Comments on: Cum ţi-l creşti aşa îl ai – sau altfel despre partener şi relaţii http://www.cenusadetrandafir.ro/cum-ti-l-cresti-asa-il-ai Just another WordPress weblog Thu, 29 Jul 2010 18:14:47 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.0 By: Loredana Pascal http://www.cenusadetrandafir.ro/cum-ti-l-cresti-asa-il-ai/comment-page-1#comment-1170 Loredana Pascal Sun, 06 Dec 2009 10:25:13 +0000 http://www.cenusadetrandafir.ro/?p=1070#comment-1170 Desigur ca din multe puncte de vedere se poate spune ca exista si manipulare - doar... pana la urma, vrem sa fie cum vrem noi. Si da, si iti multumesc frumos pentru completare, este dezirabil ca fiecare sa aiba si ceva al lui, un spatiu, prieteni etc. Ceea ce ramane insa e faptul ca o relatie ar trebui sa presupuna modelarea reciproca (asa cum o numea cineva pe twitter, vorbind despre acest articol) a celor doi si nu reguli venite/impuse din afara. Exemplul ales e cu siguranta unul delicat. Insa delicate-s multe in viata. Conteaza enorm modul in care pui o problema, atitudinea, cum explici/argumentezi o dorinta etc. Important e insa sa discuti - nu sa te plangi prietenelor (ia uite ce a mai facut X) sau prietenilor. Si din pacate la acest capitol am vazut multe persoane cu mari lipsuri. Desigur ca in final totul se reduce la om: daca si celalalt are disponibilitatea de a asculta, de a intelege perspectiva celuilalt, de a dori sa faca lucrurile sa mearga mai bine. Uneori insa se mai si modifica in bine anumite comportamente si tine si de noi sa incercam macar. In final insa cred se poate spune ca daca se doreste, se pot realiza multe. Desigur ca din multe puncte de vedere se poate spune ca exista si manipulare – doar… pana la urma, vrem sa fie cum vrem noi. Si da, si iti multumesc frumos pentru completare, este dezirabil ca fiecare sa aiba si ceva al lui, un spatiu, prieteni etc. Ceea ce ramane insa e faptul ca o relatie ar trebui sa presupuna modelarea reciproca (asa cum o numea cineva pe twitter, vorbind despre acest articol) a celor doi si nu reguli venite/impuse din afara.

Exemplul ales e cu siguranta unul delicat. Insa delicate-s multe in viata. Conteaza enorm modul in care pui o problema, atitudinea, cum explici/argumentezi o dorinta etc. Important e insa sa discuti – nu sa te plangi prietenelor (ia uite ce a mai facut X) sau prietenilor. Si din pacate la acest capitol am vazut multe persoane cu mari lipsuri. Desigur ca in final totul se reduce la om: daca si celalalt are disponibilitatea de a asculta, de a intelege perspectiva celuilalt, de a dori sa faca lucrurile sa mearga mai bine. Uneori insa se mai si modifica in bine anumite comportamente si tine si de noi sa incercam macar.

In final insa cred se poate spune ca daca se doreste, se pot realiza multe.

