NU fi tu însuţi!
În fiecare om zace un animal în stare latentă, unul neîmblânzit, nedomesticit şi neliniştit. Civilizaţia, autocontrolul şi regulile de politeţe reprezintă o spoială frumoasă sub care reuşim de cele mai multe ori să ascundem bestia din noi, “the dark side” inevitabil prezentă în orice fiinţă umană (e drept, în diverse procente în fiecare, dar prezentă). Drept pentru care, îndemnul “fii tu însuţi” îmi aduce fiori pe şira spinării…
E din ce în ce mai des întâlnit. Nu eşti deschis la minte şi nici nu gândeşti modern dacă nu aprobi ideea că un om trebuie să fie “el însuşi” şi mai toate sfaturile, fie ele elaborate sau din cele mai banale, conţin automat sintagma de mai sus – îndemnul motivaţional devenit refren în prezent. La origine e un îndemn corect, dar deja este devalorizat de întrebuinţarea lui în orice context, pentru orice persoană, când ar trebui de fapt să fie vorba de nuanţări şi moderaţie.
Libertatea aceasta totală pe care a ajuns să o presupună “să fii tu însuţi”, lipsa regulilor, mă sperie. Nu mulţumesc, nu am nevoie să urli atunci când te enervezi la maxim, nici să dai cu obiectele de pământ pentru că asta este exact ce simţi în momentul respectiv, ori să întri cu maşina în cel din faţă pentru că te irită cât de încet merge. Nu sări să dai cu pumnul la orice impuls banal (nu scoate bâta de după uşă) şi nici nu te năpusti să faci nudism în mijlocul oraşului doar pentru că sunt 40 de grade. Şi nu, nu te scărpina, scotoci, curăţa în diverse zone destul de personale, făcând acele gesturi considerate tabu, doar pentru că “sunt eu însumi, ce p… mea!”. Îndemnul acesta are şi el o măsură şi, obligatoriu, nişte adăugiri în urma lui. Este normal să îţi păstrezi cât mai mult “autenticul” personal si să nu cedezi falsităţii mocirloase, însă de aici până la renunţarea la control este o distanţă apreciabilă şi părerea mea e că îndemnul este interpretat “ad litteram” taman de cei cu minte puţină, cei care se manifestă zgomotos, indecent, agasant, nesimţit şi până la urmă nepotrivit în spaţiul public.
Este nevoie de autocenzură, spre binele personal dar şi pentru binele celorlalţi. Eviţi astfel momente penibile, stânjenitoare, ridicole… sau chiar manifestări subumane, demne de ştirile de la ora cinci. Nici măcar cea mai simplă formă a acestei transparenţe maxime a eu-lui propriu: sinceritatea, nu e de folos dusă în extremă. Am ajunge la “vai, ce urât îţi stă în rochia aceasta” şi “adevărul este că eşti un incapabil” în doi timpi şi trei mişcări iar toate conversaţiile “amabile” (de care chiar avem nevoie uneori), toate “măştile” pe care le purtăm în lume (alta faţă de iubitul cu care flirtăm şi alta faţă de clientul cu care lucrăm) ar cădea cu zgomot, anulând interacţiunea umană. Nu putem spune mereu tot ce gândim, iar asta nu ne face automat mincinoşi, e vorba doar de puţină decenţă. Graniţa onestităţii şi a integrităţii caracterului personal este una fină şi fiecare jonglează pe marginea ei, însă trebuie totuşi ţinut cont că este un balet delicat, nu un pas de elefant care să aplatizeze totul în jur.
Autocontrol înseamnă toleranţă, diplomaţie, politeţe, decenţă, bun simţ. Suntem fiinţe sociale, avem nevoie să ne raportăm la ceilalţi, să comunicăm cu ei, să convieţuim şi să ne înţelegem între noi. Am amintit doar de sinceritate şi nesimţire, însă ce ne facem cu furia, cu ura, cu toate acele impulsuri primare ce s-ar manifesta astfel liber, necontrolat? Ce am deveni cu toţii dacă am fi noi înşine??? De aceea îndemnul de “a fi tu însuţi” aruncat cu emfază în cele patru zări, de oricine şi oricând, mi se pare de o inconştienţă ce frizează absurdul şi zic eu că mai bine hai să NU fim noi înşine până la capăt şi să ne mai agăţăm de bruma de decenţă, bun simţ şi politeţe pe care o mai avem. Şi da, să învăţăm câţiva paşi de balet…
Popularity: 39% [?]
