CT Photography

Dacă vă doriţi o şedinţă foto care să creeze amintiri vizuale alături de piticul din dotare, iată ce trebuie să faceţi:

Să vă împrieteniţi cu Cristina Teaşă pe Facebook dând like paginii ei, CT Photography
Să răspundeţi în secţiunea de comentarii de mai jos următoarelor întrebări:

Consideraţi că e important să aveţi fotografii de calitate (realizate profesionist) cu copilul vostru? De ce? Aţi mers vreodată la o şedinţă foto profesionistă? Dacă nu, v-aţi dori?

Pentru a intra în concurs trebuie să daţi like paginii Cristinei şi să răspundeţi la întrebări până pe 24 mai 2012, ora 12.00 am. Cei trei câştigători vor fi traşi la sorţi pe 25 mai şi anunţaţi pe site. Şedinţele foto vor fi apoi programate direct cu Cristina.

Mult succes tuturor!

Așa cum știm, în acest secol al vitezei în care trăim, diferența între o viață liniștită și fericită și una plină de griji poate fi dată exact de nivelul de informare al fiecăruia dintre noi. Nu degeaba auzim atât de des faptul că un om informat este un om puternic. Din fericire, în zilele noastre Internetul ne aduce la îndemână într-o clipită orice informație, trebuie doar să vrei să cauți și să persiști în pregătirea și informarea ta pentru a fi la curent cu felul în care ”lumea se învârte”.

Am început să mă familiarizez cu domeniul asigurărilor și al pensiilor private în urmă cu circa 5 ani și ceea ce m-a frapat și continuă să mă frapeze este lejeritatea cu care concetățenii noștri vorbesc într-un mod peiorativ despre acest domeniu. În general, în totală necunoștință de cauză.

Nu vreau să fac o pledoarie în beneficiul companiilor de asigurări, companii comerciale al căror scop final este în mod evident profitul, ci vreau să scot în față o trăsătură negativă a consumatorului român în general: slaba informare înainte de a lua o decizie de cumpărare sau nu a ceva, a orice, ceea ce în cazul asigurărilor poate fi dezastruos pentru că în România, educația financiară, nivelul mediu de cunoștințe în domeniu este foarte scăzut.

Ce-i drept, când vorbim despre asigurări ca să fim corecți până la capat au fost și cazuri nefericite de companii care au dat faliment în anii 90 (erau însă legate de partea asigurărilor auto mai mult), însă lucrurile au mai evoluat de atunci, pe piață au apărut companii care fac asta (vând asigurări) de sute de ani, grupuri financiare serioase care au investit în țară și care dacă analizezi puțin fie și pe internet produsele lor o să realizezi că ele nu fac decât să răspundă unor nevoi de bază. Toți suntem supuși riscurilor, prin urmare toți avem nevoie de protecție financiară, adică exact ceea ce oferă asigurările. Când ai o problemă nu-i așa că ultimul lucru la care vrei să te gândești sunt banii?

Mai mult decât atât, piața este bine reglementată și supravegheată printr-o instituție (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor) unde puteți depune plângeri în cazul în care aveți neplăceri cu asigurătorii sau vreun produs de-al lor pe care l-ați cumpărat. Eu încurajez reclamațiile atunci când un asigurator nu-și face treaba bine, pentru că aduce în rândul clienților neîncredere în sistem și în plus, românii trebuie să-și cunoască drepturile, iar dreptul de a reclama un serviciu sau un produs prost îl avem, pentru că am plătit pentru el!

