Jocul mutat la scară urbană, sună bine nu? Decorul există deja şi e unul grandios, plin de potenţial, iar jucătorii, ei bine… jucător poate fi oricine: de la studenta ce stă pe treptele universităţii, la tânărul tătic cu bebeluşul în marsupiu, sau chiar domnul la costum de la cafeneaua din colţ, nu ai niciodată idee peste cine dai şi tocmai asta face parte din farmecul jocului.
Cum au apărut? Tehnologia modernă, posibilitatea de a avea oricând la îndemână un GPS, telefon, internet, sunt elementele care au permis lansarea acestui timp de jocuri la scară largă iar variantele sunt deja nenumărate, care mai de care mai inventive. Plus că suntema cu toţii familiarizaţi cu lumea jocurilor virtuale, aşa că transpunerea lor în realitate era următorul pas firesc.
Ce tipuri există? Jocurile sunt variate, atât ca cerinţe, cât şi ca nivel de complexitate. Se pot juca în echipe, sau individual, cu necesitatea unui număr mai mare de participanţi sau doar de unul singur, pe parcursul a câteva minute sau perioade mult mai lungi de timp.
Multe dintre ele sunt construite ca nişte questuri şi reprezintă misiuni ce trebuiesc îndeplinite într-un timp dat, pe baza unor indicii aflate în diverse locaţii. Geocaching este unul dintre primele şi presupune vânătoarea unor cutii ascunse în locuri publice (se joacă şi în Bucureşti). Altele, ca Big Urban Game, de exemplu, provoacă trei echipe să mute cât mai rapid nişte piese gonflabile enorme prin oraş, indiciile fiecărei zile fiind tipărite în ziarul local. Territories merge pe ideea supremaţie teritorială, la fel ca şi Turf wars, bazat pe sistemul mafiei. Există şi jocuri ca Seek ‘n spell, care îşi trimite concurenţii în căutarea unor cuvinte, iar GPS Alien Attack are ca scop distrugerea ouălelor depuse de extratereştrii (:D). Şi tot aşa, la infinit, căci variantele au ajuns până la… Meet Your Heartbeat Twin care face cam ce zice şi în titlu.
În Bucureşti mai ştiu că s-a jucat Urban Quest, acum dispărut şi din lumea virtuală: mai multe echipe se “întorceau” în perioada interbelică şi încercau să rezolve misterul răpirii unei frumoase actriţe. Iar Fursecul mecanic şi-a transformat multe dintre minunatele dulciuri în recompense ale unui joc de căutat indicii prin oraş.
Avantaje şi dezavantaje. Oraşul este privit din alt unghi, lumea reală divine un spaţiu de joacă iar adulţii îşi regăsesc copilăria. În plus, lumea interacţionează, comunică, se bucură, trăieşte din plin aventura şi da, redescoperă decorul în care trăiesc. Jocurile urbane sunt şi o evadare din monotonia cotidianului şi, fiind atât de variate, este sigur că fiecare îşi poate găsi unul preferat. Şi deşi uneori implică dotări destul de scumpe, în contrapartidă se poate spune că altele au premii destul de consistente. Cel mai grav lucru este faptul că unele persoane s-ar putea implica prea tare în joc, nemaifăcând diferenta între real şi virtual şi atunci când oricine sau orice poate face parte din scenariu, este uşor să confunzi lucrurile şi să te cuprindă paranoia. Un alt dezavantaj major îl reprezintă faptul că aceste jocuri, devenind din ce în ce mai populare, pot atrage marile companii, care caută modalităţi de a îşi promova produsele prin intermediul lor – se pierde astfel elementul de independenţă, libertate şi interacţiune necondiţionată aflat la baza ideii.
Per total însă, ideea de a intra într-un joc urban are mai multe avantaje decât dezavantaje şi merită încercat, cine ştie, poate redevenind copii vom picta lumea adulţilor în culori mai frumoase.
Popularity: 2% [?]
Decat sa ne jucam cu ochii in alte si alte ecrane, mai bine desenam pe astfalt. E mai sanatos.
Oare o să fie doar o chestie de timp până când cineva o să transpună NFS sau Carmageddon în realitate?
@Mihai Pintilie: Da, mai ales ca sunt sanse mai mari de socializare, interactiune reala cu oameni, ceea ce mi se pare foarte important.
@Ovidiu: Eh, cumva cursele de masini ilegale cam pe acolo sunt, mai ales daca ne gandim la bolizii aia dati la stiri cum au nimerit in poarta omului sau mai rau…