Plastilină sau ciocan?
Un nou articol de Rita!
Acum că tot avem o multitudine de surse de informare, plus libertatea de opinie – multe idei mai vechi şi mai noi se învârt prin lume şi se stabilesc în capetele inocenţilor.
Mi-e teamă că suntem câteva generaţii cărora sistemele de valori şi principiile morale nu le stau prea bine la locul lor. Deh, asta se întâmplă când arzi etapele la evoluţia naturală a lucrurilor şi/sau societăţii. Limitele lucrurilor şi atitudinilor acceptabile s-au lărgit, iar graniţele sunt flexibile. Aproape orice e permis şi aproape orice e acceptat.
Aşa că nu rare sunt ocaziile când te găsesti foarte aproape de cineva care, te trezeşti într-o bună zi, gândeşte lucruri imposibile, sau extremiste, sau tâmpite de-a dreptul. Sau pur şi simplu diferite de tine.
Şi ce te faci ?
Că omul ţi-e prieten, poate îl cunoşti de-o viaţă – sau cel puţin aşa credeai înainte să te dumireşti. Sau îl iubeşti de-adevăratelea – mă rog, pentru toate celelalte lucruri pe care le gândeşte şi care nu sunt aberante. Sau doar îţi împarţi spaţiul vital cu el, orice-ar însemna asta, ceea ce nu face niciodată lucrurile mai uşoare. Sau e părintele sau copilul tău, de care te leagă mai mult decat nişte întâlniri ocazionale şi nişte idei.
Deci ce te faci când tu în gândurile şi valorile şi principiile tale eşti total zdruncinat de omul acesta, care crede că are tot atâta dreptate în punctul de vedere opus, cât crezi şi tu că ai în al tău?
Exemple sunt – şi fiecare dintre noi s-a întâlnit măcar odată în viaţă cu o situaţie din asta. Nu în calitate de observator, ci implicat direct. Păi să vedem: de la opţiuni politice, că tot sunt în discuţie în perioada asta, la creşterea copilului, trecând prin etica în afaceri, fidelitate sau moda zilei. Orice subiect ai alege – vei găsi în anturajul tău două puncte de vedere total opuse.
Mda, teoretic, cine se-aseamănă se adună, şi fiindcă ţinem la lipsa contrarietăţii din existenţele noaste, prietenii noştri vor gândi la fel ca noi. Ei bine, nu e aşa. Nu suntem niciunii dintre noi (în) sisteme închise, interacţiunile sunt mai multe şi mai intense ca oricând, cum ziceam la început, şi inevitabil ne influenţăm unii pe alţii mai mult decât ne-ar plăcea să credem.
Doar că procesul acesta de modelare prin care trecem continuu este unidirecţional. Chiar dacă există reciprocitate, la un moment dat, secvenţele distincte sunt unidirecţionale. Unii dintre noi suntem mai inclinaţi să acceptăm părerile şi atitudinile altora ca fiind mai îndeptăţite şi mai pline de adevăr decât ale noastre – suntem încrezători, ca să nu zic creduli, uşor de convins şi maleabili – ca plastilina în mâinile copiilor de grădiniţă. Iar alţii dintre noi suntem, de la natură sau prin educaţie şi antrenament, capabili să îi convingem pe alţii, uneori chiar cu forţa, de justeţea şi adevărul părerilor noastre. Inevitabil pentru încheierea “rotundă”, ca nişte ciocane.
Da, ştiu, calea de mijloc: uneori dai, alteori primeşti – câteodată îi tragi pe alţii după tine, alteori te laşi tras.
Dar fii sincer(ă) – tu ce eşti mai des: plastilină sau ciocan?
Despre autor
Rita: Imi plac poveştile cu final fericit, deşi, ca o pesimistă care sunt, cred că nu s-au terminat încă.
Popularity: 4% [?]
Dec 9th, 2009 at 5:22 pm
O plastilina cu pretentii de ciocan impaciuitor
)… Altfel… cred in dialogul civilizat, in schimbul de idei pe un ton normal si in respectarea opiniilor celuilalt, chiar daca nu crezi in ele si parca nu mai stim sa facem asta, pfff. Si daca cineva drag mie mi se pare ca o ia complet pe aratura, imi permit sa-i comunic chestia asta, ceva mai ferm, pentru ca avem o alta relatie.
Vorbind insa la modul general, marea masa imi pare ca mai degraba tinde spre plastilina, din frica de a isi expune teoriile… teorii pe care le va bombanii in barba pe drumul catre casa si mai apoi le va vocifera, pe un ton ferm, in intimitatea propriului camin.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Sunitha Krishnan vorbeşte despre sclavia sexuală =-.
Dec 9th, 2009 at 8:29 pm
Indraznesc sa deschid si mai mult discutia si sa intreb: cine accepta sa fie uneori plastilina – sa se lase modelat (in bine)?
Si O alta deschidere vizeaza urmatoarea intrebare: cat de usor iti dai seama cand esti plastilina?
Si in sfarsit, cat de dispus esti sa fii ciocan si sa suporti consecintele?
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Sunitha Krishnan vorbeşte despre sclavia sexuală =-.
Dec 9th, 2009 at 8:56 pm
hehe..iata un subiect vechi, atacat ca si nou!
Modelarea ADN ului, transformarea lui, unii i-au dat nume conspirativ pana la ultima rasa ariana pura, altii au lasat totul pe marginea unor realitati create de-atatea secole.
Am ajuns la albi,negri, rosii, galbeni, am uitat de neardenthali, lemuri, atlanti si alte cele auzite sau neauzite noua.
Dar dupa ce din pamant si apa s-a format vlastarul, a inceput el sa invete legile nasterii si sa le adopte in structura “binei-meritate” privelisti: “OMUL”
Si ajungem si la scrierea lui Rita, frumoasa “comparatiune” cu plastelina, altii cu lutul, gipsu’ si alte substante mulabile personificarii.
Vorbim de legi, doctrine, sisteme ce le includ, vorbim de Om si mulajul sau.
Ajungem la nasteri- amnezia de care tot vorbesc eu- si vrem a fi receptivi sinelui!
Cum draga mea Rita?
Hai sa ne gandim, in lumea asta mica oamenii vorbesc, oamenii uita ce vorbesc, oamenii vor lucruri stiute si palpabile sa le rumege cu mare credibilitate si sa le accepte.
Intr-o lume de “plastelina” noi vrem verticalitate?
Nu prea se pupa cerul cu pamantul si stii de ce?
Pentru ca nu cerul e desupra…pamantul e pe cer!
Dar cati stiu asta? Cati stiu ca stam cu picioarele-n aer… intr-un univers care e peste tot, sus, jos si in noi insine!
Asadar draga mea, lumea vorbeste, scrie, canta, despre iubire, despre plastelina iubirii care muleaza creatii in noi, ne fac mai buni, mai limitati, mai deschisi, mai ingusti, mai rece sau mai calzi.
si toate la un loc stii ce dau?
Suma unor amintiri cu care noi ne-am nascut ca sa cream alt vis…numit Viata!
si ca sa conchid:
Cat timp pamantul face lutul sa vorbeasca, el va vorbi din acele maini care l-a modelat!
Nu conteaza ca suntem manipulati, indoctrinati, mintiti sau adormiti in sistemul astei lumi…un singur lucru conteaza:
Nu plastelina da calea si nici adevarