E clar că sunt persoane cărora pare că le ies toate şi altele care par să se chinuie, dar să nu aibă deloc noroc. Să fie norocul împărţit în mod egal tuturor – sau să însemne că identificarea oportunităţilor şi fructificarea lor are legătură cu modul de a gândi al unei persoane?
Veţi spune că e foarte uşor să vrei să ai noroc şi să se şi întâmple totul conform dorinţelor. Aici ar fi o lungă discuţie şi am putea face referire şi la vestita lege a atracţiei (promovată cu succes şi de filmul “The Secret”). Cu siguranţă că nimeni nu îşi doreşte să sufere, să fie bolnav şi că toţi şi-ar dori să aibă tot ce au nevoie şi tot ce visează. Şi totuşi există multe persoane bolnave şi, desigur, mulţi oameni care au diverse lipsuri: de la o casă de care nu au parte şi până la afaceri care le merg prost. Şi-atunci cum rămâne cu dorinţa? Cu acele speranţe şi, dacă doriţi, rugăciuni arzătoare? De ce unora nu li se îndeplinesc, chiar dacă atrag binele, îl visează, îl doresc cu toată fiinţa lor?
Mi-aduc aminte acum şi de bancul acela cu evreul care în fiecare zi se ruga la Dumnezeu să îi dea un mare câştig la loto. În fiecare zi aceeaşi rugăciune, zi de zi, ani la rând, până într-o zi când Dumnezeu, exasperat de această cerere repetată, îi spune să îşi ia totuşi şi un bilet la loto. Bancul aduce în atenţie din nou două elemente: repetiţia, constanţa în a atinge câte un scop şi acţiunea în a atinge acel scop.
Poate că tocmai de aici vin diferenţele între oameni: unii îşi doresc dar nu fac nimic în acel sens, aşteaptă să le pice după cum se spune, alţii dimpotrivă: îşi doresc ceva, fac din acel lucru un obiectiv şi încep să întreprindă toate acţiunile posibile pentru a îndeplini respectivul obiectiv.
Cumva pe această linie se situează şi concluziile unui nou studiu ale cărui rezultate au fost recent publicate şi care arată că norocul e o stare de spirit. La experimentul realizat pentru acest studiu au pus în faţa aceleiaşi oportunităţi o persoană care se considera norocoasă şi una care nu consideră că are noroc. Persoana care credea despre ea că are noroc a identificat oportunitatea şi a profitat de ea, în timp ce cealaltă persoană a ignorat-o cu graţie. Cu ocazia acestui studiu s-au formulat şi nişte recomandări pentru a avea succes. Pe scurt acestea ar fi:
- observă mâna benefică a destinului pretutindeni;
- păstrează o atitudine deschisă – se consideră că odată stabilit un scop, există mai multe moduri de a-l îndeplini, ca atare a păstra o atitudine deschisă pentru a identifica oportunităţile devine ceva obligatoriu;
- păstrează un ochi deschis pentru situaţii neprevăzute care te pot ajuta să îţi îndeplineşti scopul;
- spune da;
- interiorizează şi eşecurile ca parte a vieţii.
O altă întrebare care îi macină pe mulţi este dacă oamenii se nasc norocoşi. Se pare că anumite trăsături de personalitate şi norocul ar fi influenţate de ciclurile de somn care diferă în funcţie de anotimp şi de asemenea şi de viruşii care variază în funcţie de vreme. S-a remarcat că e cel mai bine ca un copil să fie conceput în august pentru a se naşte în mai, lună care se pare că dă cei mai norocoşi oameni. Puteţi găsi informaţiile complete ale studiului în articolul de pe DailyMail.
Acum vă invit să ducem discuţia şi mai departe: credeţi în această posibilitate ca persoanele născute în anumite luni să fie mai norocoase decât altele? Contează mai mult luna sau ce crezi?
Şi tot ducând mai departe ideea nu am cum să nu aduc în discuţie şi un alt aspect. Acela al educaţiei. Este evident că fiecare om este modelat de părinţi, prieteni şi mediu. Cine este învăţat de mic să păstreze o atitudine deschisă, să fie încrezător este oare mai norocos decât ceilalţi? Sau este mai probabil să identifice oportunităţile?
