Articol semnat de Cristian China-Birta (Chinezu) pentru CdT Gentlemen’s Club!
De ce nu suntem mai buni? Pentru că nu încercăm
Avem o nonşalanţă teribilă de a trece prin viaţa noastră ca şi cum nu ne-ar aparţine. De parcă ceea ce suntem şi ceea ce avem ne este suficient pentru a ne amăgi că şi trăim cu adevărat. Numai că, din păcate, mulţi dintre noi vieţuiesc, unii dintre noi fiinţează, dar foarte puţini dintre noi trăiesc cu adevărat.
Pentru mine un om care nu vrea să se dezvolte, să „devină”, este demn de milă. Nu de compasiune, că asta e altceva, ci de milă. Profundă, netrucată, omenească milă.
Există un lucru care mă surprinde mereu la câte unii şi cu care nu cred că o să mă pot obişnui vreodată: auto-suficienţa. Nu o să pot înţelege niciodată de ce să nu încerci să înveţi mai mult, să afli mai mult, să devii mai bun, adică, pe scurt, să te dezvolţi. Mai ales că în zilele astea în care trăim poţi să faci aşa ceva cu efort minim. Doar să vrei.
Problema este, însă, că nu se vrea. Ce poate fi rău în a citi o carte, să zicem? Cât de greu poate fi să îţi faci timp doar 10 minute pe zi să citeşti nişte articole/postări/studii despre orice, despre ce vrei tu, ceva care să îţi aducă un plus valoare la ce stii? Cât de plafonat eşti încât să te strâmbi instant când auzi/vezi pe altcineva care vorbeşte despre un domeniu care nu e al tău şi cu care nu te simţi confortabil, ratând astfel şansa de a ieşi din mediocritatea cotidianului în care tu singur te-ai băgat?
Evoluţia ta ca om este măsurată şi consfinţită de limitele, standardele la care ne raportăm. Apreciez în egală măsură un filosof genial care reuşeşte să fie şi mai genial şi un zugrav care învaţă să tragă mai cu folos nu ştiu ce linie pe perete. A te dezvolta în zona ta de expertiză este apanajul omului care ştie ce vrea de la viaţă. Motiv pentru care mă ridic în picioare şi îi salut cu respect pe toţi cei care fac asta.
Dar mai este o zonă de devenire, una mai dificil de negociat, aceea care presupune să ieşi din zona ta de confort (social, personal, profesional) şi să ataci noi domenii. Adică, să zicem, filosoful să înceapă un exerciţiu de cunoaştere a modului în care creşte bulbul la lalea, iar zugravul să îşi propună să asculte integrala Beethoven. Poate să nu le placă să facă aşa ceva. Chiar să li se pară ridicolă preocuparea asta nouă a lor. Dar de maximă importanţă este faptul că, amândoi, au conştientizat pericolul de a te învârti în acelaşi cerc mic al existenţei tale şi că au crăpat, fie şi timid, circumferinţa sa.
A învăţa mereu şi mereu despre „altceva” este, în aceeaşi măsură, a învăţa enorm de mult şi despre tine. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră 
Cristian China-Birta – chinezu.eu – Lumea mă ştie de chinezu. Dar numele meu de civilie este Cristian China-Birta. Puteţi să îmi spuneţi, însă, chinezu. Că doar toată lumea îmi spune aşa…
De formaţie sunt jurnalist. Sau, cel puţin, aşa îmi scrie pe diploma de facultate. Mai nou, adică de la începutul lui 2009, deşi criza e în tot şi toate, m-a apucat antreprenoriatul online şi am lansat www.sportlocal.ro. Şi am câteva proiecte pe zona asta.
Popularity: 6% [?]
Pe buna dreptate! As adapta putin abordarea in sensul> De ce nu suntem mai buni? Raspuns: Pentru ca nu facem.
Ce sa facem? Raspuns: Ceea ce doar incercam
Incercarea mi se pare ca o zbatere de aripi inutila. E ca un fel de prefacere, ca un fel de dorinta meschina de a iesi din vascozitatea genetica, dar s-o faca altul in locul meu si pentru mine
Facerea e bataia de aripi care ridica trupul de la pamant. E dorinta, e motivatie, e act, e fapt, e rezultat.
Toate bune si la mai multe!
ce tare , mai Chinezule, nu credeam ca poate gandi ca mine un barbat! felicitari…o surpriza placuta pe ziua de azi! cat despre cercuri personale, spatii intime, de respirat..eu am o proba..si l-am invata si pe fiul meu…stii cat ii trebuie unui om sa fie el? exact spatiul dintre doua fractii de la usile batante ale marilor hoteluri, mall-uri, etc. Ala e spatiul MEU de dans in viata!
