.
Noi nu avem aceasta cultura (nu o mai avem pentru ca inainte asa era) si astazi ni se pare chiar aiurea deseori daca sunt oameni care doresc sa li se respecte contractele.
Sincer eu nu cred ca sistemul nu e bun. Chiar daca am firma mea eu il pun in aplicare. Cat e timp de lucru, lucrez dar seara imi apartine si imi permit sa ma intalnesc cu prieteni dupa programul lor de lucru, sa citesc, sa fac ce imi place. Si da, ma simt extraordinar pentru ca ma incarc cu cat pot duce, ce e peste se deleaga si am vreme si de a lucra dar si de a ma bucura de timpul liber si de a ma relaxa.
In afara tocmai pentru ca oamenii au timp liber si se relaxeaza si lucreaza altfel si sunt mult mai putin obositi.
Eu fac parte din tabăra celor care apără programul flexibil. Nu suntem niște maimuțici proaste pe care statul să le trimită acasă la ora 6 și să le bată la funduleț dacă au stat 5 minute peste program, ci oameni adulți, responsabili, și am pretenția că putem gândi singuri.
Lucrăm pentru clienți americani, deci terminăm programul după ora 20. Evident, nu vine nimeni la birou înainte de 12. Este alegerea noastră și nu văd de ce cineva ne-ar interzice să facem asta.
Nu oblig pe nimeni să stea la birou peste program, nici măcar să stea 8 ore fix. Nici eu personal nu sunt la birou mai mult de 6-7 ore.
Pe de altă parte, mai vezi update-uri de la programatori pe la 3-4-5 dimineața. Nu încurajez și nici nu descurajez asta.
La rândul meu, sunt la dispoziția companiei pe care o conduc 24/24 – ăsta e jobul meu, să fac lucrurile să meargă. Și da, am lucrat de multe ori și în week-end, și din concediu, și peste 12 ore pe zi.
Sunt toate niște alegeri pe care le-am făcut cu toții, conștienți asupra urmărilor și beneficiilor. De ce ar trebui să vină statul să-mi spună că eu pot să fiu manager doar 40 de ore pe săptămână, că nu pot emite facturi sau plăti salarii la ora 20? Sau că ar trebui să împiedic programatorul care a avut inspirația care l-a ajutat sa repare un bug foarte grav la 2 noaptea, să-și scrie soluția? Sau că, dacă sunt pe plajă la mare, nu ar trebui să-i răspund la emailuri clientului care mi-a dat bani să fiu la mare?
Există abuzuri? Da. Cine se supune, ori nu are altă soluție, ori este prost. Cred că cei care chiar nu au altă soluție sunt relativ puțini la număr, iar de cei care sunt proști nu-mi pasă.
În concluzie, de ce ar trebui să limităm libertatea de a alege felul de a lucra pentru toată lumea, doar pentru a proteja (oricum, ineficient) pe cei puțini? Pentru aceștia există alte soluții – ITM, contracte, controale, amenzi.
În plus, eu nu sunt de acord cu conceptul că “trebuie să-ți termini treaba în cele 8 ore”. Treaba nu se termină niciodată. Evident, poți lăsa lucrurile și pe mâine, și pe poimâine. Important este, în definitiv, dacă raportul muncă/plată de la sfârșitul lunii este avantajos și pentru companie și pentru angajat. Să fie clar, nici o companie nu oferă fix 8 ore de task-uri unui angajat (oricum nu cred că ar fi posibil).
De asta există evaluări, pentru a vedea dacă X muncește conform cu salariul plătit (sau mai mult, sau mai puțin). De asta există (sau ar trebui să existe) în companiile serioase survey-uri care măsoară satisfacția în muncă. Pentru că statul nu poate să decidă pentru nimeni ce este sau nu acceptabil în raporturile de muncă.
Iar despre cazul magazinului deschis la ora 23 pe 24 decembrie: pe mine ca client mă avantajează. De ce aș protesta? Iar dacă au existat acolo angajați care nu și-au dat demisia a doua zi, înseamnă că și ei au considerat că răsplata este satisfăcătoare. Deci, de ce aș protesta eu?
Nu mai zic de ocupațiile unde să existe cineva 24/24 disponibil este obligatoriu: centrale electrice și altfel de utilități, sănătate, pompieri, poliție. Ce-ar fi să nu fie astea disponibile pe 24 decembrie seara? A, nu mai sună așa bine… Păi atunci, unde tragem linie? Și cui îi permitem să tragă linia? Statului român? Aidonfincso.
