Le putem avea pe toate?
Tot citind diverse articole şi ştiri despre femei, carieră, familie şi alegeri, mă sâcâie ideea că femeile nu le pot avea pe toate. Nu pot avea şi carieră, şi familie, şi viaţă socială. Nu, ele trebuie să aleagă, deşi este perfect posibil să le îmbini pe toate dacă eşti bărbat. Nu vreau să discut despre discriminare, corectitudine sau oportunităţi, vreau să mă întreb şi să vă întreb dacă e de neconceput o soluţie în care noi femeile să le îmbinăm frumos pe toate.
Mie mi se pare extrem de uşor să tragi tare până pe la 30 de ani să îţi construieşti cariera, strecurând şi întâlnirile cu prietenii şi cu partenerul. Iar apoi să faci un copil sau mai mulţi şi să reiei lucrul. Să lucrezi mai puţin, dar mai eficient, să coordonezi, dar să rămâi activ. Şi am exemple care îmi confirmă că se poate. Ştiu femei care au născut, după câteva luni şi-au reluat activitatea, totul a fost OK, şi au repetat experimentul, fiindu-le evident mai uşor data următoare. Tot ce-ţi trebuie e hotărâre, un program strict şi voinţă cât cuprinde. E greu? Extrem, dar nu imposibil.
Pe de altă parte am exemple ce confirmă contrariul impresiei mele. Mame care după naştere s-au concentrat mai puţin pe aceleaşi direcţii de carieră. Au ales o cale care să le ofere mai mult timp liber, chiar dacă pe bani mai puţini şi cu posibilităţi de promovare limitate. Să fie vorba de imposibilitatea unei alte căi aici, sau doar o problemă de alegere?
Într-adevăr, există after school, există grădiniţe şi bone (da, ştiu că este o întreagă aventură să găseşti una de încredere), iar eu sunt de părere că nu cantitatea, ci calitatea timpului petrecut cu un copil contează. Principiul meu e că sunt mai bune două ore pe zi în care să îi acorzi toată atenţia copilului tău decât şase în care să îl ignori. Dar nu ajungi să îţi doreşti tot mai multe ore?
Ne limităm oare singure posibilităţile, schimbându-ne dorinţele? Sau chiar nu se poate, indiferent ce ne-am dori? Tind să cred că doar propriile alegeri influenţează ce putem sau nu putem face. Că e vorba de o decizie a femeii, nu de o imposibilitate reală de a-şi împăca familia cu cariera şi cu timpul personal. Dar oare este aşa? Sau este doar iluzia cu care se îmbată o femeie ce jonglează acum cu doar două din trei aspecte?
Popularity: 11% [?]
Feb 3rd, 2010 at 11:03 am
Eu deseori am senzatia ca e o iluzie, mai ales cand vrei, asa cum vreau eu, excelenta in cat mai multe domenii (cariera, relatie etc.). Din pacate, rareori le putem face pe toate bine si daca nu suntem genul care sa ne multumim cu putin, atunci deznodamantul e previzibil. Cert e ca e greu si ca trebuie mult efort pus la mijloc. Cert e ca le putem avea pe toate… dar cateodata.
Feb 3rd, 2010 at 11:06 am
Nu cred ca se pune problema daca poti sa faci toate astea, ci daca poti sa le faci bine. In momentul in care petreci 10 ore minim pe drumuri ca sa te ocupi de cariera, minim 6 in care sa te odihnesti, iti raman 8 ore din cele 24 zilnice. Din astea 8, minim o ora o petreci mancand pentru altfel nu poti functiona. Deci fizic vorbind, nu cred ca poti sa le faci pe toate bine. Undeva tot exista un sacrificiu.
Feb 3rd, 2010 at 11:16 am
Andra si Ooorsoo, e intr-adevar greu si e si mai greu sa le faci pe toate bine in acelasi timp. Dar ma gandesc ca daca tot alergi 10 ore cu munca, de la o anumita varsta iti permiti sa o lasi mai moale, dar inca sa iti faci treaba bine si sa ai o cariera de succes. Pentru asta s-a inventat delegarea
Nu pot fi toate la nivel maxim in acelasi timp. Dar pot fi la un nivel multumitor? Pe rand, chiar daca e vorba de zile, saptamani sau ani, pot ele fi imbinate eficient, astfel sa nu simti ca pierzi ceva?
Feb 3rd, 2010 at 12:53 pm
Atata timp cat iti organizezi bine timpul, si iti doresti si cariera si familie si prieteni, e imposibil sa nu reusesti sa le imbini perfect pe toate. Si cu cat mai multe suntem cele care reusim, cu atat poate reusim sa le determinam si pe celalalte!