Sincer, nimeni nu cred că poate spune că nu are nevoie de o asigurare de viață, fie ea și simplă, care acoperă doar riscul de deces astfel ca în cazul în care pățești ceva știi că cei dragi ție au măcar un minim financiar asigurat pentru traiul zilnic până când se pun pe picioare. Nu crezi că este important acest aspect, mai ales în cazul în care tu ești cel care susține financiar familia? Intrebarea este retorică desigur. Experiența personală și nu anii în care am scris despre asigurări m-a învățat că o asigurare de viață nu este o chestiune de bani, ci un mijloc, un mod de exprimare al unui minim de  civlizație. Sau, dacă ne uităm la sistemul sanitar de stat, cine poate spune că nu are nevoie de o asigurare de sănătate? Și aici românii au prejudecăți trăind cu ideea că sunt produse scumpe, de lux. Câți însă dintre ei s-au interesat cu adevărat de un astfel de produs. Există o gamă variată pe piață, pentru toate buzunarele, dar pentru asta trebuie să te informezi. Ideal ar fi nu numai de pe Internet, ci și în agențiile companiilor de asigurare. Să ceri informații nu te costă nimic, trebuie doar să le ceri!

Știați că au existat forme de asigurare încă din antichitate? Da, au existat pentru că oamenii au nevoi fiind supsuși riscurilor de îmbolnăvire, accidenare, deces, etc, iar în fața acestora protecția este necesară oricăruia dintre noi mai ales în condițiile în care resursele financiare sunt limitate. Suma pe care o vei primi din asigurare, te va ajuta în restabilirea echilibrului financiar, în cazul în care pățești ceva și ai o cheltuială mai mare la un momentdat mai mult decât îți permite bugetul.

Astfel, înainte să spui data viitoare că o asigurare este prea scumpă, ca toți asigurătorii sunt hoți sau că tu nu ai nevoie de o asigurare, mai întâi informează-te și apoi ia o decizie!

Despre Paula Alexandrescu
După ce a terminat Facultatea de Litere, Paula a ajuns in urma cu circa 6 ani in presa economica, de unde a migrat spre PR si comunicare la inceputul lunii mai 2012 dorind sa vada cum este si de cealalta parte a baricadei comunicarii. Ii plac omaneii, dar mai ales ii place sa invete de la, despre si cu ei. Este pasionata de scris, comunicare, observarea comportamentului uman si arte martiale fiind practicant de Aikido Aikikai. Paula este Account Manger la White PR, agenţie specializată pe domeniul serviciilor financiare, asigurări în special.

A fost construit acum 100 de ani (în 1911) de Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino (fost prim-ministru al Romaniei între 1899-1900 si 1904-1907). Legenda spune că acesta, supranumit și Nababul datorită averii sale impresionante, l-a ridicat ca o replică la Castelul Peleș și s-a lăudat că ar fi putut chiar acoperi castelul cu monede de aur în loc de țigle, fiind ”provocat” de către interlocutorul său să pună aceste monede pe cant . Tot ca o măsură a bogăției sale se povestește că ar fi putut pava întreaga curte cu aur, atât de înstărit era.

Sursa foto – Wikipedia

În prezent ansamblul are patru corpuri generoase realizate în stil românesc cu elemente neobrâncovenești și decorate cu vitralii, plafoane cu grinzi pictate și ornamente din mozaic, iar ceea ce fascinează vizitatorii este parcul imens ce înconjoară castelul, cu mici grote, cascade, statui și fântâni arteziene. De asemenea, un alt punct de atracție este turnul de unde se poate admira panorama superbă a Bușteniului și Crucea Eroilor de pe Caraiman. În interiorul pavilionului central se poate vizita o colecție de heraldică unică în țară, formată din blazoanele tuturor familiilor cu care se inrudea neamul Cantacuzino și tot aici sunt portretele în mărime naturală ale strămoșilor Cantacuzinilor, pictate pe piele de Cordoba.

