Când scriam despre cartea Urechile pisicii Olga nu puteam să nu mă gândesc la fiinţele “de companie”. Zic fiinţele pentru că după cum bine sublinia cineva într-un comentariu la acest articol unii au pisici, câini, alţii peşti, broaşte, păsări etc.

Eu, când scriam, fiind vorba despre o eroină pisică, m-am gândit automat la motanii mei, dar şi la mai recent venita în familie – Maxie, căţeluşa. Şi chiar mă gândeam că dacă aş fi stat să adun toate poveştile lor… aş fi scris clar o carte.

Păi cum să nu povesteşti câte nebunii face Bgz – motanul care a şi căzut de la balcon de 3 ori, dar slavă domnului a fost bine, care adoarme pe calorifer iarna şi cade (când se întinde crezându-se în pat) – de aceea la baza caloriferului, în partea unde doarme el, e o pernă plasată strategic. Cum să nu spun cum mă adormea el – Bgz – cu torsul lui ce ţinea mai mult decât al unui greiere (care uneori adormea afară…). Cum să nu spun de Bgz cum când era mai mic şi voia să mă trezească de dimineaţa venea şi îmi dădea cu lăbuţa pe la nas (ca să fie efectul garantat – că mă şi gâdila).

Cum să nu povestesc de cât de iubitor e Beauty, de cât de deştept şi intuitiv – de pildă prima oară când nu a mai mers lampa din sufragerie şi am aprins o veioză a stat, s-a uitat la veioză, s-a uitat la lampă şi apoi iar la veioză, apoi la lampă şi, încruntat la noi. Da, lumină până atunci dădea lampa, nu veioza. Evident că aş putea povesti şi despre cum Beauty în pat se aşează nu pe lung ci pe lat, de-a curmezişul, ca să dormi mai înghesuit şi aş putea spune şi despre cum încearcă amândoi să te ajute, să facă orice pentru a-ţi fi mai bine atunci când te simt necăjit sau bolnav. Bineînţeles că dacă vorbesc despre pisoii mei dragi trebuie să amintesc şi despre cum se alintă, cum torc şi cum fac tot felul de nefăcute. Da, mai şi strică – dar nu i-aş da pentru nimic în lume.

Ah, şi e musai să vorbesc şi despre Maxie – că eu am doi pisică şi o căţel – care culmea urăşte pisicile (sau mare parte a lor) şi noi tot încercăm să o învăţăm să se înţeleagă cu ele şi suntem pe drumul cel bun, dar mai sunt paşi de făcut (pisoii mei stau la mama, câinele la mine), care însă, maidanez fiind, e de o curăţenie incredibilă, de un bun simţ exemplar pentru foarte mulţi oameni şi de o cuminţenie ieşită din comun. E şi prietenoasă – motiv pentru care putem să o luăm în multe locuri unde mergem (şi unde îi cucereşte pe toţi cei cu două sau patru picioare).

Mai sunt de amintit prin poveşti peştii unor prieteni sau păsările altora – fiecare are ceva special şi dacă nu tratezi o astfel de fiinţă ca pe una retardată o să ai alături un prieten de nădejde care sigur nu te trădează pentru primul care vine şi poate are ceva mai “de fiţe”.

Aceste fiinţe (animale, reptile sau păsări) de companie ne înveselesc însă fiecare zi. Vii de la serviciu supărat – e cineva care se bucură că te vede ca şi când nu te-a zărit de ani de zile. O bucurie sinceră. Cineva care vrea să îi împărtăşeşti bucuria, care nu îţi cere ceva în mod deosebit şi care te face să te uiţi de probleme. Multe zâmbete aduc pe buzele celor ce iubesc animalele aceste fiinţe.

Voi aveţi animale (fiinţe) de companie? Vă aştept cu poveşti despre ele – pentru că sunt sigură că aveţi ce istorisi! Ce boacăne au făcut? Ce au stricat? Cum vă cuceresc?

Popularity: 1% [?]