Ne înrăim?
Trăim vremuri ciudate. Ne înghesuim în aglomeraţii urbane şi totuşi suntem parcă din ce în ce mai singuri şi neînţeleşi. Avem la dispoziţie tehnologii minune care ne permit comunicarea în timp real şi iată că nu mai suntem în stare să vorbim dincolo de superficial. Suntem conectaţi, interconectaţi, atât de apropiaţi încât la birou ne respirăm unul în ceafa celuilalt, în metrou citim din cartea altuia iar acasă ştim ce a gătit vecina… şi totuşi… ne închidem, baricadăm ultima porţiune de proprietate rămasă şi o poleim în aur. Pentru că banii contează. Au devenit un scop în sine. Şi noi? Îndoctrinaţi, înregimentati frumos în trenduri, must have-uri şi apartenenţe la diverse grupuri, orbi la orice altceva.
Cel mai tare mă sperie nepăsarea. Dezumanizarea sufletească la care am ajuns. Nu mai reacţionăm la nimic, devenim imuni la nedreptate, incapabili de reflexe umane fireşti. Sincer: dacă vă opreşte cineva pe stradă să vă ajute cu sacoşele, nu-l suspectaţi că vrea să fugă cu ele? Eu da. Am şi păţit-o, atunci când am parcat lângă o biserică şi un bărbat sărăcăcios îmbrăcat s-a oferit să mă ajute. L-am refuzat, mânată de un puternic instinct de protejare. M-a asigurat că e “de acolo, de la biserică”, dar nu am avut curajul să risc şi m-am îndepărtat grăbită… Şi chinuită de un puternic sentiment de vinovăţie: dacă bietul om avea dreptate? Dacă l-am judecat greşit?… Dar dacă nu???… Nici acum nu ştiu… însă e clar că prima reacţie este de neîncredere. Puse în balanţă, hârtia mea igienică şi cerealele cântăresc mai mult decât cinstea unui om, vai mie, cât de rău am ajuns…
Însă nici varianta inversă nu e mai uşoară. Citisem pe net un exemplu de faptă bună la îndemâna tuturor: într-o zi ploioasă (de exemplu) să opreşti maşina personală lângă o statie de autobuz şi să întrebi dacă merge cineva în direcţia ta şi să ajuţi astfel pe cineva cu o călătorie confortabilă. Pfff, numai când mă gândesc la idee mă apucă frica de faptul că o să se uite toate băbuţele şi toţi puştanii la mine ca la urs, clătinând din cap a milă… Cu neîncrederea aia de care aminteam mai sus: dacă le dau una în cap şi le fur tot? Sau… mai rău??? Eu, care în realitate sunt complet inofensivă… ce contează, nu mă salvează nici măcar privirea albastro-inocentă. Am ajuns să suspectăm şi bebeluşii… hei, sunt o armă secretă aproape infailibilă.
Ne privim suspicios, convinşi că fiecare are o intenţie ascunsă, că mai e ceva acolo, ceva rău. Grija de a nu ne implica emoţional ne face să ecranăm contactele umane, să evităm orice dram de încredere. Şi dacă facem fapte bune, le facem fără interacţiuni cu ceilalţi. Pe internet sau prin telefon, să fie de la distanţă… căci contactul direct e stânjenitor şi nu mai ştim cum să ne purtăm în astfel de situaţii. E ca la complimente: cine mai ştie să primească unul în ziua de azi? Pff, întâi privim cu neîncredere (că doar suntem guvernaţi de ea) cu mine vorbeşti???? şi abia apoi ne permitem un zâmbet timid…
Nu mai ştim să ne purtăm firesc. Să zâmbim natural (nu varianta politicoso-superficială), să ne deschidem sufletul (când aţi avut ultima conversaţie “onestă” cu cineva?) şi să dăm credit (pentru că, de obicei, ne temem de o nouă dezamăgire). Nu avem timp, suntem în secolul vitezei, aşa că judecăm doar pe baza unei scanări rapide şi aplicăm etichete ca să ne simplificăm viaţa, călcând astfel în picioare covoare întregi de oportunităţi, posibile amintiri frumoase şi şanse acordate nouă sau altora.
