Cum ţi-l creşti aşa îl ai – sau altfel despre partener şi relaţii
Nu, staţi liniştiţi, nu o să scriu ceva despre “dresarea” celuilalt. Doar am spus în editorial că urâm acest tip de abordare în ceea ce priveşte relaţiile! Şi până la urmă, scopul în viaţă nu ar trebui să fie acela de a-i manipula pe ceilalţi! Chiar mă uitam recent cu o amică pe pozele de la nunta ei. Şi îmi spunea, plină de încântare, că ea l-a călcat pe el în biserică. Era aşa de fericită! Ea urma să conducă în casă. Mi-am amintit atunci despre alţi doi cunoscuţi care povesteau cum se călcau ei parte în parte în biserică – să nu rămână dator.
Dar să lăsăm problemele existenţiale pentru alt moment.
Se spune atunci când ai un copil că aşa cum alegi să ţi-l creşti şi să îl educi, aşa îl vei avea. E doar vorba despre educaţie, nu? Cum stau însă lucrurile în cadrul unei relaţii? Se poate vorbi de “educarea” partenerului? Probabil că voi toţi cei ce lecturaţi acest articol şi aţi ajuns în acest punct săriţi acum oripilaţi de idee şi vă îndreptaţi spre zona de comentarii, un gând furios să postaţi. Staţi puţin şi nu mânaţi!
Prin educare nu se înţelege, aşa cum spuneam şi mai sus manipulare. Dar nu ne dorim toţi relaţii care să meargă ca pe roate? Şi-atunci cum faci să le obţii?
Să dăm şi un exemplu concret. Tu, ca femeie, deşi nu ai nimic împotriva unor întâlniri ale lui cu prietenii, ai dori să ştii totuşi când au acestea loc şi cam cât durează – eventual din vreme. Motivul? Altfel îţi faci griji (probabil trăsătură specifică de femeie ar zice unii, dar credeţi-mă nu e doar la doamne şi domnişoare întâlnită grija, pentru că în final e vorba despre persoana dragă – dar asta e deja altă poveste). Soluţia? Ca el să îţi spună programul. Dar lui i-ar conveni? Probabil că nu. Păi ce, e în armată ca să fie nevoit să dea raportul? Nu. Şi-atunci?
Ajungem astfel în zona sensibilă, dar extrem de importantă a comunicării şi înţelegerii într-o relaţie. Urmând exemplul de mai sus, dacă femeia îi cere pur şi simplu bărbatului să îi dea raportul nu va avea succes. Ba s-ar putea să aibă parte şi de numeroase discuţii ori poate chiar certuri. Tendinţa firească a bărbatului? Să facă fix invers, să nu îi spună nimic. Sau doar din an în Paşte.
Soluţia? Atât de simplă şi totuşi atât de grea. Explicaţi-i bărbatului cu calm motivele pentru care doriţi să ştiţi unde se află. Explicaţi-i că nu înseamnă că nu poate avea programul lui, că nu trebuie să înceteze să se mai vadă cu prietenii însă că e important să fiţi liniştită ştiind unde se află.
De ce spun că este o soluţie simplă şi complicată în acelaşi timp? Pentru că aşa cum mulţi nu ştiu să vorbească cu un copil sau cu un animal şi să le explice lucrurile (inclusiv de ce nu au voie “ceva”), tot aşa nu ştiu să comunice nici într-o relaţie.
Exemplul de mai sus e unul dintr-o sumedenie de aspecte ce pot fi întâlnite în relaţii şi care ţin de comunicare şi înţelegere. Nu spun că este uşor, dar vorbim totuşi de oameni care, cel puţin teoretic, se iubesc şi vor să le meargă bine împreună. Încercaţi să comunicaţi şi să fiţi deschişi la rugăminţile partenerului şi… s-ar putea să aveţi surprize frumoase. Şi ceva mai multă linişte! În plus… credeţi-mă, nu doare.
Popularity: 2% [?]
Dec 6th, 2009 at 10:11 am
Lori ,
Mă gândeam ,în timpul lecturii că în educarea partenerului (-ei) e şi puţină manipulare. Sigur că respectarea unor norme unanim acceptate se doreşte a fi un proces natural şi spontan receptat. Dar ştim bine că manipularea există. Sigur, cu un scop necesar, vital, căci lipsa educaţiei transformă comunitatea în haos. Revin!Întemeierea unui cuplu e un act de curaj şi o asumare deloc uşoară a unor responsabilităţi. Mă gândesc cât de onest pot eu că ar trebui să ne autoedecăm noi însene ca să putem suporta rigorile unei relaţii. Fiind noi într-un anume fel , putem reuşi mai simplu şi mai fără traume să inducem o anumită atitudine partenereului nostru. Uneori tactica de “educare” dă rezultate, alteori nu. Exemplul cu ” dragule, am fost îngrijorată, că nu ştiam unde ai fost atâtea ore …” , chiar admiţând sinceritatea lui intrinsecă, poate să producă în unele cazuri mai mult rău decât bine. Să nu uităm că , uneori, în adolescenţă (acum nu mai ştiu cum e ), mamele erau tare îngrijorate cam pe unde se află copilaşii: puneau întrebări peste întrebări, dădeau telefoane după ei, se interesau unde se duceau şi mai ales vorbeau cu părinţii celor cu care ieşeau. Şi nu de puţine ori asemenea comportamente irită. Când cineva vine din copilărie cu asemenea amintiri, e mai greu să exprimi, altminteri pe bună dreptate, un soi de îngrijorare vizavi de cunoaşterea precisă , exactă a timpului pe care partenerul(a)îl petrece în afara perimetrului alocat cuplului, căci există riscul să se facă unele asocieri cu perioada amintită.
Reţete nu se pot da , iar sfaturi nici atât. Eu zic numai că atunci când simţim , vrem pe deplin să fim unii lângă alţii putem… Restul devin detalii nesemnificative , acceptând însă fără rezerve că avem nevoie fiecare de intimitatea noastră, de singurătatea nopastră , de prietenii noştri, de pasiunile personale care nu sunt identice întotdeauna cu ale parteneului.
.-= catia maxim´s last blog ..Julie @ Julia despre scânteia din …noi =-.
Dec 6th, 2009 at 12:25 pm
Desigur ca din multe puncte de vedere se poate spune ca exista si manipulare – doar… pana la urma, vrem sa fie cum vrem noi. Si da, si iti multumesc frumos pentru completare, este dezirabil ca fiecare sa aiba si ceva al lui, un spatiu, prieteni etc. Ceea ce ramane insa e faptul ca o relatie ar trebui sa presupuna modelarea reciproca (asa cum o numea cineva pe twitter, vorbind despre acest articol) a celor doi si nu reguli venite/impuse din afara.
Exemplul ales e cu siguranta unul delicat. Insa delicate-s multe in viata. Conteaza enorm modul in care pui o problema, atitudinea, cum explici/argumentezi o dorinta etc. Important e insa sa discuti – nu sa te plangi prietenelor (ia uite ce a mai facut X) sau prietenilor. Si din pacate la acest capitol am vazut multe persoane cu mari lipsuri. Desigur ca in final totul se reduce la om: daca si celalalt are disponibilitatea de a asculta, de a intelege perspectiva celuilalt, de a dori sa faca lucrurile sa mearga mai bine. Uneori insa se mai si modifica in bine anumite comportamente si tine si de noi sa incercam macar.
In final insa cred se poate spune ca daca se doreste, se pot realiza multe.