Nu caut egalitate
Nu vreau egalitate. Mulţumesc frumos, dar nu mă interesează să fiu egală cu bărbaţii la modul demonstrativ şi zău dacă intenţionez să mă simt discriminată dacă domnul de lângă mine îmi ţine scaunul când mă aşez. Sau uşa când ies. Nu ţin morţiş (chiar deloc) să-mi car bagajul de o tonă doar ca să îi arăt LUI că îi sunt egală. Pentru că nu, nu îi sunt egală la nivelul acesta, că doar sunt diferită, pfff, aşa că mi se pare normal să schimbe roata la maşină şi să îmi dea haina lui când plouă, sau să facă toate acele chestii tipic masculine în timp ce eu am să suspin fericită pe lângă el, simţindu-mă cât se poate de feminină, iubită şi protejată. Egalitatea, în viziunea mea, nu presupune să renunţăm la răsfăţ şi romantism.
Privitor la egalitatea în drepturi, ei bine, acolo suntem mai mult decât egali, suntem foarte egali, teribil de egali, extrem de egali, incredibil de egali şi ferească… să nu am eu dreptul să fac orice îmi doresc. Chiar dacă avem un raport diferit de forţe nu trebuie să fiu considerată incapabilă sau inferioară social şi tratată ca atare. Egalitatea de şanse mi se pare normală iar pe cea în faţa legii, da, o consider absolut firească… însă în egalitatea absolută, demonstrativă… nu cred, aşa cum nu cred în uniformizarea maselor sau în spiritul de turmă.
Nu e vorba de o atitudine de prostuţă neajutorată şi nici de una de maestră în arta manipulării. Este pur şi simplu realitatea faptului că suntem diferiţi, că sunt lucruri la care el se pricepe mai bine (pe motiv de atribute naturale sau induse de societate, nu intru în detalii) şi altele care mie îmi sunt mai la îndemână. Şi că e frumos ca el să mă ţină de mână în timp ce cobor din autobuz iar eu să-i fac un ceai când e bolnav şi pastele alea bune când e sănătos. Sau invers, dacă asta decidem noi că ne dorim 
. Dar nu văd de ce trebuie să ne demonstrăm că nu avem nevoie unul de celălalt. Sau că nu ne completăm reciproc. Pentru că, după mine, asta e ideea, să ne punem diferenţele la un loc şi să iasă un întreg, fie că vorbim de familie, căsnicie, relaţii de afaceri, prietenii, ce vreţi voi.
Aşa că, atât timp cât este clar că sunt perfect capabilă să mă descurc în orice situaţie şi nu sunt privită ca o creatură inferioară, iar egalitatea dintre noi stă în drepturi şi oportunităţi, mi se pare ok să îmi care bagajele… iar eu promit să clipesc albastru la etalarea unei aşa dovezi de forţă masculină şi să îi cos nasturii căzuţi…
Popularity: 7% [?]
Jan 12th, 2010 at 10:41 am
Ei bine, acum e prea tarziu pentru regrete. Pune mana si schimba-ti singura roata la masina. MWAHAHAHAHAHAHAHAHAHA (evil laugh)
Jan 12th, 2010 at 11:28 am
@Ovidiu – cata rautate !
)
Alina, eu sunt o mare sustinatoare a acestei atitudini ! Desi adesea am refuzat ajutorul la caratul unei genti
Ce-i drept ca n-am masina, ca sa am nevoie de schimbat roata – pe asta n-as refuza-o !
Jan 12th, 2010 at 11:56 am
Asta cu roata nici eu n-as refuza-o! Desi stiu teoretic cum sa fac toata operatiunea, cred ca la capitolul forta inca stau un picut cam prost
Eu vreau egalitate, pentru ca egalitatea nu inseamna stergerea diferentelor, ci doar drepturi si oportunitati egale, cel putin asa o vad eu definita. Restul tine de alegere personala. Clar sunt femei suficient de puternice cat sa doboare zeci de barbati, eu nu-mi doresc sa fiu una dintre ele. Asta nu inseamna ca daca mi-as dori sa ma fac taietor de copaci de exemplu, nu m-as infuria daca mi-ar zice cineva ca nu pot pentru ca sunt femeie
Iar ideea unei relatii reusite este una de complementaritate, asa cum spui tu, in care fiecare aduce partea lui, indiferent care e aceasta
Jan 12th, 2010 at 12:23 pm
Suntem diferiti, fiecare are bune si rele, si trebuie sa se completam reciproc.
Jan 12th, 2010 at 2:25 pm
@Ovidiu
eu vorbesc in articol si despre reciproca, asa ca go ahead, musai sa faci pastele alea si sa cosi nastuirii…
Serios vorbind, nu cred ca e prea tarziu: am senzatia ca gaselnita asta cu feminismul dus in extrema, egalitatea absoluta este de data recenta, nu cred ca asta a fost ideea initiala si mi se pare o competitie inutila.
