Generaţie obosită sau inovatoare?
Mama spune că suntem o generaţie de obosiţi. Că ne-am născut deja obosiţi … Privind din perspectiva luptei generaţiei ei pentru viaţă şi a ceea ce a însemnat cu adevărat efort uman, da, suntem mult prea epuizaţi pentru lucrurile pe care le cere viaţa de la noi. Nu avem timp, stare, răbdare… Sau avem cultura odihnei, a pauzelor şi a căutării liniştii – lux pe care generaţiile de dinainte nu îl aveau – cine ştie?
Stau la birou şi mă gândesc la toate acestea în timp ce soţul îmi expune o nouă teorie: generaţia nouă nu are motivaţie. Hmmm, adică nu ne mai mână nimic… asta să fie??? Oare avem totul iar ceea ce nu avem nu este suficient de ispititor ca să ne urnim cu adevărat în acea direcţie, aşa că băgăm discursul cu „strugurii sunt acri”? Să fim deja prematur îmbătrâniţi, plictisiţi, pesimişti şi blazaţi… obosiţi de viaţă, aşa cum se aşterne ea în faţa noastră? Câţi dintre voi v-aţi pensiona chiar azi? Şi câţi vă visaţi rentieri? O sumă de bani lunară, călătorii, soare, experienţe noi şi munca redevenită plăcere, ce ziceţi???? Mda, tentant…
Dar dacă explicaţia e alta, dacă poate că totuşi avem o motivaţie şi aceea e tocmai să ne odihnim? Să ne bucurăm de viaţă aşa cum e, să ne concentrăm pe viaţa de după muncă, pe tot ceea ce vine după job, carieră, bani? Şi pur şi simplu ne luptăm cu hăţişurile sistemului în care ne-am trezit, încercând să găsim scurtătura către viaţa tihnită la care visăm? Poate că acesta este scopul “generaţiei noastre” (30 de ani, plus sau minus vreo cinci 
).
Văd tot mai multă lume mergând pe ideea de trag tare acum ca să ajung acolo, la momentul în care depun armele şi mă odihnesc. Sau, dimpotrivă, sunt cei care aleg un drum cu paşi mici şi mers agale din care să se poată opri să mai admire peisajul şi să savureze viaţa. Ambele tabere caută ceva, un “ceva” complet diferit faţă de ţelurile din filmele anilor ’80. Duse sunt femeile cu fuste mini, picioare interminabile, sacouri cu pernuţe, coafuri impecabile, servietă business şi carieră de super succes în avocatură. Duşi sunt şi domnii la costum, cu investiţii la bursă, succes profesional incontestabil şi iubire nemăsurată pentru soţia de mai sus… Corporatiştii de mai ieri, cu telefon, laptop şi maşină… cei pe care îi invidiam cu toţii… nu mai sunt un deziderat. Nu mai vrem să muncim ca nişte roboţei şi nici să ne treacă viaţa pe lângă noi. Şi nici nu mai credem că putem să le avem pe toate, aşa că în locul corporatiştilor de mai sus nu vin alţi carierişti de succes, ci ceva complet diferit: oameni care îşi caută realizările pe alte căi.
Tendinţa este ca hobby-urile să redevină elementul de bază, munca să fie din nou o plăcere şi viaţa să fie trăită. Deja fac parte din cotidian femeia care decide să stea acasă cu copiii şi să dezvolte un proiect de nişă în paralel, sau chiar femeia care se reîntoarce la handmade şi îşi croieşte astfel o carieră frumoasă… bărbatul care devine expert în comunicare social media şi nu se mai visează nicidecum la costum, sau chiar bărbatul ce transformă cratiţa în punctul său forte, întreg netul suspinând la picioarele blogului său culinar… Şi cu toţii salvăm Delta, oameni şi sufletele noastre, într-un porces de transformare radicală a societăţii în care trăim.
Cuvintele zilei par să fie nişă şi alternativă – nu mai visăm corporate şi job. Da, mulţi dintre noi încă mai suntem furnicuţe în sistem, însă realitatea este că vrem să ne revendicăm vieţile, să redevenim proprii noştri stăpâni şi pentru asta ieşim din birouri şi cucerim oraşul… de fapt nu ne oprim aici, ci ne cocoţăm pe munţi… cu un laptop îndesat în rucsacul de pe umăr, fix lângă brăţara handmade, biscuiţii bio şi camera foto cu care imortalizăm AVENTURA.
Sau ne minţim singuri şi pur şi simplu nu mai avem chef de muncă, aşteptând la infinit posmagii ceia muieţi? Voi ce credeţi?
