Mai contează referinţele la angajare?
“Probabil că nu”, ar răspunde marea majoritate… si nu s-ar înşela prea mult. Vechiul sistem de referinţe din CV nu prea mai este întrebuinţat, în parte datorită faptului că verificarea lor este o operaţiune complicată şi relativ nesigură. Angajatorii au nevoie de informaţii corecte pentru a lua o decizie informată, iar persoanele de contact menţionate de candidat sunt ori alese de acesta tocmai ştiind că îl vor lăuda, ori limitate de lege în afirmaţiile pe care le fac la adresa fostului lor angajat.
Însă ideea referinţelor contează enorm, poate acum mai mult ca oricând. Într-o economie aflată în criză, angajarea omului potrivit devine crucială. Dar sistemul de verificare s-a schimbat. Angajatorii au învăţat să caute referinţe online, apelând la LinkedIn, Facebook sau alte site-uri similare, ori chiar verificând cazierul sau a datoriile financiare ale candidatului.
De asemenea, protocolul furnizării acestui tip de informaţii s-a schimbat: referinţele nu mai trebuie incluse în CV-ul iniţial, ci se cer ulterior de către angajator. Astfel că, deoarece prezentarea recomandărilor are loc după o primă discuţie cu angajatorul, candidatul are timp să pregătească o listă relevantă de persoane de contact.
De aceea iată zece lucruri de care este bine să ţineţi cont atunci când vine vorba de referinţe:
1. Nu furnizaţi rereferinţele decât la cererea angajatorului.
2. La alcătuirea listei de persoane de contact ţineţi cont de informaţiile obţinute în urma discuţiei avute deja cu angajatorul şi numiţi numai acele persoane care pot oferi răspunsuri potrivite, legate de subiectele relevante.
3. Amintiţi doar persoane care pot da informaţii legate de zona profesională şi cereţi-le permisiunea pentru a le trece pe listă.
4. Este bine să le întrebaţi în prealabil dacă vor oferi un feedback pozitiv – dacă ezită este mai bine să nu le treceţi pe listă.
5. Atunci când ştiţi că urmează să fie căutate pentru a da informaţii, spuneţi-le în prealabil acest lucru şi persoanelor în cauză, eventual cu prezentarea a informaţiei pe care vă doriţi să o scoată în evidenţă şi cu rugămintea de a vă suna după ce discută cu potenţialul angajator.
6. Dacă indicaţi persoanelor respective subiectele pe care le doriţi accentuate, aveţi grijă să nu vorbească identic, este chiar mai bine să scoată în evidenţă lucruri diferite.
7. Oferiţi date de contact corecte, eventual întrebaţi persoanele de pe listă cum preferă să fie contactate (telefon, e-mail etc.).
8. Ţineţi aceste persoane la curent cu evoluţia lucrurilor şi mulţumiţi-le pentru ajutor.
9. Completaţi-vă un profil complet pe LinkedIn.
10. Participaţi cu comentarii şi articole pe bloguri profesionale, pentru a avea şi un alt tip de istoric profesional decât cel de la serviciu.
Sursa: aici.
Popularity: 7% [?]
Dec 1st, 2009 at 5:38 pm
Alina, cu tot respectul din lume, articolul nu are niciun fel de legatura cu realitatea.
“Nu furnizaţi rereferinţele decât la cererea angajatorului.”
De ce? Faptul ca ai refeinte in cv poate fi un plus pentru a iesi in evidenta la prima triere a cv-urilor.
“La alcătuirea listei de persoane de contact ţineţi cont de informaţiile obţinute în urma discuţiei avute deja cu angajatorul şi numiţi numai acele persoane care pot oferi răspunsuri potrivite, legate de subiectele relevante.”
De unde si pana unde? Cine vreau, poate si vrea sa imi dea referinte in mod cert este persoana care imi cunoaste munca si in care am incredere ca va evidentia aspectele pozitive.
Cum adica raspunsuri potrivite? Raspunsurile la intrebarile unui recrutor pot fi potrivite si nepotrivite? Cand un raspuns e potrivit si cand e nepotrivit?
“Atunci când ştiţi că urmează să fie căutate pentru a da informaţii, spuneţi-le în prealabil acest lucru şi persoanelor în cauză, eventual cu prezentarea a informaţiei pe care vă doriţi să o scoată în evidenţă şi cu rugămintea de a vă suna după ce discută cu potenţialul angajator.”
Pe stilul mai lungeste si tu coada pestelui….
“Completaţi-vă un profil complet pe LinkedIn.” Bun, dar de ce? Un cv bun nu e suficient.
