Articol semnat de Adrian Ciubotaru pentru CdT Gentlemen’s Club!
Am auzit expresia productivity of losing control în această conferinţă TED şi am reţinut-o ca un bun contraexemplu la ceea ce văd prea des în jurul meu. Oameni care se agaţă cu disperare de nevoia de control, oameni care doresc să cunoască toate variabilele unui proiect sau al unui eveniment, oameni care doresc în mod iluzoriu să stăpânească o realitate dinamică şi mereu surprinzătoare.
Ilustrative pentru mine – ca exemple – sunt două petreceri la care am participat anul trecut. Prima petrecere mi-a plăcut la nebunie pentru că lucrurile şi oamenii s-au legat în mod natural. Acum am dansat, apoi pe nesimţite ne-am trezit cu microfonul pe scenă la karaoke, apoi iar am dansat, am cunoscut mulţi oameni şi am cântat în cor. Toate acestea s-au petrecut în mod firesc fără să simt că cineva se ocupă de muzica de la karaoke, că cineva se ocupă de muzică de dans, că cineva se ocupă de berea care s-a distribuit gratuit.
A doua petrecere a fost total diferită. Fetele care se ocupau de organizarea petrecerii erau peste tot. Le vedeai cu clipboard-uri în mână, uşor stresate, trecând printre grupurile care dansau, acum trebuie să strigăm câştigătorii, cine vrea să joace wii, cine se bagă la un karaoke, s-a terminat berea, trebuie să vină o serie nouă, în timpul melodiilor putem să luăm microfonul şi să anunţăm câştigătorii de la wii?
Această a doua petrecere a fost mai puţin reuşită din exces de organizare. Atunci când organizarea devine evidentă, lucrurile iau o turnură artificială. Bucătăria organizării unui eveniment nu ar trebui să fie vizibilă pentru participanţi. Forţarea de a controla toate variabilele bruiază.
Nu poţi controla energiile sociale ale grupurilor decât cheltuind multă energie şi distrugând-o pe cea existentă deja. Dacă oameni se simt bine dansând, nu le opreşti muzica aruncându-i spre karaoke. Dacă oamenii se simt bine la karaoke, nu le bagi wii. Haideţi că e concurs cu premii!
Este o idee în teoria înformaţiei conform căreia valoarea unei informaţii este o funcţie a surprizei şi a imprevizibilului. Adâncimea unei idei este direct proporţională cu numărul de suprize la care a fost supusă de-a lungul timpului. Cu cât un mesaj îţi oferă mai puţine surprize, cu atât el este mai sărac.
Excesul de organizare fură şansa imprevizibilului, iar suprizele ajung să fie văzute nişte simple elemente subversive. Dorinţa de controlul este pierderea oportunităţii de-a transforma imprevizibilul în situaţie creativă.
Organizarea cea mai bună este aceea care poate integra suprizele. Organizarea cea mai bună este aceea pe care nu o simţi.
Să ducem ideea mai departe. Oamenii pasionaţi de munca lor nu-şi simt efortul muncii lor. Nu simt munca.
La fel, oamenii puternici sunt aceia care transformă suprizele în oportunităţi. Personalităţile puternice sunt acelea pe care imprevizibilul nu le dărâmă, dimpotrivă.
Creativitatea este situaţia existenţială prin care imprevizibilul te îmbogăţeşte spiritual. Inspiraţia este de cele mai multe ori capacitatea de-a te lăsa purtat, de-a deschide poarta prin care suprizele îţi intră în conştiinţă.
Cu cât o persoană evită suprizele, cu atât experienţa sa rezultată va fi mai săracă. Evităm suprizele pentru că nu sunt comode, ne obligă să accesăm un nou set de informaţii despre mediul din jur şi necesită din partea noastră o restructurare a modalităţii de răspuns.
Dorinţa de control de cele mai multe ori nu este o cerinţă obiectivă de managementului, ci expresia unei neînţelegeri şi manifestarea unor temeri.
Fireşte, nu poţi lăsa totul de izbelişte, însă poţi crea un context şi apoi să laşi lucrurile să se aşeze în mod firesc în jurul tău.
Există prejudecata că lipsa controlului înseamnă la voia întâmplării şi de această voie trebuie să fugim. Privind mai atenţi, vom observa că dansul evenimentelor din jurul nostru este perfect coerent cu noi înşine chiar şi atunci când pare la voia întâmplării.
Să luam un exemplu din leadership. Un bun lider este cel care te inspiră să faci mai mult decât credeai tu iniţial că poţi. Astfel, un bun lider este cel care îţi transformă suprizele interioare în şanse de a te dezvolta.
