Cum te loveşti (rău) când cazi pe gânduri
Uşor ca o boare, traversează sfere moderat de înalte un zvon. Cum că femeile dispun, prin natura lor (orice o fi însemnând asta), de talentul controversat de a întoarce spiritul analitic împotriva lui însuşi, şi, implicit, împotriva stăpânei, maladie altfel cunoscută sub numele de… [să o spunem cu toţii, împreună]: arta de a despica firul în 4. Sau în 16, 64 (şi alte puteri ale lui), în funcţie de capacitatea analitică a respectivului exemplar feminin. Şi că această artă s-ar manifesta, în mai mic sau mai mare grad, dar negreşit în deplină splendoare, ori de câte ori dumnealor cad pe (sau pe frânturi de) gânduri.
Totul porneşte de la ‘un ceva’ extrem de mărunt şi inofensiv (sau aşa măcar în aparenţă), iar procesul de disecţie (a se citi ‘tocare măruntă’) are loc în laborator propriu – la mansardă – fără sterilizări şi alte pregătiri speciale. Să luăm ‘un ceva’-ul ca fiind – în mod pur ipotetic, evident – o circumstanţă, cuvânt sau gest de sursă, să spunem, masculină, unde factorul ‘gest’ include orice, de la zâmbetul dintr-un singur colţ al gurii (atât timp cât nu e tic nervos) până la scărpinatul podului palmei de marginea mesei. Acum, putem cădea de acord că bărbatul, în perfecţiunea lui infinită, reuşeşte, ca şi tiparul divin după chipul şi asemănarea căruia este proiectat şi montat, să stârnească multe dileme, discuţii şi controverse, fără a avea măcar un dram de habar despre asta.
Că tot am ajuns aici, nu cumva există similitudini bizare între această comunicare femeie – bărbat misterios şi generic (bazată pe analiză unilaterală post factum a interacţiunii lor mai mult sau mai puţin directe), versus comunicarea muritorului de rând cu Dumnezeii lui? Amândouă sunt unidirecţionale şi întreţinute prin multe ipoteze şi speculaţii prea rar (dacă vreodată) demonstrate. Paralele de tipul ‘Oare ce-o fi vrut să spună cu …[bărbatul, prin cutare sau cutare lucru]?’ – ‘Doamne, dă-mi un semn!’ pot fi făcute frecvent. Ca şi Zeul, bărbatul trebuie să fi avut, şi sigur are, un motiv măreţ, şi uneori de subtilitate maximă, de a spune sau face cutare şi cutare lucru. Nimic nu este întâmplător, există (nu-i aşa?) un plan şi semne peste tot, de aici şi nevoia permanentă de despicare pentru descifrare. Sigur că, din partea bărbatului, nu te poţi aştepta la vreo confirmare de tipul boschetului în flăcări (şi dacă poţi, poate ar fi mai întelept ca, din considerente de autoconservare, să îl eviţi pe bărbatul acela).
Revenind. Oare ce-o fi înseamnând că [tipul X], atunci când a râs la gluma ta de dimineaţă, în loc să facă trei cute în colţul ochiului, câte face de obicei, a făcut patru? După o vastă analiză de laborator, prin operaţiuni cu varii instrumente având muchii ascuţite, se pot trage concluzii dezastruoase, şi într-un sens, şi în celălalt. Cu atât mai mult cu cât la proces participă, întâmplător, şi alţi specialişti, fiecare cu altă experienţă şi expertiză, iar disecţia capătă amploare (câtă nu ai crede că încape într-un amărât de fir). Ajungerea la aceste concluzii, cu semnificaţii profund revelatorii şi finale (pornind de la a patra cută nelalocul ei), semnalează, de obicei, că posesoarea lor a căzut (dar rău de tot!) pe gânduri. Şi a făcut-o strecurându-se pe-o fantă mult prea îngustă, ceea ce face incidentul cu atât mai periculos. Consecinţele evenimentului, la nivel psiho-dispoziţiologico[să ne prefacem puţin că e un cuvânt]-operaţional, pot căpăta proporţii necuantificabile, dar mari.