Pai Ovidiu: si tu inteleg ca esti pentru programul fix de 6-7 ore doar ca voi intrati in categoria cealalta: avand clienti pe alt fus orar oferiti serviciile in alt interval. Ideea de 8 ore ramane – subliniezi tocmai ce ziceam eu: intr-o zi se face cat se poate si daca e prea mult (un manager trebuie sa stie cat poate incarca un angajat) se lasa pe alta zi, pe alte 8 ore de munca.
Am vazut insa multe locuri unde oamenii pentru ca voiau sa iasa in evidenta sau aveau impresia ca asa vor ajunge mai sus mai repede au stat peste program o jumatate de ora, apoi o ora, apoi toti stateau si daca se pleca la 6 lumea se uita urat. Si la fel am vazut numeroase locuri unde se sta si cate 8-10 ore la birou dar dintre acestea multe sunt pierdute (timp in care se face altceva, nu se lucreaza). Normal e, cum zice si la noi legea apropo de ce zicea Roxana, si cum se semneaza contractul sa se respecte: scrie 8 ore intre x si y? Atunci asa sa fie. Daca cineva sta peste program la noi se zice ca face foarte bine. Dar de ce cineva care se respecta e pus la colt?
E ca in faza cu cei nefumatori care daca isi iau pauza – cele 10 minute pe ora din fata claculatorului – sunt priviti ciudat doar pentru ca isi iau si ei pauza, chiar daca nu fumeaza. La fel si aici: programul ar trebui sa fie etalonul, nu sa se uite lumea urat la cineva care vrea sa aiba o viata.
Cat despre manager/administrator/actionari – acolo e alta situatie. Ei au alte castiguri si alt interes. Stiau la ce se inhama. Dar si in aceasta postura crede-ma ca poti sa ai o viata personala si timp liber.
@Ovidiu: Din pacate o MARE problema a managerilor (nu numai romani) este “retentia decizionala”, daca pot sa zic asa. Adica ok, esti omul care conduce firma, DAR… tu, in calitate de conducator, NU POTI CONTROLA absolut totul. Sarcinile se deleaga – daca ai fi “one man show”, ai putea functiona in regim de PFA (vorbind strict organizatoric, nu intram in detalii legislative / fiscale). Pe de alta parte, problema provine si din calitatea angajatilor: daca ai oameni incapabili / incompetenti / rauvoitori… scapa de ei. Omul trebuie sa fie capabil sa indeplineasca sarcinile care-i sunt desemnate, si trebuie sa aiba un spatiu de manevra pentru situatiile neprevazute (care nu pot fi prevazute, cum spunea Murphy). Insa este greu sa gasesti asemenea oameni, si dupa o vreme probabil apare acea blazare cand vii si-i pui pe toti in aceeasi galeata, le aplici aceeasi stampila si nu mai tii atat de mult cont ca poate omul ala chiar face bine ce face iar tu te-ai inchis de tot in carapacea ta si nu mai asculti de el. (Nu ma intelege gresit, nu spun c-ai ajuns acolo, nici nu-ti doresc sa ti se intample, dar e chestia cu cauzele si efectele). Si intram intr-un cerc vicios, din care e extrem de greu sa iesi.
Iar in privinta activitatilor care necesita permanenta (centrale electrice, furnale – da, furnalul merge non stop, ca-ti ia o saptamana sau doua sa-l pornesti, si daca s-a oprit mai bine il darami decat sa-l cureti si sa-l repornesti… – spitale, servicii de urgenta) situatia e putin diferita. Unele organizatii de acest gen sunt sau pot fi private (centrale electrice, otelarii) in vreme ce altele sunt controlate de stat (servicii de urgenta, armata, aviatia civila etc.) Pentru astea exista prevederi in lege, iar in alte tari oamenii care lucreaza schimbul 3 (noaptea) primesc spor in acest sens. La noi nu stiu cum e, ca n-am studiat acest aspect.
