Lucrez exclusiv de acasă de aproximativ un an de zile. Biroul meu, laptopul meu, mobilul meu şi gata, mă pot apuca de treabă. Am citit înainte o gramadă de articole despre problemele şi avantajele lucrului de acasă, şi incă şi mai multe despre productivitate şi cum să faci chestii în loc să laşi totul să te distragă şi să pierzi vremea aiurea. Unele m-au ajutat, altele se potrivesc din părţi. Iar despre propriile descoperiri am mai vorbit şi cu altă ocazie.
Iată câteva dintre concluziile la care am ajuns după un an de trial and error:
1. Planul B trebuie să existe întotdeauna
Curentul, netul, reţeaua telefonică, toate te lasă în cele mai nefericite momente. Dacă biroul de acasă devine brusc nefuncţional, trebuie neapărat să existe soluţia de backup. Fie că e vorba de internet mobil până îşi revine netul adevărat, fie că vă paraşutaţi pe la prieteni, fie că vă mutaţi la cafeneaua cea mai apropiată cu internet, prize suficiente pentru laptop şi cafea bună, fie că vă sunaţi disperaţi colegii să vă pună articolul pe site 
, trebuie să existe o soluţie.
Nu vă speriaţi, nu o să o puneţi în practică de fiecare dată. De multe ori nu moare nimeni dacă nu lucraţi câteva ore. Dar dacă sunteţi în mijlocul unei chestiuni importante, trebuie să puteţi reveni online în cam 30 de minute.
2. Care program???
Lipsa programului fix e uneori îmbucurătoare. Faci ce vrei, când vrei! Adevărul este însă că veţi lucra şi în programul standard, cel puţin parţial, pentru că atunci comunicaţi cu clienţii, şi în afara lui. Am zile în care mă aşez la computer la 8 dimineaţa şi îl părăsesc definitiv mult după miezul nopţii.
Beneficiile sunt multe – fac cumpărături când am chef şi e liber. Dacă vin cei de la lumină sau diverşi să livreze chestii sunt mai mereu pe fază, imi iau pauza de prânz când şi unde vreau şi durează cât îmi place.
3. Problema amânării şi a distragerii atenţiei
Eu sunt o leneşă. Am fost aşa mai toată viaţa şi voi fi aşa în continuare. De când mă ştiu tind să amân chestii. Ce-i drept, când mă apuc mă mişc repede şi fac multe. Dar sunt şi momente în care nici cu pistolul la cap nu mă urneşti.
Drept urmare, când îmi intru în ritm, îi dau bice şi nu mă opresc pentru că aşa ar trebui. Când simt că nu mai pot, pun punct şi sper să nu îmi pierd avântul prea curând. Momentele de uitat pe pereţi vin la pachet. Se instalează lenea şi stă un pic pe la mine. Dar şi cu fazele de productivitate maximă e la fel. Săptămâni la rândul pot fi foarte eficientă.
Ce am mai observat este că pe măsură ce vin mai multe de făcut, încep şi eu să fiu mai productivă. Iar lenea tinde să prefere momentele cu proiecte care chiar pot fi amânate.
4. E mai fun în doi!
Dacă există o altă persoană care să lucreze de acasă, e mult mai plăcut. Când o vezi lucrând, te apucă şi pe tine cheful, ai cu cine schimba un cuvânt ca să nu te urci pe pereţi, o mai pui de un brainstorming şi mai trageţi unul de altul să nu staţi toată ziua nemâncaţi.
Nu contează că lucraţi în domenii diferite, în general merge mai bine şi lucrurile se întâmplă mai uşor.
5. Problemă percepţiei celorlaţi
Am citit diverse articole despre cum cei care lucrează de acasă trebuie să tot explice că au program şi nu sunt disponibili oricând, pentru că nu stau la TV toată ziua, nici nu-şi pierd timpul cu cine ştie ce activităţi recreative.
Eu una nu m-am lovit de problema asta. Da, există oameni pentru care tu ai mai mult timp deci clar tu scapi mai uşor de muncă, nu e ca la ei, care au serviciu. Dar aceştia sunt excepţii. Majoritaea au capacitatea de a înţelege că lucrul de acasă nu te scuteşte nici de obligaţia de a plăti facturi, nici de nevoile de a mânca şi a te îmbrăca.