Ne închidem, ne înstrăinăm, ne înrăim.
Popularity: 9% [?]
Dec 14th, 2009 at 11:54 am
Raspunsul scurt e “da”
Raspunsul lung e mai complicat, si ca in toate cele, un motiv exista. Vestea buna e ca n-am “murit” de tot, si ca mai gasim ceva bun in noi, macar la ocazii, sau de sarbatori. Sau asa imi place sa cred 
.-= Rita´s last blog ..Examen =-.
Dec 14th, 2009 at 12:19 pm
Inca ma simt prost pentru ca nu am avut incredere in omul respectiv, a fost ca un dus rece… in fine, sunt generatia care a crescut cu cheia de gat si faimosul “nu deschizi usa nimanui”. Mi se pare paradoxal modul in care ne afecteaza aglomeratia urbana: vedem atatea chipuri zilnic incat nu mai retinem, nu mai personalizam fete (al vanzatoarei din magazin sau curierului sau…), in incercarea de a ne proteja de atata informatie. Dar asa pierdem si din contactul uman real.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Ne înrăim? =-.
Dec 14th, 2009 at 1:29 pm
Din pacate, asa se pare.
Ieri, am fost la un concert de colinde si Maria Ghiorghiu spunea ca i se pare ca jertfa tinerilor de acum 20 de ani a fost in zadar:
Ne-am castigat o libertate pe care o manjim cu rautate, invidie, viclenie, goana dupa bani … si uitam de sufletele noastre …
.-= Malina´s last blog ..Despre rautate =-.
Dec 14th, 2009 at 1:50 pm
neah . te inseli . toata chestia asta se intampla nu cu oamenii ci cu tine …
e o diferenta . o sa iti treaca in ceva timp .
.-= omu’ de la colt´s last blog ..ti-a murit putza vreodata !? =-.
Dec 14th, 2009 at 2:01 pm
Foarte adevarat, foarte bun articolul, felicitari! As mai avea o mica adaugare, cred ca oarecum, aceasta neincredere si lipsa de reactie la complimente vine si pentru ca nu stim de la cine vin. Oare vin de la tipu’ ala cu un nivel al bun simtului incert care clanxoneaza frenetic dupa orice femeie iesita in calea lui sau de la un tip oarecare caruia chiar i-a placut bluza,rucsacul,parul, zambetul tau.
Probabil ne inraim, sincer, nu stiu daca curand o sa se schimbe ceva..
Dec 14th, 2009 at 2:28 pm
@Malina: nu am renuntat inca. Si, din ce am vazut, nici tu. Doar ca…
, nu imi e clar cum ne protejam de dezamagiri…
Fondul e bun, trebuie doar sa ne amintim de el
@omu’ de la colt: ma tem ca totusi nu, desi era simplu daca eram doar eu, imediat imi puneam ochelarii roz si lumea devenea all shiny and bright
. Dar will give it a try, totusi…
@Marian: multumesc. Buna completarea ta: conteaza mult cum te prezinti, abordarea, la cel care claxoneaza nici nu ma uit
…
Probabil ca e vorba si de ce auzim, cum suntem setati: sunt atatea povesti despre cum iti dau una in cap noaptea pe strazi, sau cum iti fura geanta de pe locul din dreapta soferului din masina personala), acum despre cum se fura copiii… ca sa nu mai zic de stiri, la alea nici nu ma mai uit…
.-= Alina Fekete´s last blog ..Ne înrăim? =-.
Dec 14th, 2009 at 2:32 pm
@Alina, Ideea era ca avand atat de multe exemple negative, pe care nu trebuie sa le urmarim in media ci le traim pe pielea noastra, e greu sa nu isi faca aparitia scepticismul si retinerea in interactionarea cu alti oameni, probabil multi dintre ei merita atentia noastra, dar nu vom stii niciodata.