Vorbim aşadar de noroc sau de perspicacitate în a identifica potenţialele situaţii care pot avea un sfârşit pozitiv pentru o persoană? Voi vă consideraţi norocoşi? Contează norocul sau starea de spirit?
Popularity: 6% [?]
Noroc !? Posibil ! Nimic nu este întâmplător ! Eu am altă părere: DESTINUL !
@yo9fah Cu alte cuvinte norocul ar fi ceva pe care il avem sau nu, dar pe care nu il controlam, fiind mana destinului, nu?
Am să vă povestesc o întâmplare apropo de Loto:
Chiar iti multumesc pentru materialul de mai sus, a fost fix ce aveam nevoie sa citesc in momentele astea
norocul este intr-adevar o chestie de gandire…
@yo9fah Si-atunci sa vorbim cumva si de fatalitate (in sensul ca in ciuda liberului arbitru si a libertatii constatam ca ea e doar inchipuita)? Ce ai scris tu mi-a adus aminte de o ecranizare a filmului cu Masina timpului in care eroul principal isi pierdea iubita intr-un accident si construieste masina timpului pentru a merge inapoi in acea zi si a impiedica accidentul. Ajunge, impiedica ACEL accident dar foarte curand are loc altul, diferit, si iubita moare (din nou). Revine in prezent, face o noua calatorie in care, stiind si a doua modalitate in care iubita ii moare o impiedica si pe aceea dar, inevitabil, apare si o a treia modalitate in care moare. Apoi el e convins sa renunte, intrucat acesta i-a fost destinul ei, incercarea e prea cumplita pentru el – cu alte cuvinte “ce e scris in frunte ti-e pus” si poti intarzia dar nu poti opri.
Asa sa fie si in cazul norocului?
Ah si inca ceva: sa fie adevarata partea cu noroc intr-o parte, ghinion in alta? (de exemplu daca merge bine in afaceri, nu va functiona viata privata si tot asa?)
@Simona Tu esti asadar de parere ca gandirea pozitiva ajuta si ca norocul ti-l mai faci si cu mana ta
. Iar in acest caz atitudinea conteaza pentru ca ea atrage ceva – sau opusul a ceea ce iti doresti.
@Violeta: FALS ! “este adevărată partea cu noroc într-o parte, ghinion în alta ? (de exemplu dacă merge bine în afaceri, nu va funcționa viața privată și tot așa ?)”
Depinde de individ, educație, gândire, etc.
Norocul nu te naști cu el și nici cu ghinionul. Trebuie să te mulțumești cu ce ai de la Dumnezeu !
Ca orice pe lumea asta și accentuez ORICE … omul se naște, trăiește și moare. Nu ia cu el nimic “dincolo”, nici măcar trupul. Acolo ajunge numai sufletul … ! Tot așa și universul, indiferent de cine a fost creat, că vrem noi sau nu, a fost născut, trăiește și va muri …
Iti multumesc Daniel pentru completari si intarirea faptului ca nu totul tine de noi. Se pare ca tot ce ai spus tu legat de ani si generatii completeaza foarte bine partea de luna in care sa te nasti. Probabil ca e ca in orice vorbim de excelenta: nu se intampla des. Spunem ca nu se va mai naste un X, ca peste cativa zeci de ani vom mai avea o generatie precum cea a… si asa mai departe.
Depinde si de noi – dar nu doar de noi.
Ha ! Foarte interesant !
Dacă vă uitați la contul meu de Twitter (și nu am scris acum așa ceva, este de la crearea contului) la “Bio” am un “slogan”: Norocul îi ajută pe cei cutezători, soarta este de partea celor îndrăzneți și vine de la expresia latină “audaces fortuna iuvat” din lucrarea “Eneida” – “Audentes fortuna iuvat” a poetului Vergiliu. Epopeea glorifică vechile virtuții eroice ale romanilor.
Ce am ajuns … !!!
Să vorbesc aici tocmai de așa ceva ! Curios nu !? Întâmplare sau destin !? Aceasta-i întrebarea ! 