Mai nasol e când vrei tu să faci altceva decât muncă şi ei sunt prinşi la birou! O să fii mult mai fericit dacă mai ai ceva prieteni cu program flexibil.
În loc de concluzie, trebuie să vă spun că îmi place la nebunie. Nu m-aş mai întoarce la poziţia de angajat de bună voie. I would go kicking and screaming, cum se spune prin alte părţi. Principala problemă e să ţi se potrivească acest stil de viaţă. Dacă nu ţi se potriveşte, toate beneficiile sunt inutile. Dacă e făcut pentru tine, modul acesta de desfăşurare a activităţii te va face mai fericit, iar părţile proaste, pe care nu le ascunde nimeni, ţi se vor părea floare la ureche.
Voi lucraţi de acasă? Cum vi se pare? Care sunt concluziile la care aţi ajuns?
Popularity: 30% [?]
Alina ,
si eu lucrez de acasa si pot sa sustin cu mana pe inima ca nimic nu se compara cu lucratul de acasa daca esti facut pentru asta. Unele persoane sunt mai sociabile ca altele si simt mai mult nevoia colegiilor. De asemenea trebuie sa fii un om organizat si responsabil ca sa armonizezi programele si sa nu amesteci aiurea borcanele. Dar pentru mine e mana cereasca mai ales ca am si doi copii(adolescenti) de crescut si simpla idee ca sunt prezenta in casa, chiar daca sunt afundata in munca pina peste urechi, ajuta!Din pacate nu multe organizatii de la noi sunt suficient de deschise la politica incat sa accepte muncitul de acasa. Am o prietena care e angajata in Dubai si lucreaza in Romania, fara nicio problema…poate ca vom ajunge si noi acolo. Repet, e important ca cel care lucreaza de acasa sa aiba constiinta muncii, ceea ce…
Ivona, perfect adevarat, daca ti se potriveste, orice altceva o sa ti se para aiurea. Cred ca pentru parinti e cu atat mai bine, pentru ca ideea ca sunt prin zona le face bine si lor si copiilor. Evident, conteaza si ce varsta au copiii si cum ii educi.
Eu nu prea mai lucrez singura, dar si cand se intampla, daca aveam nevoie de contact uman, ieseam la un pranz cu prietneii sau in oras dupa ce terminam de lucrat. Astfel de artificii permit mai multa socializare decat pauzele de 5 minute furate la cafea la birou.
Pentru mine lucratul de acasa a fost o reala problema. In cca 6 luni de experimentat procesul devenimsem morocanos, nervos ineficient. Patul aflat la jumatate de metru, biblioteca cu carti, televizorul nu m-au ajutat deloc. Evident tine de persoana si nevoi. Se pare ca pentru mine inca nu este o solutie lucratul de acasa.
Mi-a placut in schimb faptul ca nu trebuia sa dau socoteala nimanui. Plus ca, scaunul de acasa e mai confortabil decat cel de la birou.
Ooorsoo, poate in momentul in care o sa ai un adevarat birou aranjat acasa, unul in care sa intri si sa lasi in spate tentatiile, o sa ti se para mult mai placut. Cum ti s-a parut faptul ca nu aveai o gramada de colegi pe aproape? A fost si asta o problema?
Mie mi se pare super tare ca faci asta. Si cu mare drag as face si eu asa, daca as avea posibilitatea
Iar apropo de pranz cu prietenii…ce faci luni ?
Cristinica, inteleg ca luni la pranz ma vad cu tine
Da, cred ca ti s-ar potrivi modul asta de lucru! Dar iti trebuie neaparat o persoana responsabila pe langa tine care sa te ridice fortat de la calculator seara 
Sincer, mi-e dor de colectivul de la Kondiment. A fost pe departe cea mai misto gasca in care am lucrat. Nu cred sa mai gasesc altii ca ei. Cu multi am ramasa prieteni. Deci da, mi-era dor de colegi, de interactiune, de ridicat capul si cerut o parere pertinenta apropos de ceea ce faceam fara sa explic 10 minute despre ce e vorba.