Din păcate istoria nu a fost blândă cu această clădire valoroasă, pe perioada comunistă ea funcționând ca sanatoriu TBC al MAI, motiv pentru care se mai lucrează încă la restaurarea picturilor originale ascunse sub un strat uniform de vopsea. Retrocedat familiei Cantacuzino, el a fost vândut ulterior unui cetățean străin care își propune să restaureze castelul și să ridice în pădurea de alături (800 de hecrare, se pare) un hotel de lux realizat în același stil arhitectural. Procesul, ca și aprobările sunt în plină evoluție, însă câteva săli sunt readuse la gloria de odinioară, în Sala de Bal se pot organiza chiar nunți sau alte evenimente, iar domeniul adăpostește în prezent și o cafenea unde vă puteți relaxa admirând peisajul.

Niciodată nu m-am implicat foarte mult în mediul rețelelor de socializare, nu a fost una dintre pasiunile mele. Dintotdeauna am preferat contactul direct cu oamenii, cât ar fi ei de obositori, nebineveniti, cu comentarii plictisitoare sau acide. Îmi pare mult prea ușor să creezi o imagine falsă, despre tine ca persoană sau despre orice altceva și apoi,la fel de ușor, mâine să vii cu alta, de parcă ieri nici nu ar fi existat, poți să ștergi totul, fără nici o bătaie de cap. Îmi și pot închipui oamenii, peste câțiva ani, citind zilnic știrile, ieri fiind o zi nouă, necunoscută, un alt președinte, alte întâmplări, o altă țară, o altă hartă a lumii, după bunul plac al cuiva, oricine. Da, exact ca 1984 a lui George Orwel.

Bine … cele de mai sus sunt duse la extrem. Acum imi pare doar rece și fără sens contactul cu o persoană doar prin Facebook, spre exemplu. Mi-a plăcut dintotdeauna să studiez mimica, gestica celui din fața mea, hainele, postura. Am citit nenumarate cărți în sensul ăsta pentru a înțelege mai bine pe interlocutorul meu, am lucrat ani de zile în relații clienți și ajunsesem să îmi dau seama de cât de bine sunt înțeleasă de cel ce sună numai ascultând modulațiile vocii, am dat bani mulți pe cărți ce studiau personalitatea prin prisma ortografiei (foarte interesant !) . Îmi place  să privesc oamenii în ochi când imi vorbesc, îmi place să le văd privirea sau măcar să le aud vocea.

Acum sunt însă în fața unui ecran.

Și de ceva vreme mă simt de parcă ar fi o conspirație. Nu înțelegeți greșit, nu sunt deloc împotrivă, din contră, cred că rețelele de socializare sunt foarte bune pentru cei care au un plan clar pentru cum să le folosească, plan ce are un scop bine determinat. Așa că am conturi mai peste tot, rar pe numele real (!), dar am. Nu că aș avea un plan, oricum eu nu scriu mai nimic, doar ca să văd, să aflu. Și de ce conspirație? Pentru că, în ultimile 3 luni, de destule ori încât să devină notabil, am fost găsită de prieteni vechi și dragi, pe care îi căutasem și eu cu mult dor, dar fără nici un rezultat. Discuția, însă, a fost în conformitate cu evoluția societății …

New message Fată, tu ești?

Reply (eu) Daaaaa! Nu pot să cred! Ce faci? Pe unde ești? Nu mai stiu de tine nimic de ani de zile!

Reply (ea) Un cont de facebook nu ai? Că mă anunță telefonul de cate ori scrie cineva ceva nou.

Ba da … am. Și am adaugat-o … și pe ea… și pe ea …  și pe ea … . Că doar v-am zis, nu s-a întâmplat o singură dată. Discuția de mai sus am avut-o și pe o rețea de socializare și pe mail și pe telefon. Deci nu mai vorbim nici măcar la telefon. Ne petrecem câte o zi dând like-uri la niște poze, aflând că sunt căsătorite, au copii, o casă frumoasă, multe vacanțe prin străinătățuri, participă la evenimente trendy. Și atât.