@yo9fah sau noroc ca s-au legat toate?
)
Cred ca e si asa, si asa… adica poti sa te mobilizezi si sa reusesti ceva, dar numai la un nivel mai mic. Lucrurile importante din viata sunt, cred, dinainte trasate si orice ai face nu ajungi la ele decat eventual foarte greu, cu “rugaciuni fierbinti” si numai daca le doresti cu adevarat! Asta e alta poveste, cred ca daca un om nu-si doreste 100% ceva (are indoieli sau se lasa influentat de cei din jur) atunci e slaba sansa sa si atinga scopul respectiv.
Concluzie: norocul e o combinatie de destin si putere de a te mobiliza (fizic si psihic) in sensul dorit… Daca una din astea lipseste mai bine te reorientezi. Vorba aia: Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista…
Frumoasa interventie, Mirela, si o conceptie pe care multi o adopta. Ai punctat foarte bine importanta ca lucrul dorit sa fie urmarit cu tot sufletul – altfel oricum nu se intampla nimic.
In plus mai e ceva: oare ce iti trebuie pentru a te considera norocos (si pentru @yo9fah e intrebarea): e suficient sa fii sanatos, sa iti pice subiectele pe care le stapanesti cel mai bine la examene, sa ai parte de putine dezamagiri in dragoste, sa ai un loc de lucru, sa ai bani pentru a trai si pentru a-ti mai satisface cate un moft, sau noroc e doar sa ajungi extrem de bogat (constat deseori asocierea norocului cu bogatia materiala, de aici si intrebarea) ori sa scapi teafar dintr-o situatie limita?
Bancul acela cu cel care se ruga zilnic sa castige la Loto e foarte potrivit… cam asta e ideea cu norocul: mare parte ti-l faci singur, prin munca sustinuta, vointa si atitudinea optimista (increzatoare), dupa care mai e si un dram de “aliniere a stelelor in pozitia potrivita”
.
Mi-aduc aminte de o zi cand nu eram deloc vesela si nici nu imi mergeau multe bine (asadar am spune ca eram trista si deloc increzatoare) si cand am gasit pe strada o hartie de 50 de lei. N-as zice ca atunci am facut ceva in mod deosebit pentru a-i atrage. Dar a fost un noroc sa ii gasesc – m-au ajutat mult acei bani.
Apoi cu siguranta, ca apropo si de ultima intrebare cu situatiile limita, cu greu poti spune ca totul e in mainile tale: in cazul unui accident poate tine de tine sa ai centura de siguranta, dar nu intotdeauna poti controla ce se intampla. Si vedem zilnic astfel de exemple: supravietuiri miraculoase sau raniri de impact. Evident ca nu doresc nimanui si nici mie vreun accident.
Sunt apoi exemple de vindecari atunci cand nimeni nu se astepta – cu un tratament neobisnuit din cine stie ce parte a lumii – si la fel femei care ajung sa aiba copii atunci cand toti doctorii le spun ca nu vor fi vreodata mame. In acest caz sigur conteaza dorinta.
Si sunt oameni carora pare ca totul le iese in timp ce altii par a avea ghinioane chiar daca spera sau isi doresc la fel de aprins ceva. Evident aici putem merge mai departe cu discutiile si sa luam in calcul karma si alte asemenea notiuni.
Norocul e insa unul pe care probabil toti si-l doresc!
Norocul e relativ, insa cred ca ni-l construim si noi cu propriile noastre forte. Daca esti luptator si optimist este imposibil sa mearga totul prost!Poate fi vorba si de autosugestie…Vine norocul pana si pentru cei mai ghinionisti la un moment dat!
Rasare soarele pe strada tuturor, nu?
Probabil ca mai e ceva important (amintit si in articol apropo de studiu): sa profiti de ocazii. Sa le identifici si sa profiti de ele.
Norocul, ca acel ceva ce iti e dat, nu cred ca poate fi influentat. Putem totusi sa crestem capacitatea de a vedea oportunitatile si, in consecinta, de a le folosi. Asadar, cred ca norocul este hazard, dar felul in care il convertim in sanse reale tine doar de noi.