Concluzia ar fi ca exista domenii si domenii. Articolul insa a plecat de la ideea ca oamenii care nu desfasoara o activitate considerata critica au, de obicei, un anumit ritm de lucru care le permite imbinarea armonioasa a muncii cu viata personala. Iar acesti oameni se simt mai bine decat cei care doar muncesc (sau decat cei care au doar viata personala, dar aici s-ar putea sa iau tzeapa). Am fost in Germania 2 saptamani pentru un proiect. Am zis la un moment dat: lasa ca stau eu in seara asta 2 ore si termin (se rezolvase un showstopper cu 10 minute inainte de ora 5). “NU! Daca stai aici trebuie sa justifici ora petrecuta peste program, iar daca vine inspectia – si VINE inspectia! – si nu ai un argument extrem de valabil, de exemplu ‘daca nu stau inca o ora da firma faliment’, esti pasibil de AMENDA!” Ok, mi-am adunat falca de pe jos cu matura si mi-am strans lucrurile, iar lucrarea am continuat-o a doua zi (si nu, firma nu depindea CRITIC de acea activitate). Iar daca tu ca manager esti cautat 24/7 de catre oamenii tai care nu au (oficial) program in afara intervalului 12-20… atunci undeva e o problema. Undeva pe lant. Daca este insa vorba de o urgenta tehnica la un client care a cumparat suport permanent, atunci nu mai esti manager ci 3rd level suport
A, c-am omis-o: aia cu update de la devi pe la 3-4-5 dimineata IMHO nu este o chestie sanatoasa. Una e sa-ti vina o idee la ora aia (pe care o pui p-o bucatica de hartie) si alta e sa lucrezi la orele alea. Sigur, exista programatori si programatori; programarea este o munca mai mult creativa decat executiva; dar aici depinde de tine ce mod de lucru vrei sa incurajezi. Dar un programator care trage de el 12-16 ore pe zi isi va baga picioarele la un moment dat, sau va face o “boacana” care se va vedea abia dupa ce produsul final il va fi livrat clientului, si asa mai departe. Deci e destul de greu sa iei asemenea decizii cand lucrezi cu artisti – da, un programator bun ESTE un artist – dar si ei sunt oameni. Ca si tine, si ca si noi astialalti.
See u @BR!
Tocmai ce am vorbit cu o prietena care nu lucreaza la stat care insa la firma unde e poate veni intre 8 si 9 si pleca, dupa caz, intre 4 si 5. Ea se duce zilnic la 8, inclusiv pentru ca traficul e mai lejer. Apoi ajunge acasa la 5 (din nou trafic lejer). Are timp sa stea cu copiii, sa faca si cumparaturi, sotul ajunge la 6 si au vreme de iesit in parc, vizite, intalniri. Isi face treaba si da, atat ea cat si sotul au salarii bune din care si-au facut o casa, au masina si isi permit si concedii. Nu sunt cei mai bogati oameni din lume, dar sunt fericiti, lucreaza pentru a trai, pentru a se bucura de viata si de cei dragi.
E asadar mult de meditat – inclusiv la ce zicea Roxana in tweet si comentariu.
@Ave, evident că nu lucrează nimeni 16 ore pe zi, iar evenimentele de la 3-4-5 noaptea sunt extrem de rare. Dar uneori se întâmplă. De ce aș face eforturi să le descurajez? Pentru că, dacă aș impune limita asta, aș fi forțat automat să impun un program de fix 8 ore și să penalizez pierderea de timp.
Nu văd nici un scenariu pentru cazul meu și pentru echipa pe care am construit-o, în care asta nu ar duce la demotivare. Caz în care toate măsurile astea protecționiste ar avea fix rezultatul opus…
Cât despre decizii, situația (echipă mică, limitări ale contractului de management, etc) impune uneori ca fix eu să fiu necesar pentru anumite operații, fără a putea delega. Nu mai zic de situația companiei mele, NOVIT, unde suntem 2 oameni. Cui să-i deleg, nevesti-mii? Ea îmi deleagă deja mie
@Violeta-Loredana, @Ave: Ce am scris mai sus nu se vrea în nici un caz o odă la adresa lucrului peste program, sau la ore ciudate.
Dar nu voi fi niciodată de acord cu măsuri legale care să-mi facă “bine” cu forța. Nu am încredere în statul român că poate să-mi apere interesele. Atâta timp cât atât eu cât și oamenii cu care lucrez suntem maturi și vaccinați, prefer să-mi fac singur alegerile.
Sigur, sunt unii care nu sunt în stare să se controleze, dar ar trebui sa sufăr eu, doar pentru că statul vrea să-i protejeze pe ei?