Draga mea prietenă veche, dacă aș avea ocazia cumva, te-aș îmbrățișa bucuroasă, ți-aș spune ca mi-a fost dor de tine, că am încercat și eu să te găsesc dar nu am reușit și că nu știi cât de fericită sunt că ai fost mai inventivă ca mine. Ți-aș face o cafea dulce și tare ca să avem timp toată noaptea să ni le spunem pe toate, pentru că sunt multe. Au trecut mai bine de 10 ani și noi nu terminam de vorbit nici când ne vedeam zilnic. Și vreau să știu tot, cu amănunte, cu el a zis și eu am zis și el a zis și eu am zis. Și să ne uităm la poze, ca le ai pe facebook, să mi le explici pe toate. Și să iți spun că ești în continuare fantastic de frumoasă, neschimbată. Să văd dacă ai aceeași privire neliniștită, dacă ești tot timpul în mișcare așa cum erai, de mă oboseai, sau dacă ți-a mai trecut revolta pe lume. Da, încă imi e dor de tine și în fața unui ecran pur și simplu nu îmi trece.

Despre Cornelia Mihail

Cred că fiecare zi vine cu ceva mult prea frumos ca să ai voie sa să dormi prea mult dimineața. Nu am niciodată prea mult timp să mă plictisesc, nici chiar atunci când mi-aș dori. Orice lucru merită intors pe toate fețele pentru a fi cunoscut, orice persoană merită ascultată cu multă atenție pentru a o descoperi. Citesc mult, orice, devenind pasionată chiar de câte un subiect ce poate părea neverosimil pentru ca apoi să stiu totul (atât cât poate însemna totul) despre legendele Pragăi, croșetat, Llosa sau cine știe. Uit să deschid televizorul zile în șir așa că pot părea ușor ruptă din altă lume în anumite momente. Câteodată simt o nevoie nebuna sa scriu, rareori las pe altcineva să citească. Merg la teatru, îmi plac la nebunie mașinile, atv-urile și cam orice are roți și volan, ascult multă muzică și îmtind cu orele la vorbe cu prietena mea, când reușim să ne vedem.

Un job mai bun, un client nou, un semn de viaţă de la un prieten, o întâlnire cu persoana iubită, toate se pot întâmpla, sau cel puţin aşa crezi la început de drum. Seara, când toate astea nu s-au întâmplat, pentru că nu se întâmplă mereu doar lucruri bune, eşti un pic mai trist, un pic sătul de viaţă, lipsit de energie şi cu speranţa drastic redusă. Din fericire, vine mereu o nouă zi şi o luăm de la capăt.

Nu suntem toţi prea bucuroşi dimineaţa. Am dormi mai mult, am face altceva decât să ne ducem la serviciu, am alerga la altcineva, nu la cel sau cea cu care avem programată o întâlnire plictisitoare. Sentimente pertinente, dar absorbiţi de ele, uităm să ne bucurăm de un fapt simplu: la început de zi totul e posibil.

Dacă vrem neapărat, dormim o oră în plus. Dacă se poate amânăm o întâlnire. Dacă ţinem neapărat, rezolvăm repede urgenţele şi ne luăm după-amiaza liber. Dacă nu mai putem de dor, fugim la prânz să ne bucurăm de un scurt moment de intimitate. Dimineaţa, cum spuneam, e plină de promisiuni şi totul e posibil şi doar seara vom şti dacă a ieşit cum ne doream.

Din când în când, vă invit să vă bucuraţi de aromele tari ale dimineţii cu o cafea sau un ceai şi să contemplaţi pentru câteva minute toate posibilităţile care vi se deschid încet-încet. Ce ziceţi, vă tentează?

“Evenimentul îşi propune să aducă în lumina reflectoarelor şi să sprijine tinerii talentaţi. Această ediţie aduce pe scenă interpreţi ce stăpânesc instrumente diferite şi care şi-au ales partituri muzicale de referinţă, copii ce ne vor împărtăşi toată bucuria lor de a cânta. Avem talente şi ele trebuie valorificate! Vă aşteptăm sâmbătă la un regal muzical în interpretarea unor artişti de excepţie care numai întâmplător sunt atât de tineri!”, declară Graziela Barla, Preşedinte al Fundaţiei Reporter, initţatorul acestor evenimente muzicale.

