Nu mai este ca la început…
Un nou articol semnat Cassiel!
Este imposibil să nu fi auzit măcar o dată în viaţă replica asta, fie în relaţia ta, fie în relaţiile apropiaţilor tăi. “Nu mai este ca la început” este probabil în top 3-ul motivelor de despărţire a cuplurilor cu istorie şi greutate.
Este o surpriză că după o perioadă mai mult sau mai puţin determinată, relaţia “nu mai este ca la început”? Nu cred.
Este totuşi un motiv suficient ca acest lucru să ducă la o ruptură definitivă într-un cuplu? Nu, cu siguranţă! Şi totuşi de ce se întâmplă, sau… cum se întâmplă?
O primă explicaţie ar fi faptul că fluturaşii din stomac, oricât de frumuşei şi simpatici ar fi, au viaţă scurtă, ca orice insectă. Dacă la început suntem “orbiţi” de bătăile lor de aripi, odată cu dispariţia lor vom începe inevitabil să constatăm şi acele aspecte ale relaţiei pe care nu căutăm să le descoperim, sau a căror existenţă o negăm involuntar.
Şi cum dispariţia fluturaşilor şi “însănătoşirea vederii de cuplu” nu erau de ajuns, partenerii intră în jocul comodităţii aruncând pe masă cărţi dintre cele mai uluitoare, că de, o relaţie se întreţine cu dragoste şi pasiune.
Astfel îşi fac apariţia şosetele lui aruncate prin locuri unde în mod normal nu ar încăpea nici măcar un băţ de chibrit sau lenjeria ei intimă lasată la loc de cinste prin casă. El se scuză zâmbind când gazele din stomac se pornesc furtunos spre afară pe unul dintre cele două orificii obişnuite, iar ea îşi spune că nu-i dracul atât de negru dacă termenul de valabilitate al ultimei depilări (locul îl alegeţi voi) a expirat cu o săptămână.
Amândoi, că doar nu mai este nimic de ascuns într-un cuplu, merg la toaletă cu uşa deschisă şi urlă unul după celălt loviţi de amintirea subită a unei banalităţi. Amândoi acordă mai puţină atenţie imaginii personale din interiorul cuplului. “Lupta” a fost deja câştigată, iar învingătorii îşi pleacă liniştiţi urechea pe laurii victoriei.
Nu spun că tu, cel care citeşti, eşti cel care face tot ce am scris, dar recunoaşte: comoditatea cuplului te-a făcut să ignori anumite aspecte pe care înainte nu ţi-ai fi imaginat că le vei ignora vreodată.
Realitatea este că la intrarea într-o relaţie ne vindem “imaginea perfectă”, o imagine ce în timp se deteriorează. INVARIABIL. Şi atunci cum facem ca ceea ce “nu mai e ca la început” să nu fie neapărat rău? Comunicăm. Încercăm să îndreptăm din timp propriile probleme comportamentale şi ne expunem dorinţele în faţa partenerului. Căutăm nişe neabordate în relaţie în care putem descoperi satisfacţii de care nu am avut parte în trecut. Ne apucăm de călătorii în cuplu, jocuri de societate, orice crezi că te va ajuta. Experimentează!
“Nu mai e ca la început” nu e neapărat rău. Cu condiţia să nu-l laşi să se transforme din semn de întrebare în rezultat.
Despre autor
Cassiel
Încerc. Greşesc. Mă ridic şi încerc din nou. Greşesc din nou, dar mă ridic şi iar încerc. Nu e important să încerci. Important este să încerci până când reuşeşti!
Popularity: 8% [?]
Oct 27th, 2009 at 3:11 pm
Adevarul e ca de la imaginea zeitei care nu isi face nevoile, se trezeste mirosind a flori si nici macar nu are nevoie de dus, pentru ca e mereu impecabila, la cum se ajunge in anumite cazuri e cale lunga. Accidente se intampla, dar faptul ca devin mai mult o chestiune obisnuita si nu o eroare de moment este adevarata problema.
Ideea asta cu lupta castigata imi suna a “adio dieta, mi-am luat verigheta”. Da, asta e vers pe bune. Si uite asa se propaga ideea ca ne ingrijim sa prindem vreun ametit sau o ametita, iar dupa ne putem linisti definitiv. Cum a ramas cu lucrurile pe care le facem numai si numai pentru noi? Greu de spus, dar standardele pe care ni le autoimpunem se schimba…
Cassiel, multumim pentru noul articol!
.-= Alina Popescu´s last blog ..Nu mai este ca la început… =-.
Oct 27th, 2009 at 8:00 pm
.-= Alina Fekete´s last blog ..Nu mai este ca la început… =-.
Oct 28th, 2009 at 8:22 am
Nu mai este ca la început? sau Unde s-a dus dragostea? Răspunsuri interesante,pontoase,de bun-simţ găsim şi în cartea despre care am mai vorbit/scris: Où est passé l’amour? de Lucy Vincent. Bărbatul şi femeia sunt atraşi într-o primă fază, inconştient, de necesitatea de a se reproduce. Alegerea partenerilor e determinată de parfumul fiecăruia(scriu ca o femeie…), de feromoni. Ştiaţi că feromonii asigură progeniturii(urmaşului)o paletă largă de anticorpi? Un cuplu este genetic programat să-şi iubească partenerul timp de trei ani, pentru ca urmaşul(copilul)să fie mai puţin vulnerabil în natură. În perioada celor trei ani,creierul ascunde părţile negative ale partenerului şi lasă la vedere doar pe cele pozitive. Înţelegem şi de unde ţâşneşte expresia”dragoste oarbă”?