Popularity: 8% [?]
Mar 22nd, 2010 at 11:30 am
Cred ca acea tendinta de a munci din placere sau de a face din hobby-uri elemente de baza e mai mult/mai degraba o dorinta catre care nazuim, catre care incercam sa construim directii si atitudini. Dar nu prea ne iese – punct de vedere pur personal, pur subiectiv si pur atacabil
.
Munca din placere vine odata cu rezultatele si obiectivele pe care le atingi – e acea satisfactie care-ti da peste nas si-ti spune ca “n-ai frecat menta” si ca orele peste program, sutele de mailuri trimise, telefoanele peste telefoane pe care le-ai dat, intalnirile si discutiile pe care le-au avut, toate, au meritat.
E dificil sa transformi hobbyul in munca – sunt putini cei carora le iese treaba asta – cu atat mai dificil sa transformi munca intr-un hobby – lucrurile, cred, sunt undeva la mijloc.
Generatia mea (25 plus sau minus) e mult prea obosita pentru hobbyuri, intocmai pentru ca densitatea de informatie e imensa. Dar e destul de motivata pentru a se implica (mai) intens in munca pe care o face. Si de aici cred ca vine si adaptabilitatea
Mar 22nd, 2010 at 2:04 pm
Cred ca ceea ce ne scapa noua, ca generatie, este ideea ca nimic nu devine perfect fara mult exercitiu si nu vom ajunge la performanta fara multa, multa rabdare… acum, daca aplicam asta ca “lene”, da, suntem lenesi… dar daca incercam sa depasim handicapul cautand o solutie sa obtinem ceea ce dorim fara sa stam 8 ore la birou… e posibil sa apara niste solutii interesante, eu una vad tot mai multe asemenea directii in jurul meu.
Mar 23rd, 2010 at 9:06 am
Eu cred ca putin obositi sunte. Ne sunt obositi ohcii, incheieturile si spatele de la prea mult computer
Si da, uneori mi se pare ca ma plang mai mult decat mama de diverse 
Pe de alta parte, putem face atat de multe azi incat e greu sa mai alegem sau sa avem timp de toate.
Eu una cred cu tarie ca suntem mai deschisi la a munci din placere si in termeni si conditii impuse de noi. Nu ne mai e asa frica de freelancing, ne dorim sa lucram mai putin dar mai eficient si apoi sa avem timp de placerile noastre. Nu e usor, e chiar mai greu atunci cand iti faci singur programul, mai ales daca ai fost invatat sa ti-l faca altii. Other than that, cu putintica rabdare, toate se rezolva
Mar 23rd, 2010 at 10:58 am
e adevarat ca nu mai vrem sa fim “furnicute” in sistem, sa ne stresam inutil in loc sa ne uitam la cum fac altii in alte tari mult mai avansate ca noi, si anume freelancing si timp liber mai de calitate… ne-am dat seama ca parintii nostri au muncit mult prea mult, au indurat mult stress la servicii pe care nu le iubeau doar pt ca nu aveau de ales…
Cu “satul global” de azi si lucrul remote pt orice client din lume, e mult mai avantajos sa fii freelancer si sa nu petreci ore pe zi in trafic, nervi, ci sa lucrezi cat mai lejer acasa, la o cafenea, la munte, la mare, la padure si sa stai si cu cei dragi in acelasi timp
eu am trecut prin toate tipurile de firme (corporatii mari si firme mici si mijlocii) dar pot sa spun acum ca cel mai bine e sa fii liber, sa alegi pt cine sa lucrezi ca si client si sa fii liber sa-ti iei concediu cand ai chef, fara sa dai socoteala vreunui sef sau colegilor… e incomparabil… ca sa nu mai spun ca dormi cat vrei si-ti alegi orele de lucru cum vrei…
Mar 23rd, 2010 at 11:16 am
@ Alina: Da, poate ca e pur si simplu vorba de o alta viziune asupra “muncii” – am senzatia ca nu mai este un scop in sine. Munca trebuie sa fie placere si doar un segment din viata noastra. Ceea ce zic eu ca e bine- ca doar mai exista atatea lucruri de vazut/ facut si explorat…
@Mariana: Asta imi place enorm: mobilitatea de care dispunem. Da, sunte meserii la care depinzi de locul de munca, dar cele mai multe iti permit in prezent sa fii propriul tau sef, sa iti reglezi pasii asa cum iti doresti si sa iti faci propriul tau program. Cu un laptop si internet wireless, ai tot biroul la purtator
.
Mar 23rd, 2010 at 12:05 pm
Cred ca este vorba de o generatie obosita de atata inovatie!