Jan 26th, 2010 at 11:24 am
Sunt de acord cu tine referitor la decenta, insa daca cineva chiar ma scoate din sarite o sa renunt la orice urma de toleranta
Indemnul “fii tu insuti” nu ar trebui folosit ca scuza pt niste actiuni tampite facute de oameni si mai tampiti. Da, cred ca ar trebui sa fim noi insine si sa nu ne ascundem dupa aparente insa nu sa dam in ridicol sau si mai rau, in penibil.
Jan 26th, 2010 at 11:50 am
Si totusi… parca asa e folosit, amplasat rapid langa “daca nu iti place, e problema ta”, taman “ca scuza pt niste actiuni tampite facute de oameni si mai tampiti” (cum spui chiar tu
). 
Diferenta dintre “noi” si “ei” (cei care iau indemnul ad litteram) este ca si atunci cand te scoate cineva din sarite poti sa il pui la punct civilizat, nu e nevoie neaparat sa scoti bata (desi, uneori… 
). La asta ma refer, la nuantare, moderatie.
Jan 26th, 2010 at 11:54 am
Cred ca este cel mai greu lucru, sa te autoeduci, sa te stapanesti in anumite situatii. Trebuie multa rabdare, dar este atat de necesar!
Jan 26th, 2010 at 12:11 pm
@Mihaela Nistor: Ar trebui ca lucrurile astea sa vina si din educatia primita de acasa si la scoala. Elemente de baza despre “cum sa te porti in societate”.
Jan 26th, 2010 at 12:13 pm
@Alina Fekete, din pacate, nu ne putem baza pe educatia pe care ne-o ofera scoala.
Jan 26th, 2010 at 12:43 pm
Putina gramatica nu strica nici unui fel de personalitate sau comportament. Fii tu insuti, scrie corect “Nu fi tu insuti”
Jan 26th, 2010 at 12:54 pm
taie unul din i-uri si e perfect:P
Jan 26th, 2010 at 1:15 pm
Corect, initial aveam alta formulare in titlu si l-am tot sucit pana cand a iesit gresit… nu stiu cum mi-a scapat
. Greseala mea.
Jan 26th, 2010 at 1:32 pm
@Mihaela Nistor: Da si nu, pentru ca la scoala se intalnesc si cu ceilalti copii si cu educatia primita de acestia acasa… Si ne intoarcem la educatia de acasa
.
Jan 26th, 2010 at 2:31 pm
Alina,
Întâmplarea face ca eu să fi scris azi un material intitulat Renunţă la mască. Ambele articole pot duce la acea moderaţie pe care o iei în calcul, deşi tot tu spui că expresia fi tu însuţi îţi provoacă fiori pe şira spinării(sper că te-am citat corect).
Aş spune însă că renunţarea la prefăcătorie presupune nişte reguli clare, înscrise în cei şapte sau nu ştiu câţi anişori de acasă şi nicidecum lipsa de educaţie, căci asta înseamnă până la urmă exemplele oferite. Faptul că enunţuri încărcate de un adevăr verificat au fost demonetizate se datorează caterincei mioritice, promovate cu lejeritate mai peste tot. Sigur că tu ai dreptate, dar vina nu o poartă conceptul în sine, ci lipsa de educaţie şi caracter. A fi noi înşine nu e deloc simplu într-o societate excitată de lipirea grabnică de etichete.
Jan 26th, 2010 at 3:56 pm
Interesant articol, premisele lui fiind extrem de actuale.
Sloganul “fii tu insuti”, sub nenumaratele sale infatisari, isi face aparitia aproape obsesiv, mai ales in ceea ce priveste campaniile de promovare a diverselor produse cu un target destul de clar: oameni tineri, carora li se spune foarte simplu sa fie ei insisi, sa faca absolut tot ce le place. Un atare slogan a insotit, daca imi amintesc bine, o campanie Vodafone din vara trecuta (parca) – compania de telefonie in discutie mizand din ce in ce mai mult si din ce in ce mai deranjant pe niste sfortari penibile de a se apropia de un target redus la notiunea de “combinatie”.
“Fii tu insuti” este un slogan prost si atat. Societatea in care ne facem veacul ne educa in fiecare zi sa fim mai fatarnici, pentru a supravietui in sistem. Sa fim seriosi, cand iti urasti un coleg de birou (spre ex.) nu poti fi “tu insuti” si sa-i dai in cap cu telefonul la care vorbeste non-stop sau sa-i spui in fata “omule, esti un dobitoc”. Si nici nu-i poti spune sefului sa se spele pe cap cu ceea ce el considera a fi o “promovare”.
