Pe Patricia Pop, Managing Partner Botanique, am cunoscut-o… online. Poveste lungă. Am descoperit însă o persoană cu suflet mare, cu mult curaj, o persoană realistă, optimistă, cu multă putere de muncă şi cu multe idei. Atunci când o rogi să se descrie, Patricia spune despre ea: “Sunt un om cu principii de viaţă corecte insuflate cu perseverenţă militărească de mama mea. Uneori mi se spune că nu am fost antrenată bine pentru societatea în care trăim, dar prefer să merg împotriva curentului majorităţii celor care acceptă să fie şlefuiţi de repere imorale care sunt acum promovate peste tot. Merg prin viaţa încercand să pastrez un echilibru în ceea ce fac. Îmi place să ascult oamenii şi să învaţ de la fiecare persoană care reuşeşte să lase o amprentă pozitivă în sufletul meu. Nu îmi plac oamenii care îşi doresc să fie compatimiţi. Sunt convinsă că fiecare are de învăţat o lectie în existenţa pe care o duce şi cu toţii suntem suma alegerilor pe care le-am făcut în trecut, iar viitorul, ni-l creionăm singuri prin alegerile pe care le facem azi.”.

Cenuşă de Trandafir: Fara alte introduceri, să intrăm direct în miezul… profesional. Cum a început totul?

Patricia Pop: Intrebarea aceasta mă invită să dezvălui povestea vieţii mele…

Am câteva principii care mi-au călăuzit viaţa şi care s-au aplicat perfect în momentele de cumpănă ale vieţii. De aceea, pot spune că orice “şut în fund” pe care viaţa mi l-a dat, a fost un pas înainte care mi-a deschis noi oportunităţi. Mi-am început tinereţea cu o răsturnare de situaţie. Am picat la Psihologie, dar a doua zi am fost la examenul de admitere pentru Şcoala Superioara de Jurnalistică, pe care l-am luat. Aşa încat am urcat în tren din mers şi am plecat spre alte orizonturi. Cu regret pentru că nu îmi ieşiseră “pasenţele” aşa cum plănuisem, dar cu curaj am mers pe traseul pe care viaţa mi-l aşternea la picioare. Şi-ntradevăr am început facultatea, o perioada foarte frumoasă plină de amintiri minunate, dar în acelaşi timp am devenit “om al muncii”. Mi-am făcut ucenicia în redacţia unuia dintre cele mai cunoscute ziare din România, unde am avut şansa de a cunoaşte şi învaţa meserie de la profesionişti.

CdT: De unde pasiunea pentru scris şi pentru jurnalism?

P.P: Nu a fost o pasiune pentru scris, dar a devenit o plăcere de a face această meserie. A fost o experienţă de viaţa incredibilă şi foarte pozitivă pentru mine. Am avut şansa sa experimentez şi sa cunosc cu adevarat psihologia umană. Interviuri, reportaje, delegaţii în ţară şi strainătate, diverse persoane şi personalităţi, toate şi-au lăsat amprenta în viaţa mea şi mi-au îmbogăţit sufletul. Privind retrospectiv, mă felicit că am lăsat ca destinul să-şi urmeze cursul şi nu m-am împotrivit momentelor de cotitură.

CdT: Cu ce ocazie trecerea la un alt domeniu?

P.P: Domeniul în care activam, ca jurnalist, era atât de incitant şi solicitant, încat nu mă puteam plictisi, iar in această meserie, dacă laşi ca “microbul” sa te cucerească, ajungi să lucrezi toată viaţa în acel ritm. Totuşi lumea în care ajunsesem să mă învârt mi-a arătat că pot mai mult şi că merit o viaţa aşa cum o visam, dar eram conştientă ca nu mi-o puteam clădi doar din recompensa lunară pe care o primeam ca orice angajat. Mi-am luat inima-n-dinţi şi am ieşit din branşă. A venit pe lume baieţelul meu, iar din acel moment toate deciziile se impuneau a fi foarte responsabile. Perioada de maternitate, acel repaos lucrativ, îti dă energia şi răgazul să-ţi pui gândurile în ordine şi să găseşti noi soluţii pentru viitor. A fost momentul în care m-am gândit că aş vrea să schimb “macazul” şi să fac ceva cu pasiune, ceva care să îmi placă în mod deosebit.

Am fost un copil crescut pe caldarâm, care nu a ştiut ce înseamnă să traiască la ţară. De aici dorinţa de a mă apropia mai mult de natură, de pământ şi plante. Cand Rareş încă nu împlinise 2 ani am deschis firma Botanique şi m-am alăturat celor cateva zeci de firme de proiectare si amenajare peisagistică de pe piată. Când schimbi domeniul, trebuie să-ţi iei răgazul de a învăţa – uneori din greşeli – alteori de pe piaţă. Am început să pierd nopţile studiind domeniul, am investit în carţi de specialitate, dar nu în dorinţa de a mă transforma peste noapte în marele agronom, ci pentru că nu este suficient entuziasmul şi bucuria de a fii mereu în natură, mai este nevoie şi de informaţie din domeniu.

CdT: Cum aţi identificat nişa Botanique – de amenajare grădini?