Intr-adevar tine de noi sa profitam de oportunitati, sa fim deschisi in a le identifica atunci cand apar si evident tine de noi sa le fructificam sau nu. Dar sanse vin
.
Iar ceea ce ne este dat… toti spera sa le fie dat cat mai mult, nu?
Acum sa vedem cine e nascut in mai daca are intr-adevar noroc sau daca si in alte luni e norocul la fel de mare
.
Pana la un anumit nivel al realizarilor/dorintelor, se poate spune ca norocul inseamna in principal vointa, ambitie, perseverenta.
De la un anumit nivel in sus, gasim raspunsul in excelenta carte a lui Malcom Gladwell, “Outliers” (“Exceptionalii”): succesul depinde si de anul/epoca in care te nasti, luna in care te nasti, mediul in care te nasti, familia si oamenii cu care intri in contact.
De exemplu fondatorii Microsoft, Apple si Sun sunt nascuti in aceeasi perioada de 2 ani. Hocheistii de top din Canada ca si fotbalistii echipei nationale de tineret a Cehiei sunt nascuti in proportie covarsitoare in prima jumatate a anului, iar 40% in primele 3 luni ale anului. Cei mai vestiti avocati ai anilor ’70-’80 din New York erau aproape exclusiv evrei ai caror familii emigrasera din Europa pentru a scapa de Holocaust.
Presupun că prin noroc definim acele evenimente care ni se întâmplă deși șansele matematice sunt extrem de defavorabile. Câștigul la Loto, de exemplu.
Să dau și eu un exemplu: în anul 1 de facultate, stăteam în Militari, era seară și mă întorceam acasă pe niște străduțe lăturalnice, cu mașina. Era pană de curent și nori deși, încât nu vedeai nici la 1 metru. Iar la un moment dat, din stânga, la limita farurilor, apare o minge. În milisecunda următoare, eu eram înfipt în frână. Jumătate de secundă mai târziu (am simțit-o de parcă au trecut 3 ore), apare copilul, care, speriat de scârțâiala îngrozitoare a cauciucurilor (nu aveam ABS), îngheață în mijlocul drumului. M-am oprit la nici 1/2 de metru de el.
Noroc? Nu cred. Condițiile exterioare m-au făcut să fiu extrem de concentrat la condus. Am avut mereu reflexe bune (ani de jucat pe calculator, cred). Tatăl meu mi-a repetat de foarte multe ori că atunci când apare mingea, pui frână direct, nu mai aștepți și copilul, care sigur va veni. În plus, mai pățisem de câteva ori astfel de evenimente și mi-am exersat “pattern recognition”-ul minge-copil și reacția corectă – frână.
Așa că nu cred că a fost noroc, deși mulți ar spune că a fost. Dacă copilul era 1/2 de metru mai aproape. Dacă eu puneam frână mai târziu. Dacă aveam viteză mai mare. Și alte scenarii în care îl loveam…
În mod asemănător, cred că norocul ți-l faci singur, având mintea antrenată (așa cum am avut-o eu, pentru a evita accidente) pentru a recunoaște în mediul înconjurător factori care te pot ajuta. Poate că de multe ori creierul nostru face asta instinctiv și nu ne dăm seama de corelația cu ceea ce ni se întâmplă.
Dar ăsta nu este un argument pentru argumentul că norocul există, ci chiar pentru faptul că NU există: faptul că nu vedem corelația înseamnă că creierul nostru a reacționat instinctiv, deci ține de educație sau mind-set (probabil o combinație de cele două).
