Nu ştiu…
… despre ce să scriu…
Să scriu numai când îmi propun un anumit subiect?
Eu însă, mai tot timpul aş vrea să scriu. Acum nu o să scriu despre Crăciun sau despre cumpăna dintre ani. Ce aş mai putea să scriu despre naşterea lui Isus sau despre bilanţul pe care ni-l facem la finele anului?
Mă uit pe fereastră: văd casele ANL, împodobite cu lumini roşii, galbene, tremurânde pe lumina păstoasă a dimineţii. Zâmbesc! Stâlpul din stânga ferestrei îşi mişcă abia simţit becul încă aprins, străjer ce veghează liniştit peste întuneric. În curând va clipi, apoi se va stinge. Pe măsuţă, lângă laptop broşura despre dialogul cu îngerii. Cafeaua e caldă, nu mă grăbesc… Am timp să o savurez şi, de ce nu… hai, să trag o carte… Upss! ÎNGERII IERTĂRII… E pe fond galben şi scrie pe ea cu litere mai mici: Îi iert pe toţi cei care m-au rănit în trecut.
Cum adică? Să citesc şi textul din broşură: două pagini despre ceva ce ştiţi cu siguranţă. Zâmbesc din nou! Strada e încă liniştită, casa încă nu s-a trezit, cafeaua e bună şi eu mă simt confortabil în spaţiul meu.
Îi iert pe toţi cei care m-au rănit în trecut…
Ceva despre trecut nu se potriveşte: îl privesc ca şi cum aş arunca o privire peste umăr şi constat că, amintirile, atâtea câte sunt, au gust de măr copt, sunt parfumate şi au un strop de nucă deasupra; aşa cum mi le pregătea bunica în copilărie. Mă uit la ele şi îmi vine să înfig linguriţa în miezul dulce-acrişor.
Cei care m-au rănit în trecut…?
Nu-mi vine-n minte nici un chip, nu-mi amintesc de nici o durere sau rană. Încă o gură de cafea! Mă uit din nou pe fereastră: plopul uriaş de vizavi îşi mişcă braţele- crengi, se zgribuleşte apoi în culcuşul dimineţii. Undeva, în depărtare, dincolo de el, e şoseaua străjuită de lumini galbene, nemişcate de-a lungul cărora picură stropii roşii de la farurile maşinilor care o străbat.
Îi iert pe toţi cei care m-au rănit în trecut…
Nu îmi amintesc chipul nimănui, nu îmi amintesc de nici o rană…
A fost însă o vreme când eram supărată pe mine, când îmi reproşam o grămadă de lucruri… Într-o zi de frunză dospită, am zărit un strugure cu boabe uriaşe. Erau atât de perfecte, încât nici nu-mi venea să mă ating de ele. Dacă aş fi ştiut să le pictez, aş fi făcut-o, dar mi-am dat seama că ar fi fost totuşi un sacrilegiu: ca şi cum le-aş fi furat din frumuseţe. Aşa că le-am adăpostit în inima mea, unul câte unul şi, atunci a fost primul gând legat de minunea numită Viaţă. Am înţeles că dacă voi continua cu reproşurile la adresa mea, nu voi simţi gustul nici unui bob de strugure. A fost prima oară când m-am iertat pe mine de mine. A fost ca o operaţie fără anestezie. Straniu, acum nu-mi mai amintesc dacă m-a durut sau nu… Mai contează? Libertatea care a venit după iertarea de mine/de sine, a făcut posibile toate iertările…
Acum, prezentul mă ţine atât de aproape de el, încât fiecare clipă are o anume eternitate… Zâmbesc la gândul că, anul trecut, când am scris volumul de povestiri Clipe salvate, m-am gândit de fapt la iertare, la răni şi că, de fapt, şi atunci ca şi acum, mi-am zis că cel mai complicat e să ne iertăm pe noi înşine… Restul vine de la sine şi de la Dumnezeu care ne iartă, pentru că el se află în fiecare, precum boabele de struguri pe care le-am ascuns în suflet.
Îi iert pe toţi cei care m-au rănit în trecut, pentru că mă iert pe mine în fiecare clipă…
Sărbători fericite!
Popularity: 8% [?]
Dec 24th, 2009 at 12:06 am
Ce urata esti!!!
Afirm aceasta profund linistita stiind ca ceea ce am scris eu astazi, maine va fi trecut si, conform imboldului tau, armonios cu firea-ti frumoasa, ai sa ma ierti!
Fetelor desteptelor va doresc un an in deplina sanatate si cu multe, multe multumiri!
Dec 24th, 2009 at 6:20 am
Dănuta,
Dacă dăm la o parte zâmbeţelul cu care ai vătuit vorbele tale, rămâne liniştea care le-a însoţit, iar pentru mine speranţa că te numeri şi tu printre “fetele deştepte”… M-ai inclus şi pe mine printre ele?
Să fii iubită!