@Ovidiu: sa inteleg ca nu ti-ar placea deci o tara precum Austria sau Germania. Si totusi, repet, nu contrazici articolul ci doar prin prisma tipului de companie ai alte ore, dar tot 8. Si iar zic, si totusi cand spunem Germania, Austria ne place cum e acolo, le consideram “tari cu apa calda”, civilizate cum si la noi ar fi bine. Problema ta e cu statul roman, nu cu ideea in sine. Daca ai avea firma in Austria cum crezi ca ar sta lucrurile?
@Violeta: ca sa fiu si eu putin avocatul diavolului, putintel mai diferit. Poate ca acolo oamenii ar veni la un program mai strict la birou, si eventual ar mai butona de acasa daca le vine ideea de inspiratie. (@Ovidiu: daca te vede politia ca intri in biroul de firma la 1 noaptea – sau ca iesi de acolo la asemenea ora – sigur angajatorul o sa aiba probleme, sau oricum o sa fie pus sa plateasca ore suplimentare. Si nu cred ca tie ca angajator ti-ar face placere sa platesti ore suplimentare. Nici macar nevesti-tii.
)
Si da, Ovidiu, sunt de acord cu tine, exista clauze contractuale, si exista si firme mici (de 1-2 oameni, de exemplu, in care tu centrezi, tu dai cu capul) dar acolo inseamna ca deja ai suficient de multe pe cap si probabil ti-ar mai trebui un ajutor care sa preia din activitati. No offence, si nu iti dau sfaturi, dar am vazut de-aproape situatii asemanatoare…
Cred in programul flexibil, dar cumva asta insemnand sa pot pleca si “mai devreme”, nu doar “mai tarziu”
. In prezent vad multe anomalii in jurul meu: sedinte de lucru puse cu putin inainte de ora fireasca de plecare, deadline-uri disperate si corecturi venite in prag de seara, musai de trimis la client tot atunci – aici lipseste respectul fata de angajat (pe care il exploatezi la maxim, insa uiti ca ai nevoie de el pe termen lung) si, da, in unele industrii lipsa unui sindicat.
@Violeta-Loredana, în Austria nu mi-aș face decât firmă de producție industrială. La ora 8 pornești banda, la 17 o oprești, la 17:01 toată lumea a plecat acasă.
Dar nu mi-aș face niciodată o afacere în orice înseamnă chestii creative – programare, consultanță, bla, bla…
@Ave, nu sunt supra-încărcat, îmi cer scuze dacă asta s-a înțeles, probabil nu m-am exprimat bine. Nu muncesc ÎN MEDIE mai mult de 6-7 ore pe zi. Dar muncesc fără program fix și, din diverse cauze, unele contractuale, altele “că așa e”, sunt disponibil oricând, oricum. Oricum, am oameni cere mă ajută, repet, nu e asta problema.
Să dau un exemplu de zi normală: dimineața verific log-urile și alertele de la serverele NOVIT, pentru clienți. Fac o pauză, mai răspund la mailuri. Scriu ceva pentru blog, dacă am chef, dacă nu, mai fac o pauză. Dacă am treabă prin oraș (bănci, întâlniri cu clienți) fac asta, dacă am de terminat proiecte ce pot fi făcute remote, le fac de acasă, dacă nu, mai fac o pauză. Uneori mă duc în parc cu soția, sau la cumpărături. Apoi (cam ora 12) ajung la birou. Dacă e ceva de rezolvat, rezolv. Dacă nu, de multe ori fac… pauză. Sau brainstorming singur. Când se adună toți programatorii, discutăm scurt problemele zilei (buguri, probleme la clienți, idei pentru viitor), apoi ei se întorc la treaba lor, eu mai scriu un raport, mai plătesc niște facturi – chestii ușoare, cu pauze. Pe la ora 16-17 am, de cele mai multe ori, conf call-uri cu SUA, după care, dacă este cazul, rezolv ce am discutat (sau programez pentru a doua zi, whatever). Și pe la 19-20 plec spre casă.
Sâmbăta și duminica cel puțin monitorizarea serverelor tot o fac. Am și o sesiune de backup la 2 noaptea. Dacă am de făcut lucrări care perturbă disponibilitatea serviciilor clienților NOVIT, tot la ore de-astea se execută.
Întrebare: Am lucrat minim 12 ore pe zi, plus 2-3-4 în week-end? Da.