Revenind la Loto, există o probabilitate matematică care se respectă strict. Nici chiar câștigătorul nu e norocos, pentru că e normal ca din când în când cineva să nimerească numerele. Noroc (sau mă rog, aberație matematică) ar fi dacă un procent extrem de mare din bilete ar nimeni numerele câștigătoare. Sau dacă o persoană ar nimeri extrem de des numerele la extrageri succesive. Dar asta nu s-a întâmplat și nu se va întâmpla…
Ovidiu, situatiile infatisate de tine pot fi contrazise de Ogica
) Partea cu reflexele insa da, tine si de om si de practica. Si eu la scoala de soferi am fost invatata exact acelasi lucru. Si sunt sigura ca toti stiu la nivel de teorie ideea, evident nu o pun si toti in practica…
Insa putem considera noroc atunci cand in ciuda oricarei logici cineva reuseste sa supravietuiasca si daca tot ai mers pe zona auto sa zicem unui accident in care e pur si simplu aruncat din masina? Cum sunt diferentele acelea in care daca ar fi fost aruncat cu 5 cm mai in stanga s-ar fi lovit de un copac si tot asa. Sunt multe astfel de exemple – si nu doar in caz de accidente – si ca tare n-as zice ca norocul nu exista. Ah si nu trebuie sa il asociem doar cu raul – zic eu.
Sa tina asta [deci] de gandire?
@Violeta-Loredana, n-aș zice că ține de noroc dacă ceva se potrivește în șansele matematice. Dacă în 1% din accidente, cineva este aruncat pe geam și astfel scapă, acel 1 din 100 oameni nu este norocos, ci doar satisface o probabilitate. Nu este nimic special CU EL, deci nu se poate numi norocos.
Sigur, dacă în 80% din accidente oamenii ar fi aruncați pe geam și ar scăpa nevătămați, asta ar demonta clar orice probabilitate și am putea suspecta că “ceva necurat” e la mijloc.
Sau dacă privim din punctul de vedere al “victimei”, să considerăm totalitatea de evenimente al căror protagonist este. Fiecare din acestea are o anumită probabilitate să aibă un deznodământ sau altul. Dacă reușește PER TOTAL să “beat the odds”, atunci pot fi de acord că există o forță supranaturală la mijloc și îi putem spune noroc.
Dar pentru asta, ar trebui să analizăm toate evenimentele din viața cuiva și să vedem de câte ori deznodămintele au fost împotriva șanselor majoritare. Și să comparăm asta cu restul populației. Este imposibil, deocamdată.
Până atunci, rămân convins că simplul fapt că uneori avem parte de un scenariu care este împotriva șanselor, nu dovedește că suntem norocoși.
Probabil ca pana la urma fiecare are propria interpretare. Asa orice poate fi incadrat intr-o statistica, dar oricine a reusit sa supravietuiasca unei boli cumplite cum e cancerul (dupa ce a avut noroc sa faca rost si de bani) se va considera norocos. Si evident ca sunt multe exemple. In consecinta tot fiecare decide daca e norocos sau doar o statistica, desi pana la urma si a fi acel 1% salvat te face sa te simti norocos. Si crede-ma vorbesc din experienta.
@Violeta Asa e, in acea situatie te consideri un om norocos.
Cred ca un singur lucru lipseste in discutia noastra: o definite general acceptata a norocului. Cred ca fiecare comentator de aici are propria definitie si fiecare se raporteaza la ea. Este norocul suma tuturor evenimentelor si lucrurilor pe care nu ni le putem explica? Norocul poate fi totuna cu destinul? Credeti in destin?
Da, e clar din toate raspunsurile ca norocul are pentru fiecare o anumita definitie.
As indrazni sa merg mai departe si sa spun asa: ca norocul e privit de fiecare intr-un anumit mod in functie de experienta persoanala. Cineva care traieste o situatie-limita va vedea altfel norocul fata de cineva care s-a nascut avandu-le pe toate, a fost sanatos mereu si asa mai departe.
Destinul… iata o alta discutie – tot aminteam mai sus daca nu cumva putem lua in calcul si ideea de karma apropo de a avea sau nu noroc…?
Daca consideram ca destinul sau karma inseamna fortele care determina un eveniment sau altul din existenta noastra si care depasesc puterea de intelegere a omului, atunci toti avem destinul sau karma noastra. Urmatoarea intrebare este: avem de-a face cu o predestinare? Eu sunt mai degraba sceptic ca toate evenimentele din lumea asta se intampla dupa un scenariu bine regizat. Pana la urma toti avem optiunea liberului arbitru, deci a unui oarecare control.