Toate dovezile conduc, inevitabil, la afirmaţii ce nu pot fi dovedite. Alunecarea aceasta în profund ipotetic nu poate fi un lucru tocmai sănătos…
[De câte ori poţi apăsa butonul de rewind, pentru a examina nenorocitul de amănunt, fără ca banda să fie ireparabil alterată? De câte ori să faci călătoria, să îţi aplici pedeapsa, să te întorci, în tine însăţi, mai demult, fără să-ţi vâjâie capul, până să te ia cu ameţeli şi greaţă? Cu preţul câtor neuroni?... Un lucru e cert, tendinţa de-a analiza prostii ar trebui analizată.]
Să schimbăm puţin perspectiva. Laboratorul bărbatului, presupunând că, din când în cînd, închiriază unul, cel mai probabil, e dotat minimalist şi cu desăvârşire funcţional. Nu are bisturiu sau microscop, dar dacă ar avea (lângă borcanul început de muştar), ar fi cel mai puternic microscop din lume, care nu studiază scara nano, ci scara nano-nano, vede a mia parte din proton. Sigur că acest microscop al lui poate identifica atomi, măsura starea lor chimică, studia până şi electroni care leagă atomii între ei în molecule. Ei bine, chiar folosind la potenţial maxim acest magnific aparat (cel mai probabil la insistenţele tale), bărbatul tot nu şi-ar putea localiza interesul faţă de ‘problema’ ta.
Încă nu s-a lărgit perspectiva? Să facem altfel: cuvinte – se spun, se-ascultă şi se uită, chiar şi promisiuni se fac şi se desfac, gesturi – sunt multe şi mărunte (bată-le norocul, că nu mulţi se exprimă coerent în non-verbal), de ce s-aluneci în detalii când se lasă cu vânătăi? Şi-apoi, dacă ar exista raţiuni nebănuite în spatele fiecărui fapt, chiar ar avea vreo importanţă? Am devenit cumva [noi toţi, ca specie], de curând, făpturi ale consecvenţei? Că dacă da, înştiinţarea s-a pierdut pe drum…
Sigur că modul cum ne dozăm energiile, ţine de liberul arbitru şi libertatea, în orice sens, nu e ceva ce poţi administra cuiva cu forţa, băga pe gât cu multă apă. Când o să ne oferim şansa de a percepe că mulţi decalitri de întâmplare şi eroare ne intră-n aşa-zisele alegeri, că sunt şi lucruri fără însemnătate, oricâtă energie-ai consuma pentru-a le-o da? Dacă atât ne pierdem în detalii fără relevanţă, mai lasă asta loc pentru un ‘ sine’ viu? E asta economic? Ecologic?
Ar fi atât de rău ca, uneori, să faci numai un singur lucru în acelaşi timp? Poate ‘trăitul’, în real, ar fi o variantă…
Despre autor:
Oana Răileanu
“Bărbatul valorează prin ceea ce face, femeia prin ceea ce este.
Influenţa femeii e puţin vizibilă tocmai pentru că e difuză şi se găseşte pretutindeni. Nu e turbulenta, ca aceea a bărbatului, ci extatică, precum cea a atmosferei.
Există, evident, în esenţa feminină o natură atmosferică ce acţionează lent, în maniera unei clime”. (José Ortega y Gasset)
Popularity: 53% [?]
Oct 13th, 2009 at 11:53 am
Super tare!!
Mi-a placut mai ales paralela Barbat – Dumnezeu. E o idee pe care nu am mai auzit-o, dar foarte aplicabila.
Banuiesc ca, precum credinciosii care cred ca exista undeva cineva care ii asculta sau nu, care le poate da un semn, asa si unele dintre voi vad in micile detalii ale vietii de zi cu zi semne ascunse ale vreunui lucru mult mai serios.
Oct 13th, 2009 at 11:54 am
Usor sexist.
Putina aroma de umor.
O doza de speranta in final.
