Lecţii de viaţa: Filtre pentru noile cunoştinţe
De la fiecare personă întâlnită în ultimul timp, am învăţat câte ceva. Dar una dintre cele mai interesante lecţii am învăţat-o în timpul unei săptămâni dedicate scrisului, undeva în Sardinia. 5 femei pe o insulă insorită, discutând despre tot şi nimic, premizele propice descoperirii de noi secrete, nu?
Totul a plecat de la un peronaj fictiv. Un bărbat construit din prea multă frustrare la job, pe baza unei fotografii reale şi cu multă, multă imaginaţie. Domnişoara respectivă urma să îşi părăsescă jobul, iar peste ceva timp avea să plece într-o călătorie în jurul lumii. Dar, până atunci, într-una dintre zilele mai proaste, cu ajutorul unor colegi binevoitori, au creat respectivul personaj. Cu pagină pe Facebook, cont de email şi tot ce trebuie. I-a devenit iubit domnişoarei şi era cel mai cheesy iubit ever.
Ducând gluma mai departe, prietenii au trimis un email la plecarea ei, anunţând că plecare se datorează unei viitoare nunţi ca în poveşti, junele, să-i spunem Apollo (da, pentru că zeul Apollo era extrem de frumos, iar individul era manechin chiar şi în viaţa reală 
). Lui Apollo îi mergea bine, deci construia o casa pentru a noastră eroină. Îşi permitea să plătească o firmă de construcţii, dar îşi dorea ca acest cămin să fie construit de mâinile lui. I know, dar am spus cheesy, nu? 
De aici au apărut multe fire paralele, un frate geamăn care a început o relaţie cu o prietenă a eroinei şi tot aşa. Cine romantice, campanii foto, vizite surprinzătoare. Totul ni s-a parut amuzant, chiar am scris fiecare cate o pagină din jurnalul lui Apollo. Era o sursă constantă de bună dispoziţie şi tot brodam pe marginea legăturii dintre cei doi.
Totul până când ea ne-a mărturisit ceva: povestea lui Apollo, dincolo de a fi amuzantă, o ajuta foarte mult în a filtra oamenii pe care îi întalnea. Spunea povestea şi dacă erau în stare să sesizeze umorul şi exerciţiul de creativitate, era ok. Dacă se lansau în explicaţii despre cum ea e cam mare pentru un prieten imaginar, dacă se uitau ciudat după sau se îndepărtau brusc, era clar, nu erau genul ei de oameni. Bineînteles, punea în aplicare micul test doar dacă exista vreo posibilitate de a avea o relaţie de prietenie cu respectivii oameni. Unii, şi am întâlnit un astfel de cuplu în acea perioadă, nici măcar nu merită efortul.
Am învăţat două lucruri importante. Cu puţină atenţie şi povestea potrivită, poţi oricând să afli mai multe despre oameni, înainte să investeşti prea mult în ei. Am mai învăţat apoi că oamenii te pot oricând testa. Şi eu o mai fac din când în când. Nu atât de elaborat însă.
Nu trebuie să te prinzi, dar undeva există nişte filtre, nişte teste. De ce? Pentru că oamenii se tem deja să investească în alţi oameni. Suntem un pic sătui de dezamăgiri, ne preţuim timpul şi prezenţa. În foarte puţine cazuri mai plecăm de la ceva similar cu „prezumţia de nevinovăţie” – eu cred ca e totul ok şi investesc. Dacă e cazul, îmi demonstrezi că nu e aşa, iar dacă faci suficiente greşeli, o terminăm cu prietenia. De cele mai multe ori e invers: demonstrează-mi că meriţi timpul meu.
În cazul vostru cum este?
Popularity: 6% [?]