Dec 24th, 2009 at 12:14 pm
A ierta, complet, din tot sufletul, definitiv este uneori un lucru dificil. Putini sunt cei ce reusesc sa ierte si apoi sa nu “scoata cuiva ochii” pentru acel lucru iertat.
Perioada aceasta e insa intr-adevar una speciala, una in care nu doar cadourile (si eventual dimensiunile lor) conteaza ci in care avem o deosebita incarcatura spirituala. Fireste toti aleg sa se axeze mai mult pe un aspect sau altul.
Frumos si mai ales bine potrivit indemnul tau! Sper sa il puna cat mai multi in aplicare.
O zi senina!
Dec 24th, 2009 at 4:06 pm
Da, Lori,
E dificil,dar daca incercam si, daca vom crede din tot sufletul in iertarea despre care vorbesc, va veni si clipa pe care eu am incercat modest sa o descriu aici. Asa cum ai marturisit si tu in materialele tale, zambim si suntem buni doar in preajma sarbatorilor?
Sarbatori minunate, tie si intregii echipe de la Cenusa de trandafir! Sa fiti iubite!
Dec 24th, 2009 at 5:10 pm
Ajungem si la aceste momente din viata cand intelegem atat de bine ca iertarea ne salveaza de rani … Sarbatori deosebite echipa minunata de trandafiri!
Dec 24th, 2009 at 7:27 pm
Liana,
Mă bucur că te regăsesc şi aici. Realizez cât de mult ne salvează iertarea! Cuvinte rostite, gândite, simţite.
Iertarea curăţă, vindecă. Iertăm şi uităm! Ar trebui poate să uităm expresia : “Iertăm ,dar nu uităm…”
Să îţi fie bine, Liana!
Dec 24th, 2009 at 9:38 pm
Bineinteles, Catia! Si am spus-o cu admiratie, sub influenta efectului catartic al celor scrise de tine si de colegele tale, constienta ca diferenta de nivel, mai ales in plan sufletesc, este o evidenta ce nu poate fi ignorata! Va doresc un Craciun in multumire!
Dec 25th, 2009 at 12:06 pm
@Liana C: Draga Liana, iti multumim si noi pentru urari si iti dorim si noi, toti cei de la Cenusa de Trandafir, si tie din suflet sa ai parte de sarbatori minunate alaturi de cei dragi!
@danuta multa vreme a trecut de cand n-am mai vorbit si ne bucuram ca aceasta perioada de Craciun ne-a readus aproape. Lasand-o pe Catia sa raspunda pe partea legata de ea, voiam sa iti multumesc in numele intregii echipe a Cenusa de Trandafir pentru urari si vizita. Iti uram si noi sa ai parte de un Craciun de vis si de zile de sarbatoare asa cum le doresti!
Dec 25th, 2009 at 1:11 pm
***
Dragele mele,
Aş mai adăuga un proverb pe măsura acestei zile: “Cine nu iartă distruge puntea pe care trebuie să treacă el însuşi.”
CRĂCIUN FERICIT!
Dec 23rd, 2009 at 2:20 pm
Nu stiu… http://ow.ly/OQLG un material special de sarbatori de la Catia
This comment was originally posted on Twitter
Dec 23rd, 2009 at 2:35 pm
trebuie citit!!! RT @cenusa: Nu stiu… http://ow.ly/OQLG un material special de sarbatori de la Catia
This comment was originally posted on Twitter
Dec 23rd, 2009 at 2:38 pm
RT @violetaloredana: trebuie citit!!! RT @cenusa: Nu stiu… http://ow.ly/OQLG un material special de sarbatori de la Catia
This comment was originally posted on Twitter
Dec 23rd, 2009 at 3:35 pm
RT @cenusa: Nu stiu… http://ow.ly/OQLG un material special de sarbatori de la Catia
This comment was originally posted on Twitter
Dec 23rd, 2009 at 3:53 pm
Foarte frumos RT @violetaloredana: trebuie citit!!! RT @cenusa: Nu stiu… http://ow.ly/OQLG un material special de sarbatori de la Catia
This comment was originally posted on Twitter
Dec 23rd, 2009 at 4:04 pm
RT @cenusa: Nu stiu… http://ow.ly/OQLG un material special de sarbatori de la Catia
This comment was originally posted on Twitter
Dec 23rd, 2009 at 5:36 pm
Îi iert pe toţi cei care m-au rănit în trecut… http://ow.ly/OV8i
This comment was originally posted on Twitter
Dec 23rd, 2009 at 5:36 pm
“Îi iert pe toţi cei care m-au rănit în trecut…” http://ow.ly/OV96 voi… ce faceti?
This comment was originally posted on Twitter
Dec 23rd, 2009 at 5:43 pm
nu iert nimic!
RT @violetaloredana: “Îi iert pe toţi cei care m-au rănit în trecut…” http://ow.ly/OV96 voi… ce faceti?
This comment was originally posted on Twitter