Feb 3rd, 2010 at 1:09 pm
Mihaela, ma bucur ca esti asa sigura! Din cate vad din comentariu, tu reusesti sa la imbini cu succes. Poate ne dai niste sfaturi?
Feb 3rd, 2010 at 1:17 pm
Am exemple bune de urmat printre prietene, si imi spun mereu “Daca ele pot, eu de ce nu as putea?” Ziua are 24 de ore, trebuie folosite bine printr-o organizare buna!
Trebuie sa stii exact ce vrei, si sa incepi sa le faci, fara sa iti spui “nu am timp de toate”.
Feb 3rd, 2010 at 1:54 pm
Planificarea riguroasa este intr-adevar o strategie buna
Am vazut-o aplicata si de unele cunostinte ale mele si le iese ce-i drept 
Feb 3rd, 2010 at 6:08 pm
Si eu cred ca le putem avea pe toate, mai ales ca anumite activitati ofera prin ele insele relaxare fata de altele: iesitul cu prietenii nu trebuie sa fie un stres, dimpotriva, lasi jobul la job…samd. Bine, eu nu zic ca mie-mi iese, dar am perioade bune in care e totul ok.
Feb 3rd, 2010 at 6:21 pm
Cristina, sincer, la asta ma gandeam si eu, ca si daca nu ne ies toate perfect tot timpul, ne pot iesi de cele mai multe ori, sau cumva pe rand. In timpul saptamanii ne ocupam exclusiv de job si familie, in weekend prieteni si iar famile, eventual cateva ore de rasfat doar pentru noi. Suna bine pe hartie, am vazut si persoane care au reusit, dar daca se schimba ce iti doresti? Sau daca nu iese la toata lumea? Care sunt impedimentele? Care sunt trucurile care te ajuta?
Feb 3rd, 2010 at 11:55 pm
Sacrificii, cum zice si Oorsoo se fac pentru a putea obtine cat mai mult din ceea ce iti doresti. Nu cred in perfectiunea de care amintea Mihaela Nistor mai sus, insa cred ca cel putin bine le putem impaca pe toate. Poate pe o parte dintre ele chiar perfect. Totusi, cum ziceam cu sacrificii.
Iar cand suntem tineri, cred ca cel mai des sacrificam orele de somn, putin constienti de felul in care ne vor afecta in anii ce urmeaza.
Poate vrem prea mult cateodata, poate ar fi cazul sa mai si lasam parte dintre lucruri deoparte, dar daca nici cat suntem tineri nu putem forta putin…
Feb 4th, 2010 at 9:20 am
Nu ma consider o persoana pesimista, dar nici nu cred ca le putem avea pe toate, nu la modul idealisto- perfectionist, chiar daca le alternam sau ne organizam la maxim, pentru ca pur si simplu nu avem idee ce ne asteapta “dupa deal”, nu stim ce presupun anume lucruri si atunci nu putem anticipa cu adevarat
… Cand suntem tineri nu avem suficienta intelepciune si experienta de viata ca sa intelegem lucrurile acestea, iar mai tarziu unele zaruri au fost deja aruncate 
…
Cred ca se poate sa ai cat mai mult din fiecare, dar nu in procente egale, ceva o sa fie defavorizat oricum… si ca viata e presarata cu alegeri, renuntari si prioritizari, iar asta nu mi se pare ceva neaparat rau
, pentru ca pana la urma viata fiecaruia e cum ii face placere sa si-o croiasca, sa i se potriveasca si sa fie el fericit cu ea 
.
Feb 4th, 2010 at 10:16 am
Cassiel, perfectiunea in toate nu exista, asta e clar, dar pot fi toate sufiecient de bune cat sa ni se para perfect:) Vor fi intotdeauna perioade mai grele, muuuulte sacrificii de facut, momente in care nimic nu merge si trebuie sa o iei cu toate de la capat, ideea e, cred eu, sa tragi linie la sfarsitul zilei si sa vezi ca te indrepti catre ce doresti. Ca faci tot ce poti sa obtii ce iti propui. Orice farama de progres in directia respectiva te va face fericit.
Intr-adevar, renuntam des la somn cand suntem tineri si multi ajungem in faze zombi cand abia ne tinem ochii deschisi
Abuzam de noi si de ce putem, si ne resimtim un pic mai tarziu.