Sep 18th, 2009 at 11:46 am
Eu am observat ca in general m-am simtit atrasa de acei oameni care se simteau miscati de aceleasi lucruri care ma miscau si pe mine; oameni care aveau aceleasi vicii si pasiuni. Iar in cercul mai larg de oameni si aceia pe care i-am respectat si admirat dintr-un motiv sau altul. Dar de lasat aproape-aproape cu toata vulnerabilitatea de rigoare doar pe aceia care – in opinia mea – aveau tot ce le trebuie pentru un alter ego.
Asta imi aduce aminte de un studiu prezentat mai de mult pe Discovery, cand unor subiecti de ambele sexe li s-au aratat fotografii ale unor indivizi din sexul opus, printre care si propria fotografie, modificata digital pentru a fi de sex opus. Un numar foarte mare de subiecti a ales propria fotografie modificata digital…
Si apropo de gusturi, e o replica simpatica in Singles: “I wanted a guy with looks, security, caring, with his own place, who says ‘Bless you’ when you sneeze; someone who likes same things as me, but not exactly, someone who loves me. Nowadays I skilled it down a little – to someone who says ‘Bless you’ when you sneeze.”
.-= Tina´s last blog ..It’s all about you =-.
Sep 18th, 2009 at 11:57 am
Intr-aevar, in foarte multe cazuri, cautam puncte comune, fie a sunt reactii, fie domenii de interes. Dupa aceea intervin diverse “cercuri de foc” prin care sarim, si cu cat sarim de mai multe, cu atat ajungem mai aproape
Unii investesc timpul necesar descoperirii celuilalt, altii pun un filtru, au firewall-ul personal, si fac selectia rapid.
Eu, daca mi se pare ca am intalnit o persoana interesanta, fac tot posibilul sa mi-o aduc mai aproape. Se triaza in timp, cei cu care chiar pot avea o legatura for real raman. Dar o iau un pic invers: here’s my full interest, try not to loose to much of it. Exista si varianta cealalta, iti acord un pic de timp, te pun sa treci micul meu test, si dupa mai vedem.
Faza cu pozele nu ma mira. Toti spunem cum cautam pe cineva croit pentru noi, sa fie la fel ca noi, dar altfel (ca sa nu ne plictisim), sa ne citeasca gandurile. Ne cautam pe noi sub alta forma.
Si tocmai ce m-ai convins sa caut filmul si sa il vad
Daca e la fel de tare ca citatul tau, clar trebuie vazut 
Sep 19th, 2009 at 11:42 am
Eu merg foarte mult intuitiv (da, da, știu, makes no sense, sunt în IT și manager, ar trebui să fiu logic). În primele câteva secunde îmi fac o impresie despre cineva, o țin minte și în următoarele întâlniri încerc să o infirm (în ideea că impresia mea ar putea să fie doar o toană de moment și persoana respectivă să fie altfel).
Nu prea m-am înșelat până acum, deși în anumite cazuri am crezut 99% că impresia inițială a fost greșită.
.-= Ovidiu´s last blog ..Search keywords – episodul 2 =-.
Sep 21st, 2009 at 10:46 am
Ovidiu, intuitia si prima impresie functioneaza foarte bine si la mine. M-am inselat grav in foarte putine cazuri, asa ca erorile sunt acceptabile
Uneori insa, oricat de mult iti plac anumiti oameni, oricat de corecta ar fi evaluarea ta initiala, reusesc sa te dezamageasca. Merita oricum investitia? Sau e mai bine sa “filtram” si sa ne reducem cat putem de mult pierderile?
.-= Alina Popescu´s last blog ..The quick brown fox jumps over the lazy dog =-.
Sep 30th, 2009 at 1:08 am
Foarte amuzant testul
Eu mizez pe prima impresie deocamdata Daca imi place cineva din prima, inseamna ca imi inspira incredere. In principiu apreciez glumele bune si sincere, acesta este filtrul meu. Stiu ca suna imatur, dar asa sunt eu 
Poate in viitor voi apela la teste.
Sep 30th, 2009 at 9:22 am
Wife, daca vorbim de prima impresie, in cateva cazuri ma bucur ca nu m-am luat dupa ea
Poti ghici unul notabil?:P