Si daca tot vorbim despre karma, mi-a placut filosofia japoneza, asa cum e prezentata ea in Shogun: japonezul, ca tot omul, avea planuri de viitor si facea tot ce-i statea in putinta sa le realizeze. Cei mai “intelepti” dintre ei insa, odata ajunsi intr-un impas, isi spuneau: atata m-am priceput eu sa planuiesc si sa fac; restul e karma; mai bine ma duc sa privesc cum cad florile de cires.
Dar oare comunitatile de oameni au un destin propriu? Tarile lumii? Lumea intreaga?
Exista desigur si un liber arbitru. Exista si un destin – a se vedea si exemplul dat mai sus din filmul “capcana timpului”. In mod normal un anumit tip de karma inseamna ca vei primi anumite incercari DAR ca ai libertatea de a reactiona si de a le duce intr-un fel sau altul. In consecinta depinde de tine om daca iti cureti karma, daca evoluezi, sau alegi sa reactionezi in mod nepotrivit. Aici e discutia lunga, nu? Insa… nu cumva acelasi lucru se poate spune si despre popoare daca luam in considerare colectivitatea si elementele de psihologie si nu numai?
chance favors a prepared mind
Ca atare e bine sa gandesti pozitiv dupa ce ai pus bilete la loto
Si sa te uiti pe jos sa nu fie vreo hartie importanta galbena sau poate chiar albastra – ori cine stie de ce alt fel, dar valoroasa 
, nu?
evident
conform legilor lui murphy: daca ceva rau se poate intampla, se va intampla. Deci mai bine sa nu existe posibilitatea
Norocul e o chestie tare dubioasa daca ma intrebi pe mine! Nu ma consider extrem de norocoasa. Cand e vorba de chestii random, rar castig ceva. O singura exceptie – un steag al Scotiei pe care mi-l doream mult de tot. Extragere din 10 nume
Cand e vorba de chestii pe care mi le dorect si pentru care ma zbat, pe multe le obtin. So cred ca exista o notiune de noroc, dar ca trebuie ajutata. Stiu ca nu e la fel pentru toata lumea, dar gandirea pozitiva ma ajuta.
Uneori am impresia ca obtin lucruri prea usor. Muncesc pentru ele, dar si altii o fac, si totusi mie imi ies. Sa fie noroc la mijloc sau pur si simplu modul de abordare?
De cele mai multe ori insa aleg sa ma bucur de ce mi se intampla si sa incetez sa imi pun prea multe intrebari :d
Cred ca modul in care e privit norocul depinde mult de incercarile prin care noi sau cei foarte apropiati trec. Daca ajungi sa te numeri printre cei 1-3% care scapa teferi dintr-o incercare atunci te consideri norocos in fiecare clipa a vietii, oricat de grea ar fi.
Uneori dorindu-ti ceva foarte mult, din tot sufletul, constant, poti atrage acel lucru. Alteori din pacate nu iese.
Sunt multe incercari de care avem parte in viata si modul in care le gestionam pe toate, bune sau rele, depinde doar de noi. Daca aderam la ideea ca nu e vorba doar de o viata sau la conceptia ca exista mai mult decat existenta in trupul uman acum pe pamant inseamna ca se acorda si o mai mare atentie modului in care se reactioneaza la anumite situatii. De altfel am auzit cateva persoane care considera (sau au fost de parere la un anumit moment dat) ca norocul lor de a iesi dintr-o situatie mai putin buna la un moment dat s-a datorat doar faptului ca au facut bine anterior. Cumva considerau acel noroc.
Pe de alta parte sunt oameni care muncesc si isi doresc cle putin la fel de mult ca (daca nu mai mult decat) altii ceva si totusi nu le iese. Tu ai impresia ca uneori lucrurile iti ies foarte usor – altii au uneori fix impresia opusa. Si nu ai cum sa nu le dai dreptate atunci cand te uiti la situatia lor. Insa si acesta e un pas in viata.
E bine sa ne bucuram insa de tot ce e frumos si bine in jurul nostru in fiecare zi – si sa le aratam si celorlalti ca apreciem ce avem (si pe ei).