Autosuficienta ma sperie (ca sa nu zic ingrozeste) si pe mine in fiecare zi: de la oameni care nu fac nimic astfel incat o relatie (de orice fel) sa mearga mai bine (sa fie intretinuta) si pana la oameni care considera ca doar pentru ca au invatat ceva sau au facut ceva acum le stiu pe toate (chiar daca nu in toate domeniile ci doar in domeniul lor) trecand inclusiv pe la cei ce cred ca nu mai trebuie sa afle nimic in plus fata de ce stiu (pentru ca stiu suficient si restul sunt doar inutilitati…). Nu mai spun cat ma deranjeaza cei ce tocmai pentru ca le stiu pe toate iti si spun cum trebuie sa fie facute cele pe care in fapt nu le cunosc.
Si totusi sunt si foarte multi cei ce dovedesc ca se poate sa fii mai bun (cu toate implicatiile acestei afirmatii). Sunt oameni de varste diferite – de la tineri la oameni de 50-70 de ani si peste – sunt oameni din toate mediile sociale si cel mai mult ma bucur atunci cand vad pe cineva dispus sa incerce ceva nou cu mintea deschisa, sa faca un lucru (chiar daca poate n-au facut), sa invete.
Salut tematica acestui material!
Încerc un răspuns,omiţând partea a doua din titlu, ea însăşi un răspuns.
Ca să fim mai buni în cât mai multe domenii,altfel spus,să ne îmbogăţim zona de cunoaştere e nevoie printre multe altele şi de capacitatea fiecăruia de a comunica, de a interacţiona cu cât mai mulţi stimuli informaţionali şi umani. Asistăm la alienarea tot mai evidentă individului şi vedem cât îi e de greu să comunice cu Sinele şi cu atât mai puţini cu cei din jur.
E doar o paranteză…
Orice vorbă am spune,oricare principiu am expune şi oricât am înşira ce apreciem şi ce nu apreciem, tot acolo ajungem:la cunoaşterea de Sine,la inventarierea nevoilor personale,la raportarea la repere(pierdute azi în mlaştina imposturii culturale, politice, morale,financiare etc.)Cum spunea până şi Trahanache…
Timpurile sunt anormale, iar oamenii cad primii ca seceraţi. Simplitatea,naturaleţea,conştiinţa faptului că ştim prea puţin… Vorbe!! Căci una vorbim şi başca ne-nţelegem!
Sunt curioasă să citesc mai alesc comentariile la acest material care pune cuvântul-accent pe una din rănile, deja cangrenate, ale românului anului 2010.
felicitari, Cristi, pentru articol. inca de la inceput se simte ca e scris din inima.
in ultima vreme am observat ca a crescut simtitor numarul de oameni care scriu, vorbesc si “propovaduiesc” dezvotarea personala. asta mi se pare un lucru foarte bun pentru Romania: un antidot pentru lipsa reperelor morale si un semn ca macar una sau doua generatii se trezesc din cosmarul vietii sociale non-valorice.
insa cred ca exista si o fata intunecata a acestei miscari: vorbitul/scrisul despre dezvoltare personala nu inlocuieste dezvoltarea in sine. este la fel cum scrie mai sus Cristi, despre bulbul de lalea si Beethoven: nu ajunge sa citesti carti despre cum poti sa devii Om. iesi afara, confruna-ti limitele si invata sa pasesti cu incredere si siguranta …in tot felul de teritorii nesigure.
Mihai: sau, in cuvinte putine si simple: “There is a difference between knowing the path and wakling the path.”…
Citit, mers la suflet, dat mai departe, facut
Pentru ca nu incercam sau pentru ca nu vrem.Nu mai vrem sa fim pozitivi,mai motivati,mai productivi,mai puternici,mai culti si mai bogati,adica acele insusiri care ne-ar ajuta sa ne ridicam din mocirla in care suntem.Toti vrem sa ajungem sus,insa putini facem fata.Foarte multi dintre noi ar putea face mult mai mult decat fac in acest moment si ar putea acorda mai mult timp pentru procesul de dezvoltare personala,de evolutie,de schimbare.Cred ca lumea este oglinda fiecaruia dintre noi.
ma bucur tare mult ca gandim la fel
completarile voastre la ce am zis eu imi dau motive de optimism
pentru ca, stim cu toti, de la fiecare dintre noi, putin cate putin, porneste schimbarea, macro-schimbarea daca vreti
iar voi sunteti printre cei care o sa o produca
multumes
Articolul acesta mi-a mers la suflet. E genul acela de lucru ce pica taman la momentul potrivit
…
De ce nu suntem mai buni? Pentru ca nu incercam. Pentru ca ni se pare prea greu…
Eu mi-s din ala mai tare de cap si am tot felul de intrebari. Unele imi vin cetind ce scriti voi.
Iaca de exemplu: Ce insamna sa fi? Ce insamna sa fi bun? Cine mi spune cat de bun is? Si, pan la urma, cat de bun pot fi? E oare de ajuns sa fiu bun ca sa fiu?
Furtuna de ganduri in biata mea tigva.