Acest articol face parte din seria de prezentare a artiştilor ce participă la evenimentul cultural de teatru, film, fotografie şi modă De amorul artei.

Sabrina Iaschievici, actriţă

În clasa a VII-a am intrat în trupa ,,Teatrul Vesnic Tanar” condusă atunci de actriţa Emilia Dima-Jurca, mare actriţă a Aradului, care acum nu mai e printre noi şi de la care am avut bucuria de a învăţa ce este poezia, cântecul şi chitara. A fost primul pas. Am intrat apoi în trupa francofonă Amifran condusă de Domnul Profesor Florin Didilescu (“Papa Didi” pentru membrii trupei).

Cu Amifranul am călătorit în diverse ţări Franta, Italia, Rusia, participând la festivaluri francofone, cunoscând oameni şi îndrăgostindu-mă definitiv de curcubeul teatrului. Între timp jucam teatru şi în liceu în trupa Nipoconstantinopolipitanoviciescovici Grup, condusă de Doamna Profesor Camelia Circa Chirilă, o minunată artistă care a lucrat cu mine şi un fost coleg Silviu Popa, Anonimul Veneţian de Giuseppe Berto, în limbile româna, franceză, engleză, în funcţie de festival şi ocazie. În clasa a XII-a am avut ocazia de a colabora cu Teatrul Naţional ,,Ioan Slavici” din Arad, jucând rolul Luciei din Stella de Goethe, în regia lui Stefan Iordănescu. Mă apropiam din ce în ce mai tare de a da la facultatea de teatru.

În timp ce desenam şi lucram noaptea îmi foloseam doar jumătate din ceea ce sunt eu, corpul meu vegeta şi aveam nevoie să fie la fel de activ precum îmi erau gândurile. Mă doream întreagă, aveam nevoie de o meserie activă, vioaie, de dans şi mişcare. Aşa că am ales. Am început să învăţ poezii. Dacă nu aş fi făcut asta, mi-ar fi lipsit întotdeauna teatrul. Dar aveam nevoie de susţinerea alor mei. S-a întâmplat după un spectacol, Anonimul veneţian, în limba franceză, în cadrul festivalului Amifran, la care au fost şi părintii mei. Tata a zis: ,,Du-te la teatru Sabrina”!! Asta a fost… Dacă tata a zis-o am şi înregistrat momentul şi mereu mă distrez când îmi aduce aminte… Asta a fost. ,,Du-te Sabrino!”. Şi m-am dus…

Mini-interviu

Cenusa de Trandafir: Ce înseamnă arta pentru tine?
S. I.: Arta pentru mine este o bucurie şi atât. Un joc continuu.

CdT: Când ai început?
S. I.:Am început în clasa a VII-a, singură, cu o chitară în mână şi cu poezii. Multe poezii. Nu ştiu de ce şi cum, am început pur şi simplu singură.

CdT: Ce lucrare te reprezintă din tot ce ai făcut până acum şi de ce?
S. I.:Cred că din tot ce am făcut până acum mă reprezintă rolul Elevei din ,,Lecţia” de Eugen Ionesco. A fost şi rolul meu de licenţă şi cu siguranţă rolul care a vorbit cel mai mult despre mine şi despre unde prefer să mă învârt.

CdT: Se poate trăi din artă? Tu reuşeşti?
S. I.: Se poate. Sper. Încă nu am reuşit să gasesc acest secret, va trebui să-l găsesc pentru că încă nu, nu reuşesc să trăiesc din artă.

CdT: Ce planuri de viitor ai?
S. I.: Film, teatru, caut, aştept…

CdT: Dacă ar trebui să alegi cu totul alta cale în viaţă, care ar fi aceea?
S. I.: Arhitectura.

Popularity: 4% [?]