De ce ne prefacem?
Un nou guest post Oana Stoica-Mujea!
Cred că nimeni nu poate contesta faptul că în fiecare zi jucăm câte un rol. Din punctul meu de vedere rolurile astea nu fac altceva decât să ne ducă spre involuţie. Ceea ce nu ar fi extraordinar dacă ne gândim că prea puţini dintre noi mai evoluează în ziua de azi. Dar indiferent cât de conştienţi am fi de lucrul ăsta, zi de zi, oră după oră, avem tendinţa de-a ne preface.
Până nici cu noi înşine nu mai suntem capabili să avem o relaţie reală, sinceră. Pentru că ne-am obişnuit atât de mult să jucăm roluri încât am ajuns să intrăm în pielea personajelor şi să respirăm prin porii lor.
Şi mă întreb, cum să-l mai recunoşti pe cel sincer, cel care nu şi-a pus masca în momentul în care s-a dat jos din pat? Mi se pare din ce în ce mai greu în societatea de astăzi. Cred că din acelaşi motiv oamenii nu mai au încredere unii în ceilalţi. Tot din acest motiv ne-am obişnuit să ne ascundem. Şi tot din acest motiv am ajuns să nu ne mai înţelegem între noi, pentru că nu mai suntem capabili să înţelegem motivaţiile celorlalţi.
Şi dacă asta nu e involuţie, atunci ce poate fi? Cam cât de multe măşti poate purta un om de-a lungul vieţii? De fapt, la drept vorbind, nu asta e întrebarea. Întrebarea ar fi cum va reacţiona când îşi va da seama că el nu e ăla de credea că e. Se uită într-o zi în oglindă şi descoperă că toată viaţa lui a fost altcineva, iar rolul pe care şi l-a asumat nu a făcut decât să-i consume energia inutil. Aş fi curioasă să aflu cam câţi, analizându-se minuţios, îşi vor da seama că de fapt trăiesc o poveste inventată. Şi vă asigur că nu e nicio plăcere în asta. Pentru că, în momentul în care ajungi să realizezi lucrul ăsta, îţi dai seama că ai ratat să fii cine trebuie să fii şi să faci ceea ce trebuia să faci.
Şi atunci, de ce ne mai prefacem?
Despre autor:
Oana Stoica-Mujea este deja autoarea mai multor lucrări, dintre care amintim Războiul reginelor (2 volume), Indicii anatomice (un foarte apreciat roman poliţist), Regina elfă volumul I etc. O găsiţi pe Oana şi pe blogul său.
Popularity: 8% [?]
Feb 7th, 2010 at 4:41 pm
Oana, ai atins un punct atat de sensibil! Chiar stau si ma intreb uneori de ce ajung multi asa. De cand sunt mici oamenii sunt invatati sa nu fie chiar naturali. “Mami, nu e frumos ce ai spus”, “Mami, dar nu trebuie sa spui asa ceva”, “Mami zambeste si pastreaza-ti anumite pareri pentru tine” – si multe altele le tot aud la parinti.
Si-apoi vin si adaug ceva ce tot spun: multi devin maestri in prime impresii – si chiar in intretinerea lor – pentru ca de fapt le e frica sa se arate asa cum sunt. Cred ca astfel si-ar pierde persoana de langa ei sau prietenii ori nu ar mai fi placuti de sefi, colegi.
Chiar stau si ma uit ca apreciez enorm sinceritatea unui animalut: reactia fireasca si sincera a unei pisicute sau a unui catel. Reactia fireasca ce arata daca place sau nu un om – si deseori am vazut ca modul in care reactioneaza trebuie sa imi dea de gandit (in bine sau rau, dupa caz). De ce daca la animalele noastre apreciem sinceritatea la noi apreciem mai degraba mastile?
Da, uneori trebuie sa fii mai vesel (spre exemplu un client sau potential client pe firma s-ar putea sa nu fie interesat de necazurile de acasa si sa aprecieze o fata vesela)
dar in acest caz in loc de “o moaca lunga” nu s-ar putea mai simplu sa nici nu zambeasca persoana respectiva fortat?
Cati ajung ceea ce vor? Cand? Cati sunt mandri/multumiti de ei?
Chiar ma uitam recent in recomandarile mele de pe LinkedIn (cele pe care le-am primit de la cativa dintre cei ce ma cunosc si cu care am colaborat la un moment dat). Sincer m-am bucurat sa vad accentul si pe elemente ce tin de mine ca om (nu doar pe proiecte). M-am bucurat sa vad cum ma percep ceilalti si sa imi dau seama ca am prieteni si cunoscuti triati insa oameni ce ma stiu asa cum sunt. Am mai zis candva ca ma intreba cineva intr-un interviu cum e Loredana omul si Loredana profesionistul in PR. Si eu am raspuns simplu: sunt la fel
Dar destul despre mine 
Pana la urma, chiar asa: cati sunt fericiti cu viata pe care o au?