Alina, ai dreptate, nu zic nu. Dar perfectionismul dus la extrem inseamna ca si daca le ai pe toate, oricum nu esti multumit
Cred ca in multe cazuri nu e vorba de procente egale, ci de acel procentaj din fiecare pe care ti-l doresti. Nu cred intr-o abordare de genul ori una, ori alta. Nu cred ca daca ai un copil, nu mai poti avea o cariera! Nici ca daca ai o cariera, nu poti avea o familie fericita si nu iti vei mai vedea niciodata prietenii.
Cred ca ne-am obisnuit sa ne gandim ca putem avea o viata profesionala implinita doar daca lucram 12 ore pe zi, 7 zile din 7. Ceea ce nu este intotdeauna adevarat
Feb 4th, 2010 at 10:24 am
Yep, viata croita pentru fiecare, in procentele care i se potrivesc. Eu merg pe ideea ca “la sfarsit” sa nu regret prea multe
.
Feb 4th, 2010 at 10:28 am
Regretul apare in 2 situatii: ai facut/s-a intemplat ceva si opusul.
Deci ramane sa decizi daca peste 10 ani, cand vei regreta, ce fel de regret vrei ai ?
Feb 4th, 2010 at 11:12 am
Alina si Ooorsoo, am incercat sa aplic cat de bine am putut principiul “fara regrete”. Atata timp cat ai facut tot ce ai considerat ca trebuie facut, nu ai ce regreta. Iei situatia data si alegi cum poti mai bine, iar mai tarziu, daca iti vine vreun gand de regret, iti aduci aminte ca nu puteai alege altfel
Feb 4th, 2010 at 11:33 am
Cred ca “a le avea pe toate” devine din ce in ce mai greu, luand in considerare “vanatoarea” la care participam zilnic: se vaneaza succesul in cariera, se vaneaza timpul pentru un strop de relaxare alaturi de omul pe care il iubesti, se vaneaza timp numai pentru tine.
Depinde foarte mult domeniul in care profesezi: poti avea sansa de a lucra intr-un domeniu mai relaxat, in care cerintele nu sunt intr-atat de solicitante. Poti profesa insa in domenii (cum este cel in care lucrez eu, de pilda, fiind avocat) in care ritmul este foarte alert, mare parte din taskuri sunt solicitante si hulpave in ce priveste timpul. Orice decizie in privinta familiei trece prin prisma faptului ca nu stii in ce conditii vei reveni la munca dupa o nastere, spre exemplu (ma refer aici la timpul pe care il vei putea aloca familiei, veniturile pe care le vei avea, etc.).
Mai mult de atat, sa fim seriosi, nu suntem roboti, astfel incat nu cred ca putem vorbi de un “program” in care totul sa fie intr-atat de bine organizat incat sa impaci totul. Pana la urma este vorba de prioritizare.
Omul de langa tine nu poate fi un “matter” pe care sa-l strecori intre problemele de serviciu. Nici copilul pe care il vei avea, mai tarziu, nu poate fi o problema pe care sa o strecori printre altele.
Ca atare, fiecare schimbare in viata isi are momentul ei si rostul ei, nu trebuie sa fie un compromis. Pentru ca altfel, nu numai ca realizezi ca nu ai facut nimic, insa ajungi sa naruiesti si viata celui de langa tine.
Feb 4th, 2010 at 12:26 pm
Alina, nu suntem roboti si nu putem respecta acelasi program la nesfarsit. Vor fi mereu abateri, vor fi momente in care le vom lasa pe toate balta si vom face fix ce ne place.
E vorba de preferinte si da, si de domeniul ales. Le poti face pe toate o data, sau pe rand. Dar din nou, imi mentin parerea ca e o chestiune de alegere. Nu e imposibil sa le faci pe toate bine. Nu perfect, ci bine. Pentru ca daca ar fi imposibil, nu ar mai fi femei care sa reuseasca
Feb 3rd, 2010 at 12:45 pm
Le putem avea pe toate? http://ow.ly/12YLT
This comment was originally posted on Twitter
Feb 3rd, 2010 at 1:03 pm
RT @alina_popescu: RT @cenusa: Le putem avea pe toate? http://ow.ly/12YLT
This comment was originally posted on Twitter
Feb 3rd, 2010 at 1:25 pm
RT @cenusa: Le putem avea pe toate? http://ow.ly/12YLT
This comment was originally posted on Twitter
Feb 3rd, 2010 at 1:57 pm
nu stiu, dar ce-am mai vrea… RT @cenusa: Le putem avea pe toate? http://ow.ly/12YLT
This comment was originally posted on Twitter
Feb 3rd, 2010 at 9:29 pm
http://bit.ly/aUuZW0
This comment was originally posted on Twitter