Întrebare 2: Cât am lucrat de fapt? Maxim 7 ore pe zi. De cele mai multe ori, în jur de 5.
Întrebare 3: Sunt “overworked” de patronul nenorocit? Nu.
Și atunci, care-i problema? De ce ar veni un stat, fie el și Austria sau Germania, să-mi zică că ce fac eu e greșit?
Repet, îmi place foarte mult ceea ce fac. Îmi place foarte mult și stilul ăsta de lucru, în care lucrez acasă, cu soția, câteva ore pe zi. Îmi place că fac ce vreau, când vreau – că dacă nu am chef de lucru, nu fac nimic toată ziua. Îmi place că pot să mă duc la cumpărături ziua, când e mai liber. Îmi place că, dacă am chef, pot să-mi fac siesta sau să mănânc acasă, înainte de a merge la birou. Îmi place că pot să le ofer oamenilor cu care lucrez un program flexibil. Mă ajută faptul că clienții mei știu că sunt la dispoziția lor oricând. Îi ajută și pe ei faptul că nu le opresc serverele la ora 10, marțea, “că așa am eu program”.
Cine este statul să-mi zică că ce-am scris mai sus e greșit, și că aș fi mai fericit dacă aș lucra fix 8 ore pe zi, cu o singură pauză de masă?!
Dar ce poţi face în clipa în care lucrezi în adm. publică (da, bugetar) – studii superioare, trecut de 40 de ani, pe un salariu de 800 lei şi, la ora la care ar trebui să pleci apar “motive” care te reţin la serviciu, uneori cu ameninţarea că, dacă pleci, “e coadă la uşă”? Mulţi angajatori nu îţi citesc CV-ul dacă vârsta nu “corespunde” sau dacă ai făcut greşeala de a fi lucrat vreodată ca bugetar.
“Ştiţi, noi avem aici lucrări cu termene foarte stricte” – îşi motiva un angajator privat retincenţa în a angaja un fost bugetar. “Da, am lucrat cu termene stricte.Se aplică şi acolo de unde vin” – m-a privit şi a “mustăcit” vizibil amuzat. Multe persoane văd în “bugetar” numai şi numai persoana de la ghişeu. Dacă eşti contabil şi ţii contabilitatea unei asociaţii de locatari eşti ok. Dacă însă eşti contabil într-o instituţie de stat eşti… varză. De ce? Pentru că ai căutat să ai un loc de muncă stabil? Termenele de predare bilanţ sunt identice. Răspunderea de asemenea. Ba chiar poate un contabil “bugetar” are mult mai mult de lucru decât celălalt. Şi stă peste program, pentru că bilanţul este bilanţ, oricine ştie cum este la închidere de lună. Şi, chiar dacă stă, nu primeşte nimic în plus. Nici timp liber (cum prevede legea) şi nici bani (este criză!) Nu, nu-mi spuneţi chestii de genul… “de ce nu ţine contabilitatea unei asociaţii şi să lase naibii statul”! Este vorba de principiu. Şi de respect. Toată lumea îi înjură pe bugetari. Dar, cineva totuşi trebuie să facă şi ceea ce fac ei. Nu toţi sunt corupţi şi nu toţi “stau” aşa cum consideră foarte mulţi.
@Anda, tu ai dreptate în ceea ce spui, și te înțeleg. Dar suntem oameni și generalizăm. Ești bugetar. Zbang, ai o ștampilă pe frunte.
Pentru că noi toți am întâlnit în 99% din timp doar bugetari nesimțiți, care vorbesc la telefon 20 de minute cu cumnata, în loc să ne rezolve problema, după ce am stat 2 ore la coadă. Pentru că ni s-a respins cererea după 2 săptămâni pentru că nu avea timbru nu știu de care. Pentru că ni s-a spus în scârbă că nu acceptă decât chestii ștampilate cu ștampila rotundă. Pentru că trebuie să-mi dau eu mie singur delegație să reprezint propria firmă (can you spell RETARDAȚI ?). Și probabil că pot continua vreo 3-4 pagini, fără să mă repet.
Ăsta este mediul în care ai lucrat. Ăștia sunt oamenii pe care i-ai avut colegi. Vei purta cu tine această etichetă. Ghinion. Poți să consideri că este prețul pe care îl plătești pentru a avea un job sigur (ceea ce, între noi fie vorba, nu este un târg chiar așa dezavantajos).
