Obiectivitatea – calea spre mai bine
De câte ori nu vi s-a întâmplat să aflaţi modul în care merg lucrurile în viaţa unor persoane, poate chiar a unor prietene? Doar sunt o sumedenie de posibilităţi de interacţionare (telefon, instant messaging, întâlniri)!
Poate că uneori a trebuit să fiţi acea prietenă adevărată care acelei persoane poate nu îi spune ceea ce îşi doreşte, ci ceea ce trebuie să audă. Evident că nu veţi fi şi iubită pentru acest lucru – cel puţin pentru moment. Cum să îi convină cuiva să i se ofere o altă perspectivă – mai ales dacă nu e cea idilică? Cui îi convine să i se spună că cel de lângă ea nu e omul potrivit şi să i se şi argumenteze? Cui îi convine să i se spună, de pildă, că prietenul s-a întâlnit într-o seară, într-un club cu cineva – în condiţiile în care acea persoană ştia, să zicem, că e plecat din oraş? Chiar dacă persoana ce primeşte vestea nu se bucură, nu cumva îi e de folos informaţia? Şi acesta e un singur exemplu din multele ce pot apărea (întrucât obiectivitatea nu priveşte doar o relaţie de iubire, ci orice situaţie).
Se întâmplă uneori ca în timp ceea ce i-aţi spus acelei persoane să i se întâmple. Se ajunge ca prietena să constate aceleaşi minusuri – să vadă situaţia un pic mai obiectiv.
Sunt într-adevăr foarte puţine persoane care sunt capabile să privească totul cu obiectivitate – chiar atunci când există şi implicare emoţională. Refuzând însă să se ia în calcul micile aspecte – gesturi, replici, atitudine etc. – se poate ajunge ca pe termen lung lucrurile să nu funcţioneze aşa cum trebuie şi impresia pe care persoana o are cu privire la situaţie să nu fie cea mai corecta.
Obiectiv privind lucrurile se poate întâmpla şi situaţia inversă: să remarcaţi aspecte bune într-o anumită situaţie. Să remarcaţi spre exemplu cât de frumos vorbeşte el despre ea, în ocazii în care ea nu este prezentă. Sau un gest frumos şi surprinzător făcut – ce poate nu a fost apreciat aşa cum se cuvine. Ori chiar modul în care el a reacţionat într-o anumită situaţie… delicată. Cu siguranţă în acest caz veţi fi o persoană fericită. Veţi avea şi motive de a privi lucrurile cu optimism.
Important este să reuşiţi să priviţi lucrurile în ansamblu.
Nu contează dacă vă place ori nu ceea ce constataţi. Realitatea e una – şi doar privind lucrurile în cel mai obiectiv mod puteţi avea o privire de ansamblu şi, în consecinţă, puteţi lua măsurile ce se impun.
Îmbătarea cu apă rece nu foloseşte. Cel puţin nu pe termen lung. Poate că aceasta înseamnă că trebuie să existe şi raţiune – nu doar sentimente. Că trebuie să nu te laşi orbit – dar, în final, ţie, persoana ce reuşeşte să fie obiectivă, îţi va fi mai bine pentru că ai şansa de a vedea lucrurile aşa cum sunt, iar dacă nu eşti mulţumit de situaţia dintr-un anumit moment, ai şansa să schimbi în bine lucrurile.
Popularity: 3% [?]
Sep 14th, 2009 at 4:12 pm
Sinonimele obiectivităţii sunt imparţialitatea şi nepărtinirea. Dacă admitem că adevărul se află undeva pe la mijloc, atunci putem suporta mai uşor adevărurile nu foarte comode. Eu am pus semnul egalităţii între obiectivitate şi adevăr, deşi s-ar impune totuşi anumite abordari nuanţate. Până la urmă depinde de fiecare om. Eu,spre exemplu, prefer adevarul rece, obiectiv, care uneori doare. Trebuie însă să fim atenţi cum exprimăm un adevăr: dăm cu toporul sau avem grijă să producem cât mai puţine răni? E dificil de tras o concluzie, de dat soluţii, dar mai ales de spus cum e mai bine, căci binele diferă de la un om la altul,iar adevărul se schimbă şi el de la o secundă la alta.E complicat să fim obiectivi, dar pentru mine e o alternativă spre mai bine.
.-= catia maxim´s last blog ..O duminică lungă… =-.
Sep 14th, 2009 at 5:32 pm
Într-adevăr, e complicat. Trebuie să fii educat de mic să fii obiectiv – cu tine şi cu ceilalţi – şi de asemenea să poţi spune lucrurilor pe nume, sau trebuie să doreşti să te educi singur către această atitudine. Evident nu pledez pentru adevărul de tipul: vai ce urât eşti – însă poate că merită să îi spui, dacă insistă, că nu îl găseşti atrăgător şi că poate e mai bine să caute pe cineva care să îl placă.
Revenind la tema de azi am constatat în timp că atunci când am oferit o altfel de perspectivă, chiar dacă uneori nu a convenit acel punct de vedere, în timp a ajutat. Nu are importanţă dacă am avut sau nu dreptate – dar am reuşit să îi spun ce am văzut, din afară, să îi ofer o altă perspectivă astfel încât să poată lua o decizie văzând toate variantele (sau măcar mai multe perspective). Şi, aşa cum spuneam, a spune adevărul văzut din exterior poate implica şi a da veşti bune.
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..TEDxBucuresti – eveniment in octombrie =-.