Nu mai suntem noi insine de cand ne-am inceput evolutia ca specie, de cand am inceput sa avem ierarhii in varful carora trebuie sa accedem.
Jan 26th, 2010 at 4:28 pm
@Catia Maxim: In contextul actual, expresia imi suna a “bilet semnat in alb” pentru a face tot ceea ce vedem la stirile de la ora cinci. Stiu ca ideea in sine este chiar una buna, iti trebuie curaj si putere sa te impaci tu cu tine insuti, inainte de toate si sa iti trasezi limitele personale in cadrul carora vrei sa functionezi- ai dreptate, articolul meu aminteste partea acesta dar nu se concentreaza pe ea ci pe tendinta din ce in ce mai des intalnita de a il interpreta “ad litteram”… Da, educatie si caracter pentru a putea ajunge la acea doza de comproms, intelegere si toleranta
.
@Alina: Publicitatea cred ca devalorizat foarte mult bietul indemn si nu stiu daca nu a fost chiar promovat la un moment dat de o televiziune intr-una dintre campaniile sale (printre manele si alte minunatii similare)… E un slogan/ indemn prost aplicat, pentru ca este foarte important contextul in care este folosit si interpretarea care i se da si nu e ok daca se refera de exemplu la situatiile de tipul celor pe care le amintesti (cea cu colegul mi-a placut teribil de mult…
).
Jan 26th, 2010 at 5:00 pm
Ei, iata ca tema articolului dezvolta si o alta sub-tema interesanta: devalorizarea reperelor.
Sloganul in discutie a fost folosit (dupa cum s-a remarcat cu buna dreptate) in campanii media care au purtat cu mandrie stindardul manelizarii (sub toate aspectele ei, nu ma refer doar la oamenii si stilul ce au fost promovati).
Si atunci, se pune intrebarea: a fi “tu insuti” ce inseamna? sa dai la o parte orice reguli de buna cuviinta, sa-i calci pe ceilalti in picioare, in numele unei “libertati” despre care lumea zice ca-i “cool”?
Din pacate, cred ca sunt mult prea multi cei care sunt ei insisi – cei care trec pe rosu la semafor, in dreptul scolilor (nu de alta, dar ei sunt mult prea destepti ca sa astepte sa treaca un copilandru cine stie cand), cei care dau peste tine cand astepti sa intri la film, cei care distrug concerte dupa ce au baut pana nu au mai stiut de ei (doar trebuia sa-si manifeste spiritul liber).
Asadar, indemnul “fii tu insuti” suna mai mult a revenire la rangul de primata (si spun asta cu parere de rau, nu de alta dar si primatele au reguli clare dupa care isi oranduiesc existenta).
Jan 26th, 2010 at 5:55 pm
@ Alina: pentru mine ideea in sine se refera la a fi in primul rand sincer cu tine insuti si a incerca sa te respecti ca om, fara ca asta sa insemne ca nu ii respecti pe cei din jur. Ziceam de pasi de balet: un echilibru fin intre renuntarea la falsitate si masti (cele despre care amintea Catia) si totusi pastrarea respectului fata de ce ne inconjoara. Se poate face, evident si e chiar o directie indicata, insa nu asa cum este tot mai des interpretata, cum o “citesti” si tu in lumea din jur. Cand o televiziune, sau o companie de succes, sau… preiau diverse elemente si le contorsioneaza pana cand isi pierd esenta si apoi le lanseaza in eter, grobian… “tu insuti” asta devine o scuza la indemana pentru toate mizeriile posibile.
Jan 26th, 2010 at 11:35 am
RT @cenusa: NU fii tu însuţi! http://ow.ly/10t7c
This comment was originally posted on Twitter
Jan 26th, 2010 at 2:59 pm
RT @violetaloredana: RT @cenusa: NU fii tu însuţi! http://ow.ly/10t7c
This comment was originally posted on Twitter
Jan 26th, 2010 at 1:35 pm
RT @cenusa: NU fi tu însuţi! http://ow.ly/10t7c
This comment was originally posted on Twitter
Jan 26th, 2010 at 4:30 pm
De ce e mai bine sa NU fi tu însuţi… http://ow.ly/10vhL
This comment was originally posted on Twitter
Jan 26th, 2010 at 5:55 pm
RT @cenusa De ce e mai bine sa NU fi tu însuţi… http://ow.ly/10via
This comment was originally posted on Twitter
Jan 26th, 2010 at 8:10 pm
RT @cenusa De ce e mai bine sa NU fi tu însuţi… http://ow.ly/10via
This comment was originally posted on Twitter