Comments on: Life by proxy*

By: Ave

Ave — Thu, 05 Nov 2009 16:55:17 +0000

Mă rog… mă mai apucă și pe mine lenea, câteodată. Și mă tot gândesc, ce bine ar fi dacă ne-am pensiona, de exemplu, la 73 de ani dar măcar odată la 7 ani să ne luăm un an liber. Să ne mai și bucurăm de viață, să ne “rupem” de ritmul “casă / serviciu / casă” (cu pauză de somn în weekend) în urma căruia ajungem să ne întrebăm la un moment dat “când, oare, a trecut timpul (sau viața, după preferințe) pe lângă noi? Și unde s-a dus?” Și, poate, mai important decât altceva: “CINE a trăit în locul meu?” Pentru că viața “civilizată” e ce vreți voi – dar nu viață.

“Muncesc pentru a trăi, nu trăiesc pentru a munci.”
.-= Ave´s last blog ..Renault Roadshow Bucuresti =-.

By: Alina Fekete

Alina Fekete — Thu, 05 Nov 2009 08:54:25 +0000

Asta imi aduce aminte de Asimov- Soarele gol. Acolo am intalnit prima data ideea si stiu ca ma tot gandeam cat de trist trebuie sa fie... .-= Alina Fekete´s last blog ..Ce te roade, Omule? =-.

By: Rita

Rita — Wed, 04 Nov 2009 23:35:54 +0000

Loredana, ai dreptate, unele lucuri sunt firesti si chiar de dorit cateodata. Eu vreau sa zic ca e o capcana – incepi cu niste lucruri usoare si normale, dupa care pierzi sirul si nu mai stii care-i care.

Alina, mi-a placut paranteza cu firescul – ar merita o discutie intreaga Cum ziceam, chiar n-avem timp sa trecem prin toate alea si daca vrem sa experimentam un pic mai mult decat in clopotul in care traim fiecare, trebuie sa ne mai luam si dupa altii.

Asa, ca o chestie amuzanta, am fost in seara asta la film – Surrogates. E despre un viitor in care toti oamenii stau in casa si au inlocuitori roboti care fac orice altceva in locul lor – merg la serviciu, se duc in club, pleaca in vacanta etc.
S-a potrivit la fix cu subiectul meu – ma si bufnea rasul in timpul filmului… Nu va povestesc cum se descurca ei, poate ajungeti sa vedeti filmul
.-= Rita´s last blog ..Ioi ! =-.

By: Alina Fekete

Alina Fekete — Wed, 04 Nov 2009 15:31:01 +0000

Ma gandesc ca atata timp cat traiesti experientele altora la nivel de acumulare de informatii (fie ca sunt carti, filme sau povestiri ale prietenilor) care sa te ajute pe drumul tau, e ok. Cand ajungi sa asimilezi experientei tale de viata intamplarile altora si sa suferi pentru don Fernando mai mult decat este firesc (desi si firescul asta este discutabil ), sau sa consideri ca ai fost in Egipt doar pentru ca ai vazut poze de acolo, atunci da, ai o viata second hand. Nu stiu cum ajungi pana acolo, nici nu vreau sa stiu si da, ii doresc mai sus amintitei Oceane numai bine si “unicitate maxima” .
.-= Alina Fekete´s last blog ..Recenzie: Greşelile Mirandei =-.

By: Violeta-Loredana Pascal

Violeta-Loredana Pascal — Wed, 04 Nov 2009 13:52:17 +0000

Cred ca mai conteaza foarte mult un aspect: ce alegi sa traiesti experimentand direct si ce alegi sa afli de la altii. Uneori a trai ceva prin intermediul celorlalti este foarte ok – poti afla diverse experiente (prin care urmeaza sa treci sau nu), poti “vizita” anumite locuri etc. Insa daca tot nu le poti face pe toate, atunci ar fi de dorit sa iti selectezi cu atentie ce faci tu si ce afli cum se face de la altii
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Life by proxy* =-.

By: Rita

Rita — Wed, 04 Nov 2009 13:00:29 +0000

Alina, pai mie mi se pare ca uneori nici din propriile noastre greseli nu invatam
Cat despre Oceane – sper sa ramana la stadiul de personaj. Si asa existentele noastre sunt suficient de electronice…
.-= Rita´s last blog ..Doctore, simt ceva mortal =-.

By: Alina Popescu

Alina Popescu — Wed, 04 Nov 2009 11:11:57 +0000

Complicata viata asta Invatam din greseli, dar ar fi bine sa nu repetam toate greselile altora. Nu putem trai toate experientele, dar nici nu putem pica in extrema escapismului si a limitarii la experiente second hand. Cred ca aceasta life by proxy devine ingrijoratoare doar atunci cand nu mai exista un echilibru. Nu o sa facem niciodata tot, e ok sa mai traim prin ochii si corpul altora, atata timp cat facem si noi tot ce ne permitem sa facem, cat mai mult din ceea ce ne face fericiti.

Oceane a ta e un caz extrem si aproape nereproductibil in contextul prezent. Dar peste 5 ani sau 10 ani cati vor fi ca ea? Cat mai putini, sper eu
.-= Alina Popescu´s last blog ..Life by proxy* =-.