“Tineri interpreţi şi muzica lumii” este un eveniment în cadrul căruia vor fi premiate o serie de personalităţi care, în ultimii ani, au sprijinit campanii de promovare a tinerelor talente. O parte din încasările acestui veniment care vă propune o călătorie muzicală pe acorduri de pian, flaut, contrabas, acordeon, corn, vioară sau saxofon vor fi donate tinerilor artişti fără posibilităţi.

Evenimentul este organizat de REPORTER MEDIA PRODUCTION în colaborare cu FUNDAŢIA REPORTER, iar biletele s-au pus în vânzare pe ticketstore.ro, myticket.ro, vreaubilet.ro şi în cadrul magazinelor Diverta, în Magazinul Unirea, la Sala Radio, Librăria Mihai Eminescu şi Sala Palatului.

Femeile vor bijuterii – cât mai multe şi, potenţial, cât mai scumpe.

Femeile vor să fie duse în călătorii prin locuri diverse.

Femeile îşi doresc parfumuri de firmă.

Femeile doresc acces la card – ca să fie totul mai simplu.

Femeile vor flori şi gesturi romantice.

Şi lista poate continua mult şi bine.

Însă toate acestea sunt doar generalităţi. Lucruri auzite, prinse din zbor şi reluate ulterior în diverse ocazii. Iar realitatea este că fiecare femeie are preferinţele sale.

Da, s-ar putea ca unele femei să urască mersul la cumpărături, să facă acest lucru doar pentru că trebuie. S-ar putea ca altele să nu fie deloc cucerite de bijuteriile mari sau de cine ştie ce lucru costisitor. S-ar putea ca altele să nu fie deloc încântate de ideea că primesc bani pentru orice îşi doresc de parcă ele nu ar putea să îşi cumpere singure.

Dacă vrei, ca bărbat, să faci o surpriză frumoasă şi apreciată de persoana iubită, atunci indicat nu ar fi musai să fii la curent cu tot ce îşi doresc toate femeile, ci să fii atent la ce îi place ei.

Şi îţi poţi da seama destul de uşor de ce vrea. Da, trebuie să fii atent la detalii, la reacţii atunci când vede anumite obiecte, la ce spune, la aluzii – ştiu că nu toţi bărbaţii se dau în vânt după aluzii, dar nici toate femeile nu le fac – şi aşa mai departe.

Încercaţi să cunoaşteţi femeia de lângă voi pentru a putea să îi faceţi surprize frumoase. Evdent puneţi şi suflet în ceea ce oferiţi – nu lăsaţi ca totul să fie impersonal.

Dar acesta nu este un articol despre cum să alegi cel mai potrivit cadou pentru femeia iubită. Este însă un articol despre importanţa cunoaşterii şi înţelegerii femeii iubite. Reţetele tip panaceu rar funcţionează, însă ceva ales cu suflet, potrivit pentru parteneră are foarte mari şanse de succes.

Eu zic că important este ce vrea Ea, nu ce vor femeile în general. Cel puţin aşa zic că ar trebui să stea lucrurile într-o relaţie. Voi ce părere aveţi?

Body Mind Spirit Festival promovează sănătatea, armonia pentru trup, minte şi sprit, prin evenimente şi manifestări ce includ:

• expoziţie cu vânzare
• sesiuni de comunicare
• muzică relaxantă
• workshopuri
• demonstraţii
• cursuri de iniţiere şi formare
• concursuri şi promoţii şi multe altele

Terapeuţi, instructori, practicanţi, specialişti, producători şi comercianti din domeniul sănătăţii şi frumuseţii, edituri şi multe alte persoane interesante vă aşteaptă timp de trei zile la Braşov. Programul detaliat, lista de expozanţi şi tote celelalte detalii le găsiţi pe situl web al evenimentului.

