Mutriţa galbenă cu zâmbet larg face parte din vieţile noastre parcă dintotdeauna şi pare să fie un bun al tuturor deja. Realitatea este că are o dată de naştere destul de clară şi chiar şi un părinte atribuit: se pare că Harvey Ball, grafician este cel care l-a desenat prima dată. Era pentru o firmă de asigurări locală (Worcester, Massachusetts), ce îşi dorea să-şi înveselească angajaţii şi clienţii cu o campanie “a prieteniei”. Harvey Ball a ales să folosească un cerc, doi ochi ovali si o linie drept zâmbet, totul pe un fond galben, sugerând veselie, soare, căldură, fericire…

Interesant este că desenul nu a fost înregistrat cu copyright niciodată, iar cel care l-a desenat iniţial a fost plătit doar echivalentul a o oră de muncă: 45$. Astfel încât mai sunt persoane care reclamă paternitatea celebrului smiley, mai ales că este o idee extrem de simplă, la îndemâna oricui. Totuşi, se pare că prima apariţie înregistrată a unei idei similare datează încă din 1948: în filmul “Hamnstad” eroina principală desenează cu rujul pe oglinda din baie un smiley trist.

Din 1970 smiley a început să câştige rapid popularitate, doi fraţi din Philadelphia (Bernard şi Murray Spain) inscripţionându-l pe căni, insigne, tricouri etc. alături de textul “Have a happy day”. Ulterior a ajuns şi pe tabletele de extazy (1980) sau chiar ca “personaj” important în filme (Forest Gump face aluzie la originea sa).

De la smiley la emoticon nu a mai fost dect un pas, făcut, se spune, în 1982 de Scott E. Fahlman, profesor la Departamentul de Computere al Universitatii Carnegie Mellon printr-un mesaj în care propunea să fie marcate cu :- ) şi invers, afirmaţiile cât se poate de serioase, cu :- ( (cu precizarea autorului alăturată: “read it sideways” ). Fahlman a declarat ulterior că ideea i-a venit atunci când a realizat că în discuţiile de pe internet uneori nu se poate distinge doar din text dacă un mesaj e serios sau doar o glumă. Iar dovada că această propunere a sa este reală a fost descoperită douăzeci de ani mai târziu, când mesajul a fost regăsit pe o o bandă magnetică de backup. Întreaga discuţie este redată aici.

Celebrul smiley a fost totuşi înregistrat ca marcă de către un francez, Franklin Loufrani, care a obţinut în 1971 copyright-ul pentru o parte dintre ţările europene (sub numele de Smiley World). În 2006 Wal-Mart a încercat la rândul său să-l înregistreze dar a pierdut cazul în faţa Smiley World, care îl foloseşte deja în peste 100 de ţări şi aproximativ 25 de tipuri de produse şi servicii. Şi emoticonul este “dat”: compania rusă Superfone obţinând drepturile asupra şi alte câteva simboluri similare.

Popularity: 3% [?]