Nu mă pot abţine să nu vă ofer două citate din această autoare, Femeie-Îndrăgostită-Raţională…
”Ca toate interacţiunile sociale,dragostea este o modalitate de a-l manipula pe celălalt pentru a-şi rezolva strălucit propriile nevoi.” Dragostea ca şi manipulare “e remarcabilă totuşi, pentru că e reciprocă şi în mod special reuşită ca strategie, pentru că ne lăsăm manipulaţi cu acea plăcere din care extragem un imens sentiment de… plăcere”. Concluzia cărţii, poate de neacceptat pentru mulţi,mi se pare de netăgăduit:” Nu vă implicaţi trupul la voia întâmplării,pentru că implicarea lui solicită şi creierul(gândirea)tuturor modalităţilor existenţei într-o societate. Într-adevăr gândim cu trupul şi iubim cu creierul.”
Prin urmare,nu mai este ca la început,pentru că aşa e normal,firesc… Nu mai e, dar poate fi ORICÂND!
.-= catia maxim´s last blog ..Surâs de floare =-.
Oct 28th, 2009 at 9:55 am
Din nou Cassiel atinge un punct nevralgic, real si intr-un mod impartial orienteaza cititorul catre posibile solutii. Da, are dreptate daca ajungem sa ne intrebam de ce nu mai merge trebuie sa ne intereseze sa gasim si solutii, daca facem doar afirmatia inseamna ca am pus deja pecetea.
Comunicarea bat-o vina este o cheie simpla, dar o pierdem des
Oct 29th, 2009 at 10:45 am
@Alina Popescu: Perioada de dinaintea relatiei si chiar si inceputul ei reprezinta o vanatoare, iar la vanatoare nu te duci nepregatit, ca te intorci rupt de foame.
Lipsa de atentie de dupa fata de propria persoana are mai multe cauze:
- vanatoarea s-a incheiat, deci nu mai necesita aceleasi pregatiri;
- “focus”-ul se muta pe alte probleme, fie de cuplu, fie profesionale, fie de alta natura;
Astfel anumite elemente sunt ignorate, de cele mai multe ori fara buna stiinta. Sunt sigur ca aceasta comunicare de care tot amintesc poate genera suficiente resurse pentru a “repara” cauzele, oricare ar fi ele, si mai ales in doi.
@Alina Fekete: Solutii exista mereu. Compromisul partial este una dintre ele, mai ales cand pentru a pretinde ceva, ai altceva de oferit.
@catia: Nu sunt de parerea ca date fiind aceleasi 2 persoane, relatia mai poate fi ca la inceput. “Setea de cunoastere” seaca anumite resurse pe care partenerul nu le poate genera la nesfarsit. Se poate reinventa relatia in alti parametri, dar ca la inceput… NEVER.
@Adriana: Puncte nevralgice… Trebuie sa incepem sedinte de acupunctura pe Cenusa de Trandafir. Nu de alta, dar avem atatea puncte nevralgice in vietile noastre de cuplu incat nu ne-ar ajunge “bandwidth-ul” de gazduire sa le discutam. Uite, ia-l pe doctorul Andrei… de cati ani are emisiune radio? Si la ce concluzii clare a ajuns? Una singura: AVEM PROBLEME!
Oct 29th, 2009 at 3:48 pm
Păi,Cassiel,şi eu am exprimat aceeaşi idee. Nu am specificat însă dacă subiecţii sunt aceeaşi. Era puţin zâmbet în vorbele mele. M-ai omorât cu acest” nu sunt de părere….şi Never…” Eu sunt de părere că toţi putem avea o părere, mai ales că în cazul de faţă avem aceeaşi opinie…
.-= catia maxim´s last blog ..Tu cum eşti? =-.
Nov 2nd, 2009 at 8:28 am
Ma bucur ca nu il ascult pe doctorul Andrei, iar acupunctura cred ca deja ai inceput-o prin cele 2 articole scrise.
Nov 2nd, 2009 at 9:12 am
Cassiel, asta cu vanatoarea… ma rog, te mai duci nepregatit, dar nu se prea moare de foame. Ce, tu nu stii pescarii care stau la Dunare cu zilele, nu prind mai nimic, si cumpara doi pesti babani in drum spre casa?
Dar ai dreptate, de multe ori focusul se muta. Nu intotdeauna cu folos. Se formeaza chestia aia, us against the world. Si cuplul se apleaca prea mult asupra problemelor din exterior, ignorandu-le pe cele din interior. Daca sunt ignorate prea mult, cele din interior devin prea mari si prea stresante si greu mai pot fi rezolvate.
.-= Alina Popescu´s last blog ..Culele, case – cetăţi =-.