De asemenea, sistemele totalitare au suferit de exces de organizare şi control, iar rezultatele au fost dezastruoase. S-a consumat multă energie pentru acele inginerii sociale, noutatea a fost mereu văzută ca fiind subversivă, iar suprizele nu au putut decât să deregleze sistemul închis.
Nu putem stăpâni toate variabilele unei situaţii, iar dacă le-am putea stăpâni, atunci acea situaţie nu este deloc creativă. Dacă totul merge cum ţi-ai plănuit, atunci rezultatul va fi unui mediocru.
A transforma suprizele în achiziţii de informaţie valoroasă este un deziderat în orice disciplină în care este vorba despre variabilele relaţiilor umane şi fluctuaţiile relaţiei cu sine.
Adrian Ciubotaru este un blogger pasionat de filozofie, implicare socială şi antreprenoriat.
Popularity: 2% [?]
Sper sa mai existe oameni capabili sa inteleaga asta. Daca nu, atunci le doresc rutina robotizanta – deci, in ultima instanta, dezumanizanta – care ii face sa se simta atat de bine. Ok, ok, poate nu atat “bine” cat “in siguranta”. “Siguranta” ca ce? Oricum, la final, tot intre 4 scanduri ajungem cu totii. Si atunci de ce sa nu te bucuri de _moment_?
Din pacate da, uneori sunt actiuni extrem de rigide. E ca la nunta: ori te simti bine ori e pe momente clar marcate si pe obligatii.
La un eveniment scopul ar trebui ca daca tot e facut sa se simta toata lumea bine. Adrian, subliniezi excelent diferenta intre un eveniment reusit si un unul nereusit. Din pacate da, am intalnit si agentii mari cu evenimente rigide (si agentii mai mici). In final insa… stii la evenimentele cui mai mergi sau nu
Acum luand ideea de a pierde controlul intr-o acoperire mai ampla as zice ca intotdeauna e bine cand nu e totul planificat. Spontaneitatea joaca un rol remarcabil si infrumuseteaza viata oricui – atat timp cat mai stim sa fim spontani.
Am pierdut numarul evenimentelor la care am fost invitat pentru divertisment si organizatorii au stricat petrecerea cu “atentia lor la detalii” si cu controlul total asupra programului
In meseria mea (creatie) exista uneori o etapa pe care eu o numesc “piticul de pe creier”
- se intampla ca atunci cand te apuci de un proiect toate informatiile sa duca intr-un anumit punct, unul clar si controlat, un raspuns logic, aparent singurul la problema data. Realitatea este ca niciodata acea prima varianta nu este cea buna si abia dupa ce o elimini, dupa ce o pui pe hartie si “scapi de pitic” 
, poti sa creezi cu adevarat, pentru ca ai eliminat partea controlata si abia atunci poti lasa loc liber imaginatiei, spontaneitatii.
Constanta si controlul (versus schimbare si pierderea controlului) sunt doua lucruri de care ne agatam cu disperare si in viata personala si in business. Sunt doar niste iluzii, majoritatea lucrurilor schimbandu-se de la ora la ora, iar controlul…sa fim seriosi, majoritatea lucrurilor ne scapa. Si cand e vorba de control, online-ul cred ca e cel mai bun exemplu. mereu ceva nou, mereu valuri ce vin, trec, uneori se intorc, dar fara un tipar usor previzibil si milioane de lucruri ce o pot lua razna in orice secunda. Uneori se consecintele sunt intr-adevar negative. Dar exista si lucruri frumoase ce se intampla spontan si necontrolat.
Cred ca ideea e sa invatam sa ne adaptam, sa acceptam atat schimbarile cat si lucrurile pe care nu le putem controla, si sa ne rugam sa nu vina prea multe peste noi in acelasi timp
Imi povestea la un moment dat o prietena ca citise despre cele mai stresante schimbari in viata unei personae: pierderea sau schimbarea locului de munca, divortul/despartirea si pierderea unui parinte, ea trebuind sa le infrunte pe toate intr-un timp extrem de scurt. Si de multe ori m-am gandit cat de greu trebuie sa fie sa te adaptezi si sa inveti sa traiesti dupa astfel de evenimente majore.
Revenind in zona business, cunosc petrecerile supra organizate, evenimentele unde se taie discutiile pentru ca trebuie mers la gustarica si tot asa. E mereu loc de mai multa naturalete
putin echilibru cred ca e totusi necesar. multam pentru noile definitii ale creativitatii. controlul este o conditie a disciplinei. cand vorbim de karaoke&stuff, e inutila. in alte cazuri, e necesara.
nu stiu daca este destul de clar faptul ca ambele petreceri au fost organizate de mai mult sau mai putin aceeasi echipa
ok, la prima au fost mai putini membri ai echipei, la a doua mai multi. dar da, in mare iti dau dreptate, you can over do it.