Dec 14th, 2009 at 3:39 pm
poate daca s-ar intampla mai des nu ne-am mai indoi
, din punctul meu de vedere ar trebui sa fie exact invers sa ni se para ciudat cand nu ni se ofera ajutorul, insa probabil nu se poate in lumea asta
Dec 14th, 2009 at 4:34 pm
@Marian: Ai dreptate,e greu sa nu te astepti la lucruri rele, plecand atat de la experienta personala dar si de la tot ce auzi in jur… Tocmai am revenit de la o plimbare naucitoare cu copilul, care a tinut mortis sa urle (ca niciodata) si nu, nu s-a oferit nimeni sa-mi care sacosele, ca zau ca i le dadeam de data asta
)…
@Miruna: Ca bine zici, eu nu am sa uit cand incercam sa ies cu caruciorul dintr-un magazin: nici nu deschisesem bine usa si un domn care trecea prin fata lui s-a oprit, mi-a tinut usa si apoi a plecat mai departe, in drumul lui. Am fost, wow, extrem de impresionata, hei, il tin mine si acum, undeva asta nu e normal, sa te socheze ca te ajuta cineva…
Dar nici sa faci bine cuiva nu e mereu usor. De obicei lumea se uita la tine cu scepticism, asteptand “smecheria” de la final…
.-= Alina Fekete´s last blog ..Ne înrăim? =-.
Dec 14th, 2009 at 7:00 pm
Da, uneori pare ca ne inraim. Si exact atunci observi un gest frumos, o vorba buna, un zambet, si ai din nou incredere, te gandesti ca mai avem cateva sanse sa nu deveni complet speriati sau comlet indiferenti
.-= Alina Popescu´s last blog ..Copii de cumpărat =-.
Dec 14th, 2009 at 8:45 pm
e doar la tine . si la cei ce se gasesc la nivelul tau . dintotdeauna a fost asa …
tu acum ai ajuns in stadiul asta al evolutiei personale … iar ceilalti care sunt ca tine … se gasesc pur si simplu in acelasi punct . atata tot .
asta am vrut sa spun …
.-= omu’ de la colt´s last blog ..ti-a murit putza vreodata !? =-.
Dec 15th, 2009 at 10:21 am
Stiu ca sunt si lucruri bune care te ajuta sa-ti revina moralul si te fac sa incerci in continuare sa crezi/ sa dai/ sa faci, dar uneori e tare greu sa ramai Zen cand te inconjoara atata “nepasare”, ca sa-i spun asa.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Fă-o şi scapă – sau cum să ai mai mult timp liber =-.
Dec 15th, 2009 at 12:58 pm
@Alina Fekete nu protejam, anticipandu-le; stiind ca exista; si apoi binele fara rau, nu ar mai avea atata pretuire …
.-= Malina´s last blog ..Despre rautate =-.
Dec 15th, 2009 at 5:27 pm
Nu, nici atata rau nu e bine, parca totusi prea mult. Nici macar nu ii pot spune rau, ca nu e rautate, e indiferenta, trecem unii pe langa altii si uitam sa ne mai pese, sa incercam sa ne mai punem in pielea celuilalt.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Mihaela Moraru (Maya) relansează “Lumea de jos” =-.
Dec 15th, 2009 at 6:23 pm
Treaba asta poti sa o schimbi, dar mai mult la nivelul prietenilor; daca te incarci cu relele si greutatile tuturor celorlalti, clachezi; in primul rand, ai grija de tine si oamenii dragi tie, zic eu …
.-= Malina´s last blog ..Rosu pe alb =-.
Dec 16th, 2009 at 10:20 am
Da, cu prietenii e mai usor, poti vorbi cu ei, ii poti selecta… eu cu cei de pe strada si gesturile lor mici ma lupt in continuare, probabil ca trebuie sa gasesc o metoda mai buna de ecranare, ca e greu sa nu te afecteze.