Greu de pus in practica in realitate.
Cu siguranta Oana, ai reusit sa mai despici putin firul.
Si daca nu ar fi maruntisurile relatiei EL-EA ce ne indeamna sa ratacim in labirintul contemplativ, se vor gasi altele, cu precadere din sfera “traitului”.
Oct 13th, 2009 at 12:01 pm
Oana, ce pot spune? La cat de departe am dus eu despicatul firului, si tu stii bine, tot ce mai ramane de zis este touche! Dar fie vorba intre noi, daca nu ne-am pierde in atatea detalii, observandu-le si analizandu-le pana nu mai putem, de ce ne-am mai amuza noi asa tare cand ne intalnim si ne prindem, rar ce-i drept, cat de multa importanta dam unor maruntisuri?
P.S. Multumim pentru articol si te mai asteptam pe la noi.
.-= Alina Popescu´s last blog ..Cum te loveşti (rău) când cazi pe gânduri =-.
Oct 13th, 2009 at 1:16 pm
Cu siguranta nu e bine sa exageram in nicio directie. Nu e ok nici sa nu analizam nimic, deloc, dar nici sa ajungem in extrema cealalta. O analiza poate uneori sa duca la realizarea unor conexiuni care sa infatiseze adevarul sau o alta fateta fata de cea cunoscuta. Nu inseamna, neaparat, ca putem descoperi ceva rau – insa adesea astfel stau lucrurile.
Oct 13th, 2009 at 2:56 pm
Am citit. Sincer, am citit de doua ori sa fiu sigura ca nu mi-a scapat nimic. Mi-a placut mult. Ma asteptam eu la asta. Acum ma duc sa analizez si sa despic mental firul in 4, sa vad daca mi se pare ca eu fac asa sau nu. Si apoi sa vad daca asta e bine sau nu.
Oct 13th, 2009 at 5:03 pm
Nice reading
Totusi…. nu pricep de ce se presupune ca doar fetele fac acest lucru. Si noi o facem la fel de mult.
Oct 13th, 2009 at 6:21 pm
Imi pare rau, nu pot altfel, imi e in sange: analizez deci gandesc
). Rotitele se invart la infinit si zau daca le-am gasit butonul de off (ok, nu chiar shut down complet, dar “pauza” ar mai merge din cand in cand) 
.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Onoarea, motiv de crimă =-.
Oct 13th, 2009 at 9:53 pm
Cred ca discutia libera e un dialog, e ca un joc de tenis unde mingea de fiecare data e retrimisa partenerului. gandirea si analiza- cand vor sa insemne ceva, sa fie expresie a inteligentei nu doar o manifestare de vanitate.
Oct 14th, 2009 at 8:53 am
Foarte cool
Si mi-a dat senzatia ca sunt cu un mm mai aproape de a intelege femeile. Dar imi trece repede 
.-= Ovidiu´s last blog ..Lansarea publică a asociației ProLinux =-.
Oct 14th, 2009 at 12:54 pm
Dezbaterea acestei probleme existentiale, tratata intr-un mod cat mai complex, cu paralele de la chimie la credinta, a fost catalogata de altii ca fiind sexista. Poate o descriere adecvata, pentru unele parti.
Ideea ta este buna, intr-o esenta care probabil nu va putea fi zarita printre moleculele “pufoase” ale acestui articol.
Desi este un articol ce foloseste o exprimare “parfumata” cu COCO & CO, tin sa mentionez ca folosirea unui astfel de vocabular nu va duce la o expunere mai buna a opiniilor tale, mai ales cand subiectul este mai adecvat pentru mediile IRC. Inteleg fortarea voita a vocabularului activ, dar totusi sa nu cadem prada kitsch-ului.