]]> By: catia maxim http://www.cenusadetrandafir.ro/cum-ti-l-cresti-asa-il-ai/comment-page-1#comment-1169 catia maxim Sun, 06 Dec 2009 08:11:37 +0000 http://www.cenusadetrandafir.ro/?p=1070#comment-1169 Lori , Mă gândeam ,în timpul lecturii că în educarea partenerului (-ei) e şi puţină manipulare. Sigur că respectarea unor norme unanim acceptate se doreşte a fi un proces natural şi spontan receptat. Dar ştim bine că manipularea există. Sigur, cu un scop necesar, vital, căci lipsa educaţiei transformă comunitatea în haos. Revin!Întemeierea unui cuplu e un act de curaj şi o asumare deloc uşoară a unor responsabilităţi. Mă gândesc cât de onest pot eu că ar trebui să ne autoedecăm noi însene ca să putem suporta rigorile unei relaţii. Fiind noi într-un anume fel , putem reuşi mai simplu şi mai fără traume să inducem o anumită atitudine partenereului nostru. Uneori tactica de "educare" dă rezultate, alteori nu. Exemplul cu " dragule, am fost îngrijorată, că nu ştiam unde ai fost atâtea ore ..." , chiar admiţând sinceritatea lui intrinsecă, poate să producă în unele cazuri mai mult rău decât bine. Să nu uităm că , uneori, în adolescenţă (acum nu mai ştiu cum e ), mamele erau tare îngrijorate cam pe unde se află copilaşii: puneau întrebări peste întrebări, dădeau telefoane după ei, se interesau unde se duceau şi mai ales vorbeau cu părinţii celor cu care ieşeau. Şi nu de puţine ori asemenea comportamente irită. Când cineva vine din copilărie cu asemenea amintiri, e mai greu să exprimi, altminteri pe bună dreptate, un soi de îngrijorare vizavi de cunoaşterea precisă , exactă a timpului pe care partenerul(a)îl petrece în afara perimetrului alocat cuplului, căci există riscul să se facă unele asocieri cu perioada amintită. Reţete nu se pot da , iar sfaturi nici atât. Eu zic numai că atunci când simţim , vrem pe deplin să fim unii lângă alţii putem... Restul devin detalii nesemnificative , acceptând însă fără rezerve că avem nevoie fiecare de intimitatea noastră, de singurătatea nopastră , de prietenii noştri, de pasiunile personale care nu sunt identice întotdeauna cu ale parteneului. .-= catia maxim´s last blog ..<a href="http://catiamaxim.wordpress.com/2009/12/05/julie-julia-despre-scanteia-din-noi/" rel="nofollow">Julie @ Julia despre scânteia din …noi</a> =-. Lori ,
Mă gândeam ,în timpul lecturii că în educarea partenerului (-ei) e şi puţină manipulare. Sigur că respectarea unor norme unanim acceptate se doreşte a fi un proces natural şi spontan receptat. Dar ştim bine că manipularea există. Sigur, cu un scop necesar, vital, căci lipsa educaţiei transformă comunitatea în haos. Revin!Întemeierea unui cuplu e un act de curaj şi o asumare deloc uşoară a unor responsabilităţi. Mă gândesc cât de onest pot eu că ar trebui să ne autoedecăm noi însene ca să putem suporta rigorile unei relaţii. Fiind noi într-un anume fel , putem reuşi mai simplu şi mai fără traume să inducem o anumită atitudine partenereului nostru. Uneori tactica de “educare” dă rezultate, alteori nu. Exemplul cu ” dragule, am fost îngrijorată, că nu ştiam unde ai fost atâtea ore …” , chiar admiţând sinceritatea lui intrinsecă, poate să producă în unele cazuri mai mult rău decât bine. Să nu uităm că , uneori, în adolescenţă (acum nu mai ştiu cum e ), mamele erau tare îngrijorate cam pe unde se află copilaşii: puneau întrebări peste întrebări, dădeau telefoane după ei, se interesau unde se duceau şi mai ales vorbeau cu părinţii celor cu care ieşeau. Şi nu de puţine ori asemenea comportamente irită. Când cineva vine din copilărie cu asemenea amintiri, e mai greu să exprimi, altminteri pe bună dreptate, un soi de îngrijorare vizavi de cunoaşterea precisă , exactă a timpului pe care partenerul(a)îl petrece în afara perimetrului alocat cuplului, căci există riscul să se facă unele asocieri cu perioada amintită.
Reţete nu se pot da , iar sfaturi nici atât. Eu zic numai că atunci când simţim , vrem pe deplin să fim unii lângă alţii putem… Restul devin detalii nesemnificative , acceptând însă fără rezerve că avem nevoie fiecare de intimitatea noastră, de singurătatea nopastră , de prietenii noştri, de pasiunile personale care nu sunt identice întotdeauna cu ale parteneului.
.-= catia maxim´s last blog ..Julie @ Julia despre scânteia din …noi =-.

]]>