Vorbiţi de iubire…
Dar unde sunteţi “voi” în ea?

~ Adaptare „Lumea de Jos” ~

- Ai citit pe Rebreanu, bunelule?
- N-am citit prea multe, fătuca mea.
- M-am gândit toată ziua la iubire şi la ce ţi-a cuvântat îngerul matale şi am găsit un citat dintr-o carte pe care am îndrăgit-o mult.
Să-ţi citesc despre asta moşule?
- Citeşte fata mea, că m-ai făcut curios.

“Toată lumea materială există numai în funcţie de percepţia omenească.
Nu e nici o diferenţă între eterul sideral şi corpurile cereşti.
Regenerarea spiritului nu se poate săvârşi decât prin identificarea cu materia.
Întreg şi parte sunt identice – Unul e totul şi Totul e unul.
Când atomul se rupe în planul spiritual, echilibrul i se frânge – Începe viaţa materială.
atomul material = echilibrul dintre 2 energii.
atomul spiritual = echilibrul îl formează 2 principii:
masculin şi feminin = unitatea desăvârşită prin dualitate”

L.Rebreanu

- Iată simplitatea şi viziunea omului între oameni, dorinţa căutării omului în atâtea vieţi, cu atâta speranţă şi încrâncenare.

De unde atâta dorinţă de regăsire, de apropiere a unui om de alt om moşule?

- Eh, fată dragă… dacă ar fi să merg pe firul unor ideologii sau credinţe ale celor care au găsit rezolvarea atomului material şi spiritual într-o călătorie de numai şapte vieţi, ce simplu ar fi…

Dar hai mai bine să-ţi povestesc despre o discutie cu îngerul meu într-o noapte…

Toată lumea vorbeşte despre “suflete pereche”, despre un El şi o Ea, despre Adam şi Lilith, despre atracţia polilor şi unificarea lor, despre “zburător” şi edificarea “iubirii materiale prin corespondentul ei spiritual”, despre chintesenţa speciei şi materializarea ei în ideea conştiinţei universale.

Credinţa mea sufletească are o claritate în ceea ce priveşte setea umană de căutare a tot ce e plus şi minuns, dar să o încadrez în şapte vieţi de căutare şi resemnare pe alocuri, aşa ceva mă tem că nu pot concepe.

Dacă atomul spiritual şi-a pierdut echilibrul şi s-a materializat conform principiilor în pozitiv şi negativ, atunci inevitabil începe o căutare în lumea materială a polilor care nu se vor redobândi decât prin unire şi vor atinge echilibrul spiritual pierdut prin încercarea ultimă a regăsirii lor.

Încătuşarea atomului spiritual într-o carcasă materială se face prin metamorfozarea celor două suflete în ceea ce găsim: masculin şi feminin, care vor trece prin stadii individuale de existenţă, dar vor urmări aceeaşi ţintă, spre completare şi întregire.

E adevărat că cele două suflete vor avea căi diferite, vor trebui să se supună legilor materiale, dar dacă nu-şi redescoperă conştiinţa de sine nu vor finaliza ciclul căutărilor lor spre reîntoarecere în lumea spirituală.

Pare-se că această căutare este esenţa originii divine, fără de care nu putem întregi atomul suprem, care e un act clar de iubire şi revărsare spirituală.

Îngerul meu spune că în timpul a şapte vieţi de căutare dacă unul dintre suflete a rămas blocat interdimensional şi nu ajunge în a şaptea simultan cu sufletul lui pereche datorită acelui decalaj, atunci omul se va simţi saturat, nu-şi va găsi rostul, iar zbuciumul şi lupta sa interioară de negăsire şi neizbândă îl va trimite spre ascetism, meditaţie continuă şi spiritualitate.

Cu fiecare moarte sufletele care nu se găsesc între ele aduc în ultima viaţă revelaţia, trezirea, conştientizarea celor dinainte şi arderea materială se produce într-un timp foarte scurt.

În ultima viaţă cele două suflete se găsesc şi se unesc spre dumnezeire în lumea materială, după care părăsesc acest spaţiu ca un întreg universal.

Pentru cei doi, deveniţi unul singur, cercul se închide.

- Moşule, căutarea unor dovezi palpabile în circuitul “adamico-evic” al respiritualizării frânte este una din teoriile esenţiale ale lui Rebreanu. E ameţitor să-mi vorbeşti despre lucruri pe care nu le-ai citit niciodată.

- Dovezile clare nu există decât în momentul dizolvării materiei din planul fizic şi continuarea procesului de ardere până la revelaţia supremă, fata mea.

Ca să mergem pe ideea întregirii acestei forme de energie divizată, avem nevoie de certitudinea unei conştiinţe vii şi-apoi câţi dintre noi pot garanta că la a şaptea viaţă au găsit sufletul care să-i întregească?

- Păi moşule, dacă noi pe acest pământ am venit doar ca să ne căutam jumătatea care ne lipseşte, atunci iubirea răsfrântă în plan material are o mare logică şi corespondenţă a tot ce trăim afectivo-spiritual.

- Ar avea fătucă, dar dacă însă în procesul căutarii reciproce suntem decalaţi în urma unor interferenţe de ordin suprem nouă, atunci n-aş miza pe această teorie care include numarul divin şapte – cu rol de şansă finală.

- Ce ne rămâne de facut bunelule?

- Nu ne rămâne decât să sperăm într-o deşteptare a sinelui indiferent de legile acestei lumi care ne tăinuieşte sosirea şi plecarea din marele “tărâm” al amintirilor despre om.

- Moşule, eu cred ca îngerul matale a vrut să zică că indiferent de forma luată a celor două principii ale atomului spiritual frânt, se atinge o chimie perfectă pentru completare şi întrepătrundere, sufletele se pot căuta sub diverse forme de materializare, nu doar ca un prototip general valabil de “Adam & Eva”, ci şi ca simple grade de rudenie: bunici, fraţi, părinţi etc.

- Dacă aşa e fătuco, iubirea îmbracă diverse stadii în lumea asta în care ne găsim, trăind şi simţind dincolo de material şi forma lui putem accesa conştiinţa revelatorie, pentru că-n fiecare dintre noi există în final un Adam şi o Eva!

- E asta moşule, un punct de plecare spre cer?

- Da fătucă dragă, atât timp cât ne găsim cerul în noi înşine!

Popularity: 10% [?]