Pe cât de nemaipomenit e, creierul nu face o distincţie clară între durerea fizică şi cea de natură emoţională. Nu la nivelul zonei cu care răspunde, cel puţin. La nivel conştient, noi suntem mult mai radicali. Durerea fizică e reală, drept urmare simţim grijă, bunăvoinţă şi compasiune faţă de noi înşine. Când durerea e una sufletească, nu mai dăm dovadă de atâta înţelegere! Şi adesea tot pe creier ne supărăm: e doar chimie, e doar o prostie, de ce să mă doară atât de tare? De ce nu îmi trece o dată?

Cu toate acestea, avem nevoie să facem cumva faţă durerii pe care o simţim. Aşa că folosim o grămadă de mecanisme de evitare. Iată o listă găsită în articolul care povestea despre studiul amintit:

Abuz alimentar, consum excesiv de junk food, fumat, abuz de alcool, droguri
Aruncat cu bani în stânga şi în dreapta
Ruşine şi vinovăţie din prea multe judecăţi de sine
Furie şi aruncatul vinei pe alţii, poziţionându-vă drept victimă
Pierdut vremea la televizor
Pornografie pe internet
Îngropat în muncă şi alte activităţi
Dezvoltarea de dependenţe de jocuri de noroc sau jocuri vide

Toate acestea sunt mecanisme de evitare şi eu una recunosc că am apelat la extrem de multe, excesiv la unele, deloc la altele. Ca orice altă durere însă, şi cea emoţională trebuie simţită. E mai bine să stai trei zile, săptămâni sau luni să plângi şi să suferi, decât să eviţi să accepţi propria rană şi să te trezeşti, ani mai târziu, la fel de rănit.

Presiunea celorlalţi joacă un rol foarte important aici. Toţi te încurajează să fii tare, să treci peste, explicându-ţi cât de mulţi suntem pe lume. Dar minimizarea durerii e tot un mecanism de evitare. Când simţi că lumea ta s-a sfârşit e mai bine să recunoşti, să îţi plângi pierderea, acceptând-o şi apoi să îţi treacă, încet-încet.

Aur, argint, platină, bijuterii hand-made, mărgele, perle şi multe tipuri de pietre preţioase si semipreţioase sunt iubite de femei din întreaga lume. Eu recunosc că prefer aurul alb şi argintul – nu purtate împreună.

Îmi plac seturile şi încerc să am cât mai multe, deşi dacă o bijuterie îmi place nu caut musai să fie la set. Am bijuterii cu pietre de diferite culori tocmai pentru a putea fi asortate în funcţie de haine. Evident, am bijuterii care se potrivesc mai degrabă unor ocazii speciale şi unele care merg purtate zi de zi. La fel, îmi place să port bijuterii care sunt mici şi medii ca dimensiuni. Cele supradimensionate nu mă reprezintă şi nu mi se potrivesc.

Pe de altă parte, nu sunt o avidă cumpărătoare de bijuterii. Am câteva seturi, am câteva bijuterii separate, dar nu mă duc imediat în magazine la standurile cu bijuterii. Nu stau minute în şir doar uitându-mă şi probând, deşi ştiu că sunt multe femei care fac acest lucru. Poate o dată pe an să îmi iau bijuterii. Mi-am comandat câteva şi online, recunosc doar de la BeSpecial.ro, dar mi s-au potrivit şi mi-au plăcut.

La bărbaţi singura bijuterie pe care o accept este verigheta. Da, recunosc, nu îmi plac deloc bijuteriile la bărbaţi şi mă bucur că al meu soţ e de aceeaşi părere şi ca atare că are doar verigheta.

Care sunt bijuteriile voastre preferate?