In plus, mentionai la inceputul articolui despre referintele online obtinute prin Facebook. Asta chiar e atac la viata privata a fiecaruia. Adica ar trebui sa nu il invit pe x-ulescu la un interviu,chiar daca e un candidat bun doar pentru ca s-a costumat in Superman de Halloween?
“Participaţi cu comentarii şi articole pe bloguri profesionale, pentru a avea şi un alt tip de istoric profesional decât cel de la serviciu.”
Sunt domenii in care acest tip de “activitate” nu este deloc agreata. De ce? Simplu, postul respectiv este considerat ca un formator de opinie iar opiniile si comentariile lui x de pe abc site pot foarte usor fi luate drept politica firmei.
Acestea fiind spuse, sper ca nu te-ai suparat si sper ca ma vei contrazice cu argumente solide.
Alex
Dec 1st, 2009 at 6:39 pm
Alex, comentariul tau este foarte potrivit- si eu am fost intrigata la inceput de aceasta noua directie in privinta referintelor, fiind de parere ca modelul clasic era/ este cel corect. Dar iata de ce totusi zic ca “it makes sense”:
Referintele date in CV sunt cu siguranta pozitive, in mod clar nimeni nu isi va pune la contacte o persoana care ii va da recomandari negative, astfel incat angajatorii nu le mai verifica la prima triere a CV-ului si nici nu le mai cer. Le cer insa ulterior si atunci este bine sa fie unele relevante pentru ei, astfel incat e mai bine sa profiti de acea prima intalnire cu potentialul angajator: avand deja o idee de ce sunt interesati poti alcatui o lista de referinte relevanta pentru jobul respectiv. Asta era partea cu subiectele relevante
, caci pentru fiecare job este bine sa particularizezi CV-ul si lista de contacte, scotand in evidenta exact ce se potriveste.
Iar intr-o lume in care internetul este o sursa de informatii fantastica, de multe ori este bine sa te astepti ca potentialul angajator sa dea un search pe numele tau…
, nu e foarte placut dar… mai bine te asiguri ca e totul ok, pe cat posibil si, corect, in conformitate cu stilul tau personal.
Evident ca din toate aceste informatii fiecare trebuie sa aleaga ce i se potriveste, atat prin prisma domeniului in care activeaza cat si in functie de tipul de job dorit.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Curaj şi fericire, nu e aşa de greu! =-.
Dec 2nd, 2009 at 1:18 am
Alina, mersi pentru raspunsul rapid!
Hai sa facem mai intai o distinctie clara intre recomandare si refereinta.
Recomandarea apare atunci cand ii ceri cuiva de incredere sa te recomande pentru un anumit post si in mod clar si evident ar trebui sa fie pozitiva. Te duci cu anuntul la care vrei sa aplici sau pur si simplu explici ce job cauti (daca e vorba de o candidatura spontana) celui care vrei sa te reprezinte. Aceasta persoana ar trebui sa explice factual de ce tu esti candidatul ideal pentru postul respectiv.
Recomandarea este mai mult decat bine venita in momentul in care aplci pentru un job deoarece poate veni ca o completare a cv-ului sau a scrisorii de intentie.
Referintele, dupa cum sugereaza si numele au legatura cu fapte, conduitele, rezultatele, esecurile etc pe care tu, ca si angajat ti le-ai asumat sau nu la un moment dat in cadrul activitatii tale intr-o firma.
In mod normal referintele ti le cere recrutorul dupa un prim interviu si in general iti va cere o persoana de contact de la fostul sau fostii angajatori care sa iti fi fost N+1 sau reprezenant al HR-ului.
Aceste referinte, ca si recomandarea, sunt sau ar trebui sa fie factuale insa nu te recomanda pentru un anumit post ci descriu activitatea ta. Te descriu ca si fot angajat nu ca si candidat ideal.
Un recrutor cu tact stie ce sa intrebe in asa fel incat sa iti poata face o analiza din referinte. Se va baza mai mult pe ceea ce nu spune sau evita referendul decat pe ceea ce povesteste el.
In concluzie, referintele nu pot fi potrivite sau nu, dar ti le poti “potrivi” dupa cum convingi in interviu si cum manipulezi slabiciunea unui recrutor.
E problema recrutorului daca ti-a cerut sa vorbeasca fix cu colegul de birou cu care te vezi diseara si nu cu un superior ierarhic sau cu HR-ul.