Mar 23rd, 2010 at 1:34 pm
Cred ca in final – apropo de discutia legata de generatii – trebuie sa vedem si care sunt valorile: o data valorile promovate (la scoala, acasa, in media etc.) si apoi valorile (daca exista, cum se regasesc ele, mai adera tinerii la valori, care sunt acestea – exemplu in cazul de fata prefera timpul liber, prefera munca si asa mai departe). Nu stiu daca exista vreun studiu in acest sens – dar cred ca ar fi interesant de vazut (desi vorba aceea acum cativa ani idealul unora era sa devina manelisti – si “unora” se referea la un procent insemnat).
Mar 23rd, 2010 at 6:36 pm
@birou avocatura: Adica suntem obositi de cautat atatea drumuri noi
)… Scurtaturile ne omoara!!!
@Violeta-Loredana Pascal: Ai dreptate, stiu chiar ca s-au facut numeroase analize pentru publicitate, deh, sa vada cum e cu “publicul tinta”, insa daca te uiti in jur o sa vezi ca parca vrem “altceva” si nu ne mai multumim cu ideea de a munci pe branci pana la varsta pensionarii. Nu mai avem motivatie, e lene, sau pur si simplu cautam sa ne croim alte drumuri??? Prefer sa cred ca am regasit adevratatele prioritati: viata de dupa munca isi recastiga locul cuvenit, insa nu pot sa neg faptul ca prea le vrem pe toate repede-repede.
Mar 24th, 2010 at 5:00 pm
Cred că nu suntem obosiți (deși uneori așa mi se pare și mie). Pur și simplu dorim alte lucruri de la viață decât părinții noștri.
Dacă ei au fost educați să vrea puțin și să muncească puțin, noi am fost educați să vrem mult și să muncim mult. Generația nouă, după cum mi se pare mie, vrea mult dar ar vrea și să muncească puțin. Ceea ce nu e chiar rău, dacă își folosesc mintea pentru a descoperi căi creative de a progresa muncind cât mai puțin.
Ce să-i faci, eternul conflict între generații. Dacă ar fi să asemăn generația noastră cu ceva, aș zice că noi suntem “baby boomers”-ii României.
Mar 24th, 2010 at 6:29 pm
@Ovidiu: Observ totusi o intoarcere la valorile traditionale, eu stiu… poate e si criza de vina, ne face sa nu ne mai asumam atat de multe riscuri, sa ne multumim cu mai putin… sa redescoperim placerea lucrurilor mici.
Mar 22nd, 2010 at 12:26 pm
Suntem o generatie obosita sau una inovatoare? http://ow.ly/1pe3e
This comment was originally posted on Twitter
Mar 22nd, 2010 at 1:07 pm
obosita
RT @cenusa: Suntem o generatie obosita sau una inovatoare? http://ow.ly/1pe3e
This comment was originally posted on Twitter
Mar 22nd, 2010 at 1:09 pm
adaptabila, zic
RT @valerica obosita 
RT @cenusa: Suntem o generatie obosita sau una inovatoare? http://ow.ly/1pe3e
This comment was originally posted on Twitter
Mar 22nd, 2010 at 1:50 pm
RT @cenusa Suntem o generatie obosita sau una inovatoare? http://ow.ly/1pe3e
This comment was originally posted on Twitter
Mar 22nd, 2010 at 2:50 pm
RT @cenusa Suntem o generatie obosita sau una inovatoare? http://ow.ly/1pe3e
This comment was originally posted on Twitter
Mar 23rd, 2010 at 12:13 pm
RT @cenusa Suntem o generatie obosita sau una inovatoare? http://ow.ly/1pe3e
This comment was originally posted on Twitter
Mar 24th, 2010 at 12:45 pm
@OvidiuNegrean @AndraZaharia Exact pe aceasta idee a fost si art Alina Fekete de aici http://ow.ly/1qd8g
This comment was originally posted on Twitter
Mar 24th, 2010 at 12:54 pm
F frumos articolul RT @cenusa: @OvidiuNegrean @AndraZaharia Exact pe aceasta idee a fost si art Alina Fekete de aici http://ow.ly/1qd8g
This comment was originally posted on Twitter
Mar 24th, 2010 at 6:50 pm
RT @cenusa Generatie obosita sau inovatoare? | Cenusa de Trandafir http://bit.ly/atYclF
This comment was originally posted on Twitter
Mar 25th, 2010 at 7:11 am
Inovatoare! RT @cenusa Generatie obosita sau inovatoare? | Cenusa de Trandafir http://bit.ly/atYclF
This comment was originally posted on Twitter