Voi ce ziceti? De ce ne prefacem?
Feb 7th, 2010 at 5:06 pm
Nu e complicat să fim noi înşine,fără să ne fie teamă că provocăm spaimă celor din jur.Una e să fii tu însuţi şi alta e să să nu ai educaţie şi bun-simţ. Sunt subiecte total diferite. A avea educaţie nu exclude calitatea de a fi tu însuţi, natural şi spontan între limite acceptate de propria personalitate. Nu de puţine ori am sesizat egalitate regretabilă dintre naturaleţe şi lipsa de educaţie.Din această perspectivă, felicit autoarea acestui material că a fost limpede şi sper corect înţeleasă.
Feb 7th, 2010 at 5:11 pm
Chiar: daca cei ce ajung sa traiasca deseori povesti inventate nu iubesc ceea ce sunt in realitate, de ce nu se schimba in bine?
Feb 7th, 2010 at 5:21 pm
[...] Am reuşit, în sfârşit, să mai trimit şi eu ceva la „Cenuşa de trandafir”, recunosc că am o lene teribilă, dar iată că m-am forţat şi aş vrea să citiţi şi să-mi [...]
Feb 7th, 2010 at 6:09 pm
Loredana, da, chiar aia era ideea, cea pe care ai expus-o tu mai sus.
Feb 7th, 2010 at 6:10 pm
Catia, sigur, educatia e altceva. Si pe aia chiar ar trebui sa o avem toti. E foarte importanta.
Feb 7th, 2010 at 6:11 pm
Loredana, cred ca de teama. Exista in noi o teama ascunsa pe care ne-o negam. Zic si eu.
Feb 7th, 2010 at 7:08 pm
Zic eu ca Oana a pus pe hartie cam tot ce ar trebui sa fie si in realitate si ma tot gandesc la momentul in care realizezi ca toata viata ai fost doar o masca. Atata irosire….
Feb 7th, 2010 at 7:28 pm
Si totusi eu ma sperii inca vazand cat de multe masti ma inconjoara. Si cum putini sunt cei ce sunt ei insisi. Si mai e ceva: in final pierd toti: unii pentru ca devin prietenii, iubitii etc. mastilor, altii pentru nu sunt ei. Dar… cine stie…
Feb 8th, 2010 at 5:12 pm
Uneori e de nevoie, alteori de frica, alteori din obisnuinta. Un parinte nu o sa-i arate niciodata copilului cam cat de afectate e de diverse lucruri, pentru a nu-l necaji, din nevoia de a-l proteja. Alti oameni se vor ascunde de frica sa nu fie respinsi. La asta contribuie ce li s-a spus si cum au reactionat altii fata de ei. Se adapteaza, ascund anumite parti si invata sa fie altcineva. Iar obisnuinta are de-a face cu ce spunea Loredana – suntem de atatea ori indemnati sa ne abtinem si sa nu fim sinceri, incat de intra in reflex sa ne purtam asa… E trist. Si e greu sa inveti sa fii tu insuti dupa ce ti-a iesit din comportament. E si mai greu sa ramai tu insuti cand sinceritatea nu-ti este apreciata. Asta nu inseamna ca nu ar trebui sa incercam sa fim noi insine mai des
Feb 7th, 2010 at 6:20 pm
De ce ne prefacem? http://ow.ly/14JZC Un nou articol de citit de Oana Stoica-Mujea
This comment was originally posted on Twitter
Feb 7th, 2010 at 6:27 pm
RT @cenusa De ce ne prefacem? http://bit.ly/cUuRhJ
This comment was originally posted on Twitter
Feb 7th, 2010 at 6:40 pm
va recomand cu drag articolul acesta! RT @cenusa: De ce ne prefacem? http://ow.ly/14JZC Un nou articol de citit de Oana Stoica-Mujea
This comment was originally posted on Twitter
Feb 7th, 2010 at 7:10 pm
RT @cenusa: De ce ne prefacem? http://ow.ly/14JZC Un nou articol de citit de Oana Stoica-Mujea
This comment was originally posted on Twitter
Feb 7th, 2010 at 6:15 pm
RT @cenusa De ce ne prefacem? http://bit.ly/cUuRhJ
This comment was originally posted on Twitter
Feb 7th, 2010 at 8:23 pm
RT @cenusa De ce ne prefacem? http://bit.ly/cUuRhJ
This comment was originally posted on Twitter
Feb 8th, 2010 at 12:11 am
RT @cenusa De ce ne prefacem? http://bit.ly/cUuRhJ
This comment was originally posted on Twitter
Feb 8th, 2010 at 10:40 am
De ce ne prefacem? http://ow.ly/14Nhf Va recomandam articolul scris de Oana Stoica-Mujea
This comment was originally posted on Twitter
Feb 8th, 2010 at 8:00 pm
RT @cenusa De ce ne prefacem? http://ow.ly/14Nhf Va recomandam articolul scris de Oana Stoica-Mujea
This comment was originally posted on Twitter