O mica precizare, exista tari in UE, precum Anglia in care LEGEA nu iti permite ca si angajator sa dai nici recomandari nici referinte care ar putea pune candidatul intr-o lumina proasta. Cum vine asta? Simplu, exista un formular de referinte cu intrebari precise si concepute in asa fel incat nici sa nu pui pe nimeni intr-o lumina proasta dar si sa ai posibilitatea sa dai de inteles care sunt lipsurile unui angajat.
Stiu, pare paradoxal, dar se poate. Orice se poate, inclusiv sa ii spui cuiva ca e prost… daca sti cum sa ii spui.
Cat despre verificarea recomandarilor/referintelor, oi fi eu mai de moda veche, dar cu siguranta oricui ii sare in ochi un candidat care pune un citat de recomandare venit de la un superior ierarhic si care intriga terminandu-se cu trei puncte de suspensie si un chicky “If you yant to know more, please do not hesitate to contact “X”.
Last but not least… Facebook… Duh, ce atata Facebook… E un site pentru copii mici si nu pentru mediul de afaceri, asa ca tineti-va fratilor conturile private ca mai exista nebuni care va verifica la angajare.
Eu una daca as sti ca posibilul angajator imi verifica fantasticul cont Facebook, si il considera ca si criteriu de selectie, desi nu as avea nimic de ascuns, as avea o reactie nu tocmai ortodoxa ca si candidat. Nu numai ca mi-as retrage candidatura, dar i-as trimite si o scrisoare politicoasa in care i-as explica irelevanta acestei “invazii” in viata mea privata.
Alex
Dec 2nd, 2009 at 11:12 am
Alex,
La facebook te contrazic
Depinde! Chiar depinde de angajator, post si angajat. Cred ca oameni precum Chris Brogan si altii experti in social media ar fi chair ofensati daca ale lor conturi de Twitter si Facebook nu ar fi vizitate macar 5 minute. Facebook e ce il faci. Dar oamenii din business merg tot mai mult acolo. Si sunt interesati de informatii de business pe facebook. Iti pot povesti cum e facebook ca sursa de trafic pe un business blog daca vrei. Adevarat, nu va fi niciodata precum LinkedIn, ca doar de-aia ne jucam SororityLife pe el…But still, raman la ideea mea ca depinde de perspectiva.
.-= Alina Popescu´s last blog ..Patricia Pop – job-ul este mai efemer decât o afacere =-.
Dec 2nd, 2009 at 11:35 am
Alina,
Da-mi si mie exemplu de job pentru care aspectul sau continutul contului Facebook este relevant pentru procesul de selectie ca eu tot nu vad nicio legatura.
My bad, poate nu am destula imaginatie :p
Same old Alex
Dec 2nd, 2009 at 11:42 am
Social Media Marketing specialist…Online PR Specialist… Community Manager…mai vrei?
.-= Alina Popescu´s last blog ..Patricia Pop – job-ul este mai efemer decât o afacere =-.
Dec 2nd, 2009 at 11:49 am
Asa, si de ce Facebook si nu altceva?
Sry dar pentru mine Facebook e o “gloata de animale”, iar cine se aseamana se aduna
Nu ca eu nu as avea cont pe facebook….
Dec 2nd, 2009 at 11:52 am
Well, nu doar Facebook. Dar si Facebook. Ca de-aia fac toate firmele fan pages. Da, sunt oameni de varste diferite, cu interese diferite, dar tot potentiali clienti sunt
Nu m-as limita doar la Facebook ever, ever. Dar nu inseamna ca nu l-as lua in considerare. Si mai e o chestie…Ai vazut cati au fost concediati pentru ca au pus status-uri ciudate pe Facebook? Reteaua asta e o parte a imaginii online a cuiva. Cum si-o gestioneaza e important. Si daca te uiti inainte, nu risti sa vezi informatii confidentiale despre firma puse acolo dupa…
.-= Alina Popescu´s last blog ..Patricia Pop – job-ul este mai efemer decât o afacere =-.
Dec 2nd, 2009 at 12:03 pm
Recomandari versus referinte: zic eu ca ambele implica alegerea unor persoane pe care le vei selecta sa fie “de incredere” si de la care iti vei dori, probabil, sa scoata in evidenta taman acele atribute pe care le consideri tu importante pentru jobul la care aplici. Se poate face, chiar cum spui si tu cand amintesti ca poti spune “prost” in mod subtil… faptele pot sai fie interpretate in mai multe feluri astfel incat chiar si realitatea trecutului tau profesional poate sa fie usor “manipulata” sa spunem, prin sublinierea partilor favorabile.