P.P: Analiza a fost simplă: am văzut că piaţa construcţiilor este în expansiune (era ianuarie 2007), iar domeniile colaterale ar fi putut urma acelaşi trend, credeam eu.

CdT: De unde dorinţa aceasta de a avea firma proprie?

P.P: Am vrut să îmi impun propriile reguli, să dispun de timpul meu aşa cum îmi doream. Să fii parinte cu normă întreagă este un lux în ziua de azi, iar eu am reuşit acest lucru.

CdT: În timp compania a avansat. A ajuns să comercializeze şi produse separate de direcţia iniţială a companiei – BabyTree, mai noile PetitRose, LifeTree. A fi eco este un moft? Aţi adus produsele anticipând o tendinţă sau încercând să impuneţi o direcţie?

P.P: BabyTree a fost şi el o ofertă pe care destinul mi-a făcut-o. În nopţile albe am descoperit acest produs inedit – o plantă vie într-un breloc. Apropiaţii nu au dat prea mulţi sorţi de izbândă acestui concept, deşi pe mine mă cucerise şi mi-l doream deja foarte mult. Deschisesem firma Botanique, dar rămăsesem ancorată în lumea marketing-ului, comunicării, PR-ului. La un moment dat navigam pe site-urile din acest domeniu şi am scris un articol care avea ca temă – ce alegem pentru cadourile corporate. În articol expuneam ideea unui cadou viu în detrimentul promoţionalelor obişnuite (pixuri, calendare, agende), iar din acel moment au început să vina comenzile, iar BabyTree a revoluţionat piaţa cadourilor corporate. Eu consider ca a fi eco este o alegere. Dar în ţara noastră a fi eco este considerat încă un moft, pentru că este multă sărăcie, iar asta parcă atrage ca un magnet şi mizeria şi lipsa de educaţie. Realitatea este că natura plânge şi cere îngăduinţa din partea oamenilor care au exploatat-o mizerabil în ultimul secol. Cred cu tărie că este momentul să dăm mai multă atenţie mediului în care trăim, pentru că natura nu va rămâne prea mult timp fără replică, iar consecinţele le vor resimţi cu siguranţă generaţiile viitoare. Fiecare gest pe care îl facem azi, fiecare alegere pe care o facem îşi va găsi corespondentul în viitor. Deci, trebuie să fim mai responsabili ca niciodată.

CdT: Care e cel mai mare avantaj al acestei noi posturi – aceea de întreprinzător? Care e cel mai important lucru câştigat?

P.P: Am învaţat să devin responsabilă, să nu mă mai plâng, să nu mai aştept de la alţii, am scăpat de înrolarea într-un sistem creat şi impus de altii. Muncesc cu pasiune, entuziasm şi bucurie în firma mea. Am caştigat un timp preţios pe care mi-l dedic aşa cum vreau sau cum îmi impun şi care altfel s-ar fi irosit în folosul altora.

CdT: Dar cel mai de preţ lucru pierdut? Ce îţi lipseşte din acea perioadă?

P.P: Nu consider că am pierdut ceva, fiecare etapă de viaţă a avut avantajele şi dezavantajele ei, am avut libertatea pe care ţi-o dă tinereţea fără responsabilităţi, dar am familia şi firma de care sunt mândră.

Poate îmi lipseste momentul în care luam salariul si nu conta pe ce se duc banii, pentru că nimeni nu mă întreba acest lucru. Acum trebuie să am grijă şi de bugetul firmei, dar şi de cel al familiei.

CdT: Cum e mai comod: angajat sau deţinător de afacere? Dar mai sigur?

P.P: În perioada pe care o trăim acum, niciuna din cele două variante nu mai este comodă. De siguranţă ce să spun, cred că job-ul este mai efemer decât o afacere. În propriul business lucrurile depind în mare parte de abilitatea proprietarului, de cum reuşeşte să se mişte pe piaţa, într-un job oricând cineva se poate descotorosi de tine.

CdT: Ai o familie, un copil, o afacere. Care e cel mai important lucru pentru tine?

P.P: Evident copilul, familia, pentru că dacă există pace şi armonie în viaţa de familie, restul se poate construi mult mai uşor.

CdT: Cum te vezi peste câţiva ani? Cum anticipezi că va evolua tendinţa de business în domeniul tău?

P.P: În România e greu să faci previziuni pentru că există multe variabile în ecuaţia de business. Criza va trece, iar afacerea se va dezvolta. În plus, sper ca ţara asta să îşi revină, oamenii să renască, să revină la principiile şi valorile morale adevărate. Îmi doresc să traiesc sentimente de mândrie pentru ţara mea.

CdT: Ce crezi că vei face?

P.P: Voi fi tot pe cont propriu, voi oferi în continuare cu plăcere produse inedite şi servicii de calitate. De asemenea voi încerca să insuflu şi celor care lucrează cu mine aceleaşi valori în care cred cu tărie.

CdT: Că tot suntem aproape de un nou an, ce îţi doreşti cel mai mult pentru 2010?

P.P: Profesional, îmi doresc ca BabyTree să devină simbolul celor care iubesc natura şi o protejează sincer într-o formă sau alta. Personal, vreau să simt ca viaţa noastră a tuturor merge într-o direcţie bună, că există o speranţă de mai bine.

Popularity: 4% [?]