Pe moment incerc “politica exemplului”- deschid eu o usa cuiva cu bagaje, salut eu politicos etc…. nu ca inainte nu o faceam, dar acum parca accentuez formularile politicoase chiar si atunci cand dau peste o functionara artagoasa la posta
.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Mihaela Moraru (Maya) relansează “Lumea de jos” =-.
Dec 16th, 2009 at 10:40 am
Ce să zic, nu știu dacă chiar ne înrăim sau doar ne desensibilizăm. Suntem bombardați din toate părțile cu informații, în cele mai multe cazuri negative. Automat avem impresia că tot ce e în jurul nostru colcăie cu răutate și nenorociri și încercăm să ne protejăm.
Dacă tot ce am auzi ar fi lucruri minunate am fi foarte încrezători, probabil (și victime sigure). Nici asta nu ar fi prea bine într-un oraș mare ca Bucureștiul sau într-o țară ca România.
Probabil ar trebui găsit un echilibru mai “plăcut”, dar pentru moment mi se pare mai potrivită o atitudine de neîncredere față de necunoscut. Better safe than sorry.
.-= Ovidiu´s last blog ..10 lucruri care aș vrea să dispară în 2010 =-.
Dec 16th, 2009 at 1:43 pm
Cu siguranta “better safe than sorry” in conditiile in care sunt mai mereu cu bebe langa mine si, let’s face it, sunt femeie, nu barbat asa ca vorbim de alt raport de forte
.
Legat de informatii, de faptul ca atunci cand stim mai multe despre un anumint aspect al problemei (negativ sau pozitiv), imi aduc aminte ca eu am crescut langa parcul Cismigiu si tatal prietenei mele nu ii dadea voie in parc seara- fiind criminalist stia extrem de multe intamplari ingrozitoare si cat se poate de reale legate de parc, asa ca era forte ferm in privinta acestui subiect…
.-= Alina Fekete´s last blog ..What is the Matrix? =-.
Dec 14th, 2009 at 10:30 am
Ne înrăim? http://ow.ly/LBd6
This comment was originally posted on Twitter
Dec 14th, 2009 at 10:45 am
RT @cenusa Ne înrăim? http://ow.ly/LBd6
This comment was originally posted on Twitter
Dec 14th, 2009 at 11:01 am
RT @cenusa Ne înrăim? http://ow.ly/LBd6
This comment was originally posted on Twitter
Dec 14th, 2009 at 11:30 am
RT @cenusa Ne înrăim? http://ow.ly/LBd6
This comment was originally posted on Twitter
Dec 14th, 2009 at 11:40 am
Răspund cu o intrebare: aparent suntem mai buni, dar chiar e aşa? http://bit.ly/7Ix8Oi RT @cenusa: Ne înrăim? http://ow.ly/LBd6
This comment was originally posted on Twitter
Dec 14th, 2009 at 11:55 am
probabil ca da
@cenusa Ne înrăim? http://ow.ly/LBd6
This comment was originally posted on Twitter
Dec 14th, 2009 at 1:30 pm
Daca va opreste cineva pe strada sa va ajute cu sacosele, il suspectati ca vrea sa fuga cu ele? http://ow.ly/LC1l
This comment was originally posted on Twitter
Dec 14th, 2009 at 1:33 pm
RT @cenusa: Daca va opreste cineva pe strada sa va ajute cu sacosele, il suspectati ca vrea sa fuga cu ele? http://ow.ly/LC1l
This comment was originally posted on Twitter
Dec 14th, 2009 at 1:44 pm
Si da, “articolul” meu de astazi, de pe blog, se inrudeste cu cel al Alinei, de pe @cenusa: http://www.cenusadetrandafir.ro/ne-inraim
This comment was originally posted on Twitter
Dec 14th, 2009 at 3:55 pm
RT @cenusa Daca va opreste cineva pe strada sa va ajute cu sacosele, il suspectati ca vrea sa fuga cu ele? http://ow.ly/LC1l
This comment was originally posted on Twitter
Dec 16th, 2009 at 10:09 am
RT @cenusa Ne înrăim? http://bit.ly/5vWjRy
This comment was originally posted on Twitter