Iar Facebook este unul dintre multele exemple de site-uri, este doar unul dintre cele mai cunoscute. La fel de bine putem vorbi de blogul personal, site-ul, Twitter, sau orice mai apare la un simplu search pe Google dupa numele tau si, de bine de rau, contine informatii pe care le poti controla tu si gestiona dupa cum iti doresti, in functie de domeniul profesional si perspectiva proprie asupra subiectului.
Ideea din articol nu este ca daca urmezi acesti pasi cu siguranta iti iese angajarea, e prea mult spus… ci doar de a da niste directii pe care le poti cizela putin in favoarea ta, pentru a iti spori sansele. Eu activez intr-un domeniu mai putin strict, nu pot sa spun ca se aplica toate le mine, insa exista zone in care angajarile sunt mult mai formale.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Patricia Pop – job-ul este mai efemer decât o afacere =-.
Dec 2nd, 2009 at 12:13 pm
M-am abtinut mult inainte de a intra in aceasta discutie. De ce abtinut? Pentru ca viziunea mea e una poate diferita de a multora.
Foarte pe scurt:
- in CVuri de obicei multi trec “Referinte – disponibile la cerere”. Multi angajatori poate vor sari imediat ca nu e ok. Ei bine eu zic ca e foarte in regula abordarea. Din multe motive printre care si: e o dovada de bun simt si respect pentru cel care e dat ca referinta ca inainte sa ii fie date datele (chiar daca in prealabil s-a discutat la un moment dat si s-a dat acordul) sa fie intrebat daca ACUM este disponibil. Poate are o problema personala, poate e plecat din tara sau poate nu mai lucreaza acolo (daca era cineva de la HR).
- Referinte – asa e corect sa spunem cand vine vorba de CVuri insa ele sunt de fapt recomandari. Sa fim seriosi, cine ar prefera ca despre el sa se spuna “de rau”? Normal ca toti dau ca persoane de contact oameni cu care s-au inteles bine.
- referintele sunt totusi de forma. Din toate motivele de mai sus si pentru ca daca acel candidat a facut o impresie buna e clar ca va oferi ca referinte persoane care il vor vorbi de bine. Asa ca… sunt de forma. Se mai cer de marile companii – si poate uneori se si suna – pentru ca asa e norma. Se mai cer si de micile companii – mai mult ca sa verifice ca exista. Dar rareori se suna si rareori au vreo importanta.
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Patricia Pop – job-ul este mai efemer decât o afacere =-.
Dec 2nd, 2009 at 12:29 pm
Asa si? Ea posteaza ca e hartuita si el raspunde ca e gay? Si?
Cu ce ma afecteaza pe mine ca si viitor angajator? Daca ma intereseaza prea tare s-ar putea chiar sa fiu acuzata de disctiminare in selectie.
“Reteaua asta e o parte a imaginii online a cuiva. Cum si-o gestioneaza e important. Si daca te uiti inainte, nu risti sa vezi informatii confidentiale de pe firma puse acolo dupa…”
Nu e o garantie, iar daca angajatul e tampit, e tampit oricum, cu sau fara Facebook.
Clauza de confidentialitate si protectie a imaginii si intergraliatii cu penalitati financiare si am incheiat povestea!
Daca stie ca va ave ariciul in buzunar pentru ca are gura prea mare, se va gandi de doua ori inainte sa isi bage degetele unde nu trebuie pe tastatura fierbinte.
Mergem pe principiul te mananca te scarpini singur.
Dec 2nd, 2009 at 12:33 pm
Alex, se poate merge si asa, dar nu toate firmele fac asta! Decat cu angajatii mai importanti si din pacate si cei mai putin importanti au access la informatii…
.-= Alina Popescu´s last blog ..Patricia Pop – job-ul este mai efemer decât o afacere =-.
Dec 2nd, 2009 at 1:03 pm
@All
Deci, asadar si prin urmare sa reformulez.
Refrinta este informatia pe care cineva cu privire la situatia cuiva. (vezi DEX daca nu ma crezi)
Recomandarea apara cand cineva indica pe altcineva pentru un anumit lucru.
Recomandarea o ceri tu cuiva de incredere si in mod evident daca persoana respectiva accepta isi da si accordul de a fi contactata.
Referinta nu o ceri tu ci recrutorul si nu alegi tu cine iti da referinte ci iti impune recrutorul, sau… asa ar fi normal…
In alta oridine de idei diferenta intre referinta si recomandare este ca diferenta intre advertising si publicity. Presupunand ca recomandarea este advertising si referinta este publicity atunci “Advertising… you make it, publicity… you BEG for it.”
