Hrană pentru suflet
Un nou articol scris de Miruna!
De ceva timp mă tot gândesc la oameni şi în special la cei din ţărişoara noastră. . .
Ce ne lipseşte? Avem şi achizitionăm din ce în ce mai multe „materiale” şi totuşi nu ne sunt îndeajuns. Apar peste noapte case, maşini şi tot nemulţumiţi rămânem.
Pe lângă nemulţumire apare şi egoismul care, din punctul meu de vedere, nu ajută la nimic. Am uitat să ne uităm la cei de lângă noi. Încet dar sigur ajungem să fim centrul universului şi poate să uitam de unde am plecat. Nimic nu mai contează decât propria persoană şi pentru asta suntem în stare să călcăm în picioare orice, oricum, fără să mai stăm pe gânduri. Ce să mai vorbim de bun simţ şi educaţie?
Îmi amintesc mai mereu de bunicii mei, care au plecat de jos şi au ajuns foarte departe. Însă pe măsură ce treptele creşteau, la fel se întâmpla şi cu bunul simţ şi cu grija faţă de oricine le intra în vreun fel în viaţă. Ştiau exact cum să se adreseze oamenilor şi să le arate respect începând de la portar până la profesori universitari. N-am văzut niciodată invidie sau egoism la ei, din contră. Şi-mi lipsesc tare! Respectul venea din respectul faţă de propria lor persoană şi din dorinţa de a trăi cât mai bine spiritual, căci asta conta şi dădea valoare omului.
Azi ne axăm atât de mult pe aspect fizic si material. Şi cu sufletul cum rămâne? Am înţeles că au fost vremuri cu multe lipsuri şi acum trebuie recuperate, dar până unde?
Şi atunci am încercat să pricep de ce oamenii aşa de dragi mie au trăit cu atâta demnitate şi au apreciat viaţa la modul cel mai serios. RĂZBOI, da, au trecut prin război şi au supravieţuit şi atunci cadoul cel mare era viaţa în sine!
Mi-e groază să scriu însa mă chinuie gândul că poate asta ne lipseşte ca să putem aprecia cu adevărat viaţa. Un război?
Despre autor:
Miruna: Sunt convinsă că lumea asta ar fi mai bună dacă oamenii ar fi dispuşi să se cunoască pe dinăuntru cu adevărat.
Popularity: 4% [?]
Jan 18th, 2010 at 11:28 am
Multora banii le-au furat cinstea, respectul fata de ceilalti. Niciodata nu le e de-ajuns. Dar niciodata nu spun ca sunt fericiti. Nu am timp sa se bucure de banii lor. Asa ca, nu ii invidiez.
Jan 18th, 2010 at 12:06 pm
Si eu mi-am pus deseori intrebarea cum de suntem nemultumiti de viata noi in 2010, pe cand bunicii nostrii care au trecut printr-un razboi sau poate doua nu erau nemultumiti, invidiosi, rai.
Jan 18th, 2010 at 12:18 pm
@Mihaela Nistor: Majoritatea persoanelor cu bani sunt exact cum spui tu, “pierdute”… Poate ca e o chestiune care tine de educatie – daca o ai pe aceea inainte de a da de bani si daca sunt bani pe care nu i-ai castigat usor ci i-ai muncit, altfel ii cheltui si altfel te influenteaza. Sper ca asa e
.
@lila: Da, si eu m-am intrebat cum de ne plangem ca nu avem timp, comparat chiar si cu generatia parintilor, care lucrau si sambata
… Nu am gasit decat explicatia stresului si a presiunii sociale, care sunt mult mai mari.
Jan 18th, 2010 at 12:51 pm
explicatie exista, sigur: mai mult stres, ne dorim mai mult, vrem tot timpul mai mult, etc. Din pacate apreciem tot mai mult partea materiala a vietii si suntem tot mai indiferenti la factorul uman.
Jan 18th, 2010 at 3:49 pm
Ceea ce e cel mai rau e ca abia atunci cand pierdem lucrurile pretioase si oamenii/fiintele dragi, abia atunci ne dam seama de inutilitatea celorlalte. E drept nu toti – dar pana la urma e chestiune de alegere personala. Poti sugera cuiva de ex ca poate ar fi mai bine sa stea mai mult timp cu copilul – ca niciodata nu va mai avea aceeasi varsta, nu v-a invata pentru prima oara ceva, poti spune cuiva ca ite, cresti un animal/o pasare dar le ignori cu gratie insa acea persoana e cea care daca are urechi de auzit va auzi. Si la fel, putini sunt cei ce mai fac ceva pentru ei – citit o carte, vazut cu prietenii etc. – si mereu scuza e aceeasi: munca. Mai rar vezi si masura in toate.
Jan 18th, 2010 at 5:00 pm
Din pacate, ce ne trebuie cu adevarat ca sa apreciem mai mult viata este un soc, veste buna este ca sunt si socuri ceva mai temperate decat cele tragice la care ne gandim cu totii… de exemplu o luna in care iesi din sistem (concediu sau poate tranzit intre doua joburi) ori o banala saptamana de stat acasa racit, te poate face sa vezi lumea cu alti ochi, sa-ti resetezi prioritatile si sa redecoperi savoarea unei carti citite, asa cum spune si Loredana.
Jan 18th, 2010 at 12:30 pm
Hrană pentru suflet- ce ne lipseste? http://ow.ly/XmzH Un nou articol de Miruna!
This comment was originally posted on Twitter
Jan 18th, 2010 at 11:25 am
RT @cenusa Hrana pentru suflet – ce ne lipseste? http://ow.ly/XmzH Un nou articol de Miruna!
This comment was originally posted on Twitter
Jan 18th, 2010 at 1:33 pm
RT @cenusa Hrana pentru suflet – ce ne lipseste? http://ow.ly/XmzH Un nou articol de Miruna!
This comment was originally posted on Twitter
Jan 18th, 2010 at 1:44 pm
RT @cenusa: Hrană pentru suflet- ce ne lipseste? http://ow.ly/XmzH Un nou articol de Miruna!
This comment was originally posted on Twitter