Și o întrebare profesională, e o curiozitate. E o întrebare pe care o adresez tuturor contabililor: vă oprește cineva să prelucrați parțial datele astfel încât să nu trageți 12 ore în ultima zi? Vă interzice șeful să folosiți programul de contabilitate în restul de 19 zile lucrătoare ale lunii?
Sunt BUGETARA!!!! Da dar unul din aceia care la ora 8 fix este la birou cu calculatorul pornit, care serveste persoana venita sa rezolve o problema( desi jobul meu nu include lucrul cu publicul), Un bugetar care nu a deschis niciodata un joc pe calculator la serviciu. Consider ca daca sunt acolo sunt sa-mi fac treaba corespunzator functiei, responsabilitatilor si a pregatirii pe care o am, desi guvernul mi-a taiat si mie 25% din salariu.Daca nu am fost multumita de aceasta decizie, m-am apucat frumusel si mi-am mai cautat un job suplimentar.Cu toate astea am facut in asa fel incat la ora 16.30 cand mi se termina programul sa pot pleca de lla birou, iar treaba sa stiu ca este facuta, astfel incat sa pot raporta managerului la orice ora datele solicitate. Dar cand colega de birou vine la ora 11, bea cafeaua pana la 12, se joaca pana la 14 si la ora 15 isi aduce aminte de bilant, cerandu-mi sa stau peste program sa lucram la bilant ca nu este al ei ci al institutiei. Deoarece nu imi place sa ma cert cu nimeni, la inceput mai stateam sa ajut, dar apoi le-am explicat ca la ora la care ele isi aduc aminte de lucrari eu deja mi le-am terminat ca de la ora 8 la 14 nu am stat nici macar 10 minute la “barfa”. In situatia asta ce ati face?
OVIDIU- faci o mare confuzie: Nu toti bugetarii lucreaza cu publicul sau la ghiseu. aceia sunt poate in procent de 10-15 %.Desi sunt bugetar, iar pentru ceea ce voi spune stiu ca voi fi pusa la zid, sunt de acord cu concedierea unui numar de bugetari, DAR, cu conditia ca aceasta sa fie facuta in urma unor evaluari corecte, bazata pe principiul calitatii si cantitatii muncii nu a apartenentei politice, a nepotismului sau a pilelor. Sunt de acord cu concedierea acelor bugetari care pleaca in control la societati comerciale, unde gasesc nereguli, dar nu amendeaza patronul pentru ca a fost “dragut”. Acesti bugetari, care incurajeaza evaziunea fiscala ar trebui concediati, deoarece consider ca nu isi fac treaba cum trebuie. Cu ochii mei am vazut politisti cu statiile si armele din dotare stand la terasa consumand bere si cafea, iar vanzatoarea sa refuze emiterea bonului fiscal. De ce oare?????????
@aby, nu fac nici o confuzie. Mama mea este bugetară, știu foarte bine care este procentul de angajați care are de-a face cu publicul. Și nu are nici o importantă, ce este important este impresia pe care o avem noi, toți ceilalți. Corectă-incorectă, asta este și va trebui să trăiți cu ea.
Iar în situația ta, eu ți-aș recomanda să-ți dai demisia. Dacă ești într-adevăr atât de serioasă precum susții, nu o să ai probleme mari în a-ți găsi un alt job sau chiar să-ți faci o firmă mică. Chiar și în condițiile de acum, cu 10 clienți poți trăi decent.
Dacă propunerile mele nu ți se par acceptabile datorită incertitudinilor sau a riscului, este evident că situația actuală ți se pare preferabilă. Caz în care, cu plânsul pe la uși virtuale, știi tu…
Imi permit sa intervin si sa spun ca eu pana acum am avut multe experiente placute cu bugetarii – cei care in diverse institutii trebuiau sa interactioneze cu publicul si, implicit cu mine. Am doar cateva exceptii de oameni care nu s-au purtat frumos – insa majoritatea e alcatuita din oameni care m-au ajutat FARA a pretinde sau primi ceva in schimbul ajutorului.
Ca atare eu spun ca omul sfinteste locul si ca sunt multi oamenii care lucreaza la stat plini de bun simt si responsabili, dupa cum sunt enorm de multi cei care nu sunt bugetari dar se comporta intr-un “mare fel”. Totul depinde de om – inclusiv daca pierde sau nu timpul – mai sus e precizat de cineva ca nu isi deschide siteuri de jocuri si alte asemenea. Da, se poate. Si e valabil pentru orice mediu.