@Violeta
“Referinte – disponibile la cerere”. Mai mult decat corect. In mod evident daca dai tu persoane de contact care sa iti dea referinte fara sa ti se solicite, aceste persoane nu vor fi obiective…
“Referinte – asa e corect sa spunem cand vine vorba de CVuri insa ele sunt de fapt recomandari. Sa fim seriosi, cine ar prefera ca despre el sa se spuna “de rau”? Normal ca toti dau ca persoane de contact oameni cu care s-au inteles bine.”
Nu, nu e corect sa numesti o referinta recomandare.
Again, recomandarea nu este sub forma uneui paragraf in CV in care pui un nume, o functie si un nr de contact. Recomandarea este o scrisoare!
“Din multe motive printre care si: e o dovada de bun simt si respect pentru cel care e dat ca referinta ca inainte sa ii fie date datele (chiar daca in prealabil s-a discutat la un moment dat si s-a dat acordul) sa fie intrebat daca ACUM este disponibil. Poate are o problema personala, poate e plecat din tara sau poate nu mai lucreaza acolo (daca era cineva de la HR).”
Asta intre sub EU, Data Protection Act, iar in momentul in care cineva iti face o scrisoare de recomandare implicit o semneaza si isi da acordul sa fie contactat.
In cazul referintelor nu ai nevoie de acordul persoanei ci din bun simt o anunti ca va fi contactata. In unele tari HR-ul este obligat prin lege sa iti dea referinte daca le soliciti.
Dec 2nd, 2009 at 2:58 pm
@Alina P
Pai stai putin, ca si angajator, daca vrei liniste platesti. Nu platesti decat angajatii “mai importanti” ca sa isi tina gura… duh, iti asumi responsabilitatea.
Dec 2nd, 2009 at 4:43 pm
Sunt lucruri pe care le poti controla, atunci cand vine vorba de angajare, iar acestea sunt chiar mai multe decat credem, neincluzand doar un CV la zi, tiparit pe o foaie curata si fara greseli gramaticale
. Clar ca nu putem acoperi toate aspectele, insa, pe cat posibil, cred ca e bine sa ne ingrijim de propria imagine in fata angajatorului, anticipand poate pasii pe care acesta este posibil sa-i faca.
Pe undeva poate ca suna a falsitate, in definitiv, daca ai actionat corect si ai fost profesionist nu ar trebui sa ai nimc de ascuns… dar eu sunt adepta variantei “control”
. Din ambele puncte de vedere, atat al angajatului cat si al angajatorului, pentru ca si daca ar trebui sa angajez pe cineva m-ar preocupa toate aceste aspecte.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Feminismul a transformat femeile în sclave ale salariilor =-.
Dec 4th, 2009 at 2:13 pm
Intervin și eu mai târziu în discuție. Ca angajator, nu prea cer și nu prea citesc referințe sau testimoniale decât dacă sunt verificabile sau am încredere în persoana care scrie/vorbește (de exemplu cunosc personal situația). Adică în mai puțin de 5% din cazuri.
Prefer recomandările persoanelor cu care deja lucrez (și care nu vor risca să se compromită în fața mea recomandând la plezneală pe cineva). În felul ăsta am dat peste persoane excepționale – iar secretul este că odată ce ai intrat în “cercul cunoscuților” restul vine de la sine, proverbul “cine se aseamănă se adună” funcționează foarte bine.
Exemplu: dacă 2 programatori foarte buni au un prieten comun programator, șansa ca acesta să fie cel puțin decent este extrem de mare. Dacă mi-l recomandă îmi este foarte clar că le-ar face plăcere să lucreze cu el. Am angajat în felul ăsta oameni după ce am schimbat 2-3 vorbe cu ei să văd dacă putem comunica, și nu m-am înșelat.
Cât despre căutarea candidaților pe Internet, o folosesc pe scară largă, ba chiar am și blogăit pe tema asta, nu mai scriu din nou toate argumentele mele: http://blog.mybox.ro/2009/09/23/cautarea-candidatilor-pe-internet-o-necesitate/
.-= Ovidiu´s last blog ..Invitație la întâlnirea RLUG Decembrie ‘09 =-.
Dec 4th, 2009 at 5:07 pm
Recomandarile persoanelor cunoscute sunt poate cele mai utile si zic eu ca nu trebuie confundate cu pilele
. Cunosc multe firme care angajeaza pe acest principiu… si da, de multe ori o recomandare de acest fel poate face diferenta intre doi potentiali angajati.
Si pentru ca tot vorbim de recomandari, divaghez putin: ca firma, cand esti recomandat de un client si acesta iti aduce alti clienti… asta este cea mai buna carte de vizita.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Femeile iau 10 kg în greutate în primul an după căsătorie =-.