@Rita: si eu mai refuz ajutorul, dar doar de jena, ca ma simt prost cand ma bibileste cineva ca pe un copil- cel mai ciudat a fost cand, insarcinata fiind, imi cara mama bagajele grele
… nu refuz ca sa dovedesc un principiu, ceva.
@Alina: exact, cum am spus si in articol: egalitatea de sanse si de drepturi mi se pare fireasca. Inclusiv dreptul de a te face taietor de lemne, daca asta e ce vrei
… Iar cu roata, sincer, la nevoie ma descurc cumva, dar o sa fie o operatiune plina de sange si draci 
… asa ca, atat timp cat nu este o situatie disperata, prefere sa apelez la altcineva.
@Mihaela Nistor: da, este imposibil ca cineva sa fie perfect cap- coada, asa ca atunci de ce sa nu ne unim fortele?
Parca prea tare ne chinuim sa uniformizam, egalizam, nivelam totul…
Jan 13th, 2010 at 12:06 pm
Articolul asta ma face sa ma gandesc la “Femeia carierista”
Sunt o sustinatoare a femeilor si cred in calitatile noastre etalate pe plan profesional. Acum, fiecare dintre sexe are avantaje si dezavantaje si n-am sa fac o dezbatere din asta.
Dar am vazut adesea femei ce se iau la tranta cu barbatii, canalizandu-si exclusiv toate energiile pt construirea unei cariere. Cu tristete am vazut cum se uita de viata privata, si asta din ambitia de a demonstra ca si ea femeia poate accede la “acea pozitie” la care pana atunci aveau acces doar barbatii. In goana dupa “egalitate de sanse” pe plan profesional se trece adesea in fata nevoii de “sanse egale” la nivel personal- pierzandu-se “oportunitatea unei relatii, a unui copil, a unei familii”. Am vazut femei la 40 de ani, singure, pt ca au vrut sa demonstreze ca sunt mai puternice decat barbatii, ramand cu un singur castig: pozitia de conducere intr-o firma. Asa ca echilibru in toate
Jan 13th, 2010 at 1:10 pm
Da, ar trebui sa existe un echilibru – ar trebui sa pastram o masura si de asemenea sa pastram ceea ce ne individualizeaza. Chiar ma uitam ca un domn venit dintr-o tara unde s-a ajuns la exagerari se uita mirata ca daca deschide usa unei doamne si o lasa pe ea inainte nu e acuzat de hartuire sexuala…
Jan 13th, 2010 at 1:36 pm
Exact de la o situatie similara (petrecuta in strainatate) a plecat ideea acestui articol, de la faptul ca barbatii se jeneaza sau nici macar nu isi mai pun problema sa ajute o femeie cu bagajele grele, pentru ca ele considera acest lucru o ofensa… Multumesc frumos, dar eu asta nu vreau
, exact cum spune si Beatrice Iordache mai sus: e nevoie de echilibru in toate…
Mai povesteam eu pe undeva ca a concura cu barbatul luptand “cu armele lui, pe terenul lui”, este dupa mine tot o infrangere a femeii…
.
Jan 22nd, 2010 at 8:27 pm
Intre o femeie si un barbat nu exista nici o diferenta, diferenta intra!
Jan 12th, 2010 at 10:30 am
Nu caut egalitate http://ow.ly/Veid
This comment was originally posted on Twitter
Jan 12th, 2010 at 10:40 am
RT @cenusa Nu caut egalitate http://tinyurl.com/ybru9db
This comment was originally posted on Twitter
Jan 12th, 2010 at 11:10 am
RT @cenusa Nu caut egalitate http://ow.ly/Veid
This comment was originally posted on Twitter
Jan 12th, 2010 at 11:20 am
oh, daaaaa ! RT @cenusa Nu caut egalitate http://ow.ly/Veid
This comment was originally posted on Twitter
Jan 12th, 2010 at 11:25 am
RT @cenusa: Nu caut egalitate http://ow.ly/Veid
This comment was originally posted on Twitter
Jan 12th, 2010 at 11:40 am
RT @cenusa Nu caut egalitate http://ow.ly/Veid
This comment was originally posted on Twitter
Jan 12th, 2010 at 2:30 pm
Despre femei, barbati si egalitatea absoluta http://ow.ly/VeRb
This comment was originally posted on Twitter
Jan 12th, 2010 at 3:40 pm
RT @cenusa Despre femei, barbati si egalitatea absoluta http://ow.ly/Veid
This comment was originally posted on Twitter
Jan 15th, 2010 at 10:44 pm
RT @cenusa: Nu caut egalitate http://ow.ly/Veid
This comment was originally posted on Twitter