@Ovidiu Nu e chiar asa usor sa iti deschizi o firma sau sa iti gasesti clienti. Clientii nu stau in pom sau pe camp sa ii culegi. Nu iti trebuie doar stiinta de a face ceva ci multe pentru a avea clienti – si aici nu intru in detalii pentru ca sunt sigura ca stii ce iti trebuie avand firma. E usor sa spui din afara fa-ti firma, si e alta sa te pui in pielea fiecaruia. Nu sunt toti facuti sa isi faca firma. De asemenea oricat de mult se perpetueaza impresia ca sunt multe locuri de munca din nou lucrurile nu stau chiar asa si nu conteaza doar cate locuri de munca sunt ci si in ce conditii se angajeaza si mai ales cu ce prejudecati.
@Violeta-Loredana, este foarte ușor să-ți faci firmă. Dai 1000 de lei cuiva, peste o săptămână ai un plic cu actele. Ta-daaa.
Sigur, să găsești clienți nu e cel mai simplu lucru, dar nici nu trebuie să fii marele geniu în afaceri. Dacă cocalarul care are chioșcul din colțul blocului se descurcă, mă îndoiesc că o persoană educată nu o să-și găsească în câteva luni câțiva clienți.
Înțeleg că nu toată lumea poate fi antreprenor, dar nu e neapărată nevoie să-și facă o firmă cu 50 de angajați. Există varianta consultant independent sau asocierea cu 1-2 oameni de încredere.
Și își poate păstra jobul, un timp. Cum marea majoritatea a oamenilor lucrează până la ora 18, de când se termină programul de bugetar până atunci e suficient timp să dai niște telefoane sau să te întâlnești cu cineva.
Și există suficient de multe alte soluții, important e să vrei și să muncești un pic pentru asta. Doar că e mult mai simplu să stai într-un job călduț, să pleci acasă la ora 16:30 și să te plângi pe net.
Una peste alta inteleg ca pentru multi nu suna deloc rau aceasta idee!
OVIDIU, iti multumesc pentru sugestie. Dar nu mi se pare ok sa-mi dau eu demisia pe cand altii sunt aceia care nu isi fac treaba. Daca toti oamenii seriosi si-ar da demisia cine ar ramane in sistemul bugetar. In ceea ce priveste calitatea muncii, in afara acestui job mai am unul part time unde castig de doua ori mai mult ca la institutia unde am jobul de baza. Si o spun fara falsa modestie ca imi fac treaba cu brio in ambele cazuri, chiar daca muncesc 12 ore pe zi. Dar eu nu vreau sa va spun ce desteapta serioasa si muncitoare sunt eu, ci vreau sa evidentiez faptul ca exista o perceptie gresita asupra bugetarilor, in momentul in care se generalizeaza. Ca in orice alta firma sunt caractere si caractere.
Intotdeauna sunt oameni si oameni si se mai spune ca omul sfinteste locul. Ma bucur sa vad exemplul cuiva care munceste – intr-un ritm ales, si mai ales cineva care vorbeste despre profesionalism in tot ceea ce face.
Succes!
@aby, dacă aș crede că ai putea să schimbi cu adevărat ceva, ți-aș sugera să rămâi și să lupți cu sistemul. Dar din păcate, eu sunt destul de pesimist pe frontul ăsta…
Mă bucur că ai un job secundar care, de fapt, este unul principal
. Eu l-aș păstra doar pe acela.
Loredana,iti multumesc. Se pare ca tu m-ai inteles ce mi-as dori.
Ovidiu, si eu l-as pastra doar pe acela, dar in momentul de fata este pe perioada determinata. E adevarat ca de cativa ani, dar nu se stie niciodata…. Pana se mai linistesc apele pe la noi, prefer sa le pastrez pe amandoua. Desi ma doare sufletul sa renunt la munca mea de 10 ani crede-ma ca am avut performanta de a munci 24 ore cu pauze de cate un sandwich sau un dus).Nu as vrea sa renunt la rezultatele muncii mele doar pentru a da satisfactie capuselor. As vrea totusi sa pot schimba ceva, poate pare incredibil, eu una m-am bucurat cand am auzit ca se vor face restructurari in sistemul bugetar. Sper sa plece cei care ne-au pus aceasta eticheta tuturor bugetarilor. O seara buna tuturor