Oct 14th, 2009 at 1:12 pm
@Cosmin Avand in vedere cu cata usurinta si cat de des ne apucam sa descifram enigme complexe in cele mai mici gesturi, cred ca subiectul e numai bun de articol. Poatea asa, cu multe explicatii si paralele, ne prindem ca e mai important sa traim si sa simtim la maxim ce ni se intampla, in loc sa stam sa ne omoram neuronii cu gesturi trecute, eventual uitate de cealalta parte
Oct 14th, 2009 at 1:38 pm
@Alina – Frumos spus, frumos expus, frumos evidentiat. Asta ar fi trebuit sa fie prefata acestui articol. Dar daca cei care il parcurg, mai pe diagonala, si nu vad peste “puf”, vor avea rabdarea sa arunce un ochi peste comentariul tau, sunt sigur ca vor ajunge sa aprecieze mult mai mult ideea si expunerea articolului.
Oct 14th, 2009 at 5:54 pm
Dragelor, Dragilor,
Vă mulţumesc, şi de această dată, pentru timp, interes şi răbdare. Părerile voastre, oricât de critice, sunt, niciodată altfel decât, binevenite(şi primite!).
Mă înclin,
Oana
Oct 14th, 2009 at 6:02 pm
@Cosmin – Nu reusesc sa inteleg punctul tau de vedere.. La ce te asteptai? O lista de bullet-uri cu opiniile ei?
Chiar daca ne-am obisnuit sa citim rezumatul in loc de roman sau sa vedem filmul, exista o arta a scrierii si cred ca articolele de aici sunt in primul rand scrieri si abia in al doilea rand o prezentare de idei.
Hai sa nu uitam ca suntem pe site-ul unei reviste nu pe un post de caturday.
Si cred ca tot din cititul pe diagonala si saritul peste puf ai tras si concluzia ca articolul este pe o tema demna de IRC.
Oct 15th, 2009 at 8:35 am
@Gabriel – mai incearca si poate vei reusi sa intelegi punctul meu de vedere. Sau poate nu.
Nu am spus ca descrierea ei este prea elaborata sau prea lunga, nici ca stilul folosit este “rau”, in general. Daca vei citi mai atent comentariul meu si nu “pe diagonala” o sa te prinzi. Erau referiri la vocabularul activ si la alte lucruri, dar pe care probabil va trebui sa le cauti pe google pentru a intelege ceva.
Cat despre tema, asta este parerea mea si nu trebuie sa o impartasesti. Cred ca esti constient de asta. Din raspunsul tau as putea trage concluzia ca nici macar nu ai inteles aluziile sau comparatiile mele, asa ca nu se merita sa dezbatem intre noi comentariile noastre. Pentru asta exista IRC.
Cheers!
Oct 15th, 2009 at 9:16 am
Băieţi… să bem în cinstea testosteronului! El face lumea să se-nvârtă. Şi, uneori, tot el ne obligă să avem ultimul cuvânt.
Ridic paharul în cinstea voastră.(de băut, beau mai târziu, că nu-mi permite ora)
Oct 15th, 2009 at 12:16 pm
Fara el nu am fi barbati.
Oct 18th, 2009 at 10:19 pm
Hai ca ai reusit sa ne faci sa “tocam” firul in mai multe puteri ale lui 4…Asa ca de obicei…Keep up the good work…ca o faci bine…
Si totusi…pana la urma cine despica mai mult firul in 4…? Noi sau “ei”?
Dec 19th, 2009 at 8:33 pm
Oana,
Expunerea ta despre despicatul firului în cât mai multe componente are o doză de umor care m-a bine-dispus, asta după ce am citit şi comentariile generate de material. Ce să spun? Ai avut o aşa tactică “psiho-dispoziţiologico”, încât i-ai determinat şi pe cititorii bărbaţi să-şi asume cumva acest atribut feminin. Deşi, habar nu am dacă e chiar aşa! Eu, spre exemplu pot să îl dau exemplu chiar pe al meu soţ care e maestru la despicat firul în patru…Căci despicatul firului poate fi sinonim uneori cu inventarierea detaliului, ceea ce nu e rău, dacă rămâi suportabil(ă) pentru cei din jur.
Dincolo de zâmbet, remarc însă profunzimea şi doza de femninitate ce dă o anume stălucire ideilor expuse.