Ei da, asta cu parerile e super ok. Dar pentru asta exista messenger
Eu chiar am un grup de prieteni cu care fac treaba asta: ei imi cer mie parerea, eu pe a lor, asa ca am suplinit complet asta.
Da, exista mereu un colectiv de care ti-e dor forever and ever si nici un alt grup nu se compara cu ei! Pentru mine a fost echipa de la suport de la BitDefender. Au trecut vreo 4-5 ani de atunci si tot mi-e dor de atmosfera aceea!
Oh come on, doar nu compari messenger cu experienta de lucru la birou! As vrea sa te vad cum iesi cu oamenii din lista de mess la o tigare sau jucati baseball cu un tub de carton si un ghemotoc de hartie.
Ooorsoo, eu vorbeam de schimbul de idei si doar de asta! restul nu se inlocuiesc, dar se pot face altfel. La pranz, seara, si stai cat vrei
Mi se pare mult mai usor sa lucrezi de acsa: programul flexibil mi se potriveste perfect, mai ales ca nu suport sa fiu incorsetata in cele opt ore regulamentare pe un scaun de birou. Cred ca de fapt criteriul ar trebui sa fie “cat de bine iti faci treaba”: daca ai mereu rezultate bune si iti respecti deadline-urile nu ar trebui sa conteze unde, cum sau cat a durat. Atunci un birou fix nu suna chiar asa de rau: cand ai nevoie te poti intalni cu colegii si discuta, cand nu, nu si gata, lucrezi de acasa. E adevarat insa ca sunt meserii care se preteaza mai usor lucrului de acasa (sau de pe plaja
) si acelea intra in categoria favorizata, unele joburi pur si simplu nu iti permit asa independenta, prin natura lor – poate ca si asta ar trebui sa fie un criteriu in alegerea drumului profesional.
Foarte adevarat, Alina, conteaza si ce faci acolo. Sa luam un exemplu extrem, e cam greu sa vinzi paine de acasa daca oamenii vor sa o cumpere din magazin. Acolo unde se poate insa, daca si angajatii pefera acest tip de munca, poate e mai bine sa nu stea protapiti tot timpul pe la birou.
Ma urc pe pereti.Si pentru ca lucrul acasa nu-mi ocupa 8 h/zi.Am atata timp la dispozitie incat nu stiu ce sa fac cu el. Imi lipseste programul. Imi lipsesc relatiile cu colegii, sefii, fie ele bune sau rele, provocarile.Aveam timp si inainte de socializare dupa programul de munca .
Treaba o las pe ultima suta de metri ( sa zicem de lene) sa am parte de putina agitatie.
Cu exceptia zilelor de contact cu ” clientii” si ” munca’ de teren, as putea sa le combin pe ambele.
” Acasa” – doar daca ar fi un castig financiar peste salariu si nu se poate jongla cu cele doau.
De precizat ca nu am “obligatii”.
Vineri si sambata noaptea ,jucam Shogun (numai pe 1 am fost), formula 1 si altele (board games) in sala de sedinta. Muzica , suc , alcool ,fum si prieteni.
Eu lucrez de acasa cam 10 zile pe luna. Imi place pt ca ma pot trezi la orice ora, dar nu imi place ca sunt singura.
Este bine ca imi pot face singura programul si nu imi tine nimeni socoteala la cate pauze imi iau, dar imi lipsesc colegii cu care sa mai vorbesc din cand in cand.
Ma bucur cand calatoresc, cam 10 zile pe luna, pt ca pot sta intr-un birou cu alti oameni cu care mai vorbesc, glumesc, etc.
DeeDee, daca asta e reactia cea mai pregnanta, nevoia de a te urca pe pereti, clar nu ti se potriveste modul asta de lucru. Cum spuneai tu, nu ai inca obligatii, poate vei privi altfel situatia cand vei avea un copil. Desi sincer cred ca astfel de lucruri nu se schimba niciodata fundamental.
Cris, cred ca e interesant sa le si combini asa! mai ales daca nu esti complet convinsa de lucrul de acasa!
Eu am “avantajul” că am un program suficient de flexibil încât să lucrez și de acasă, și de la birou. Îmi place mai mult la birou, dar sunt un pic mai productiv acasă…
Probabil că dacă nu aș avea angajați, pentru mine soluția ar fi un “home office” real – adică o cameră aranjată ca birou, pentru a mai elimina din distracții.
Solutia asta o folosesc si eu: o camera dedicata biroului. Altfel nu as mai face mai nimic
În primul rând, faza cu lipsa colegilor putea să devină punctul 6 liniştit. Şi eu am un home-job, da’ e mai uşor face-to-face să se uite un şef sau un coleg la tine şi să-ţi zică (uneori din pură întâmplare chiar) “băi, mi se pare că nu faci bine ce faci”. Când eşti acasă eşti tu cu tine, dacă nu ştii ceva trebuie să întrebi sau să cauţi de nebun. Şi parcă-i mai greu de deschis canalul de comunicaţie pe messenger.
Da’ pe de altă parte lucratul de acasă e klar pentru mine. Mi s-a părut ok şi în colectiv, dar am zilele mele negre când nu mă înţeleg cu nimeni şi n-am nici urmă de chef de lucru – în zilele alea nu mă vrei într-un birou fortându-mă să par că lucrez. Plus timpii petrecuţi în trafic (commuting), time wasted. Să-ţi fuţi minim 30 de minute prin oraş plus acasă pregătindu-te … meh.
daImon, e adevarat ca pierdem mult timp in trafic. Dar commuting nu prea facem. De cele mai multe ori stam si lucram in Bucuresti. Putini bat tot drumul din Otopeni sau de mai departe. Mai sunt cativa care fac un fel de commuting catre diverse shopping centers de pe langa Bucuresti, dar atat. Timpul mult il pierdem in oras, ceea ce mi se pare si mai nasol.
La partea cu colegii, depinde de persoana. Te poti consulta cu oamenii si altfel decat live, dar totul tine de cum te-ai obisnuit. Eu nu duc lipsa open space-urilor in care toata lumea vorbeste tare si se misca haotic, mai ales cand trebuie sa scriu un text sau sa ma gandesc la un plan care are nevoie de concentrarea mea maxima. Pot de asemenea controla mai bine intreruperile – messenger, skype, email, toate se pot opri si imi vad de ale mele
sincer, ma tenteaza munca de acasa, dar sunt curios, ca tot e asta subiectul, ce fel de munca poti sa faci de acasa?
Numai bine si spor la treaba!
Iulian
Iulian, se pot face diverse de acasa: de la PR si Marketing la editare sau redactare de texte, la Virtual Assistence (asistente virtuale adica), la traduceri, design, dezvoltare (web sau de programe software), SEO, testare de produse, contabilitate, coaching etc. In ce domeniu lucrezi? Poate unii dintre cititorii nostri lucreaza intr-un domeniu asemanator si iti pot spune daca se poate sau nu sa lucrezi de acasa.
Iulian, siguranta unui job nu e data de locul de unde lucrezi ci de firma cu care lucrezi si tipul de contract
Lucratul de acasa nu presupune in toate cazurile freelancing.
Sfatul meu ar fi ca in primul rand sa iti alegi o directie si sa te specializezi mai mult. Social media si blogging mai nou stie toata lumea, e ca la fotbal, dar putini sunt buni, la fel si SEO
Parerea mea e sa iti alegi un domeniu si sa gasesti un job unde sa poti invata cat mai multe.
Mai mult, siguranta jobului nu inseamna si multi bani oferiti. Uneori joburile mai bine platite sunt mai nesigure, dar nu neaparat.
Salut tuturor!
Ce anume lucrati la domiciuliu? la ce firma? de cat timp? care sunt conditiile pe care acestia vi le impun?
Multumesc!
web-design – de cand am descoperit ca exista internet
Eu lucrez pentru propria firma, deci sunt un caz mai special
PR si marketing este domeniul.
Și eu tot propria firmă – consultanță și servicii IT (sysadminning, hosting, testare).
Ovidiu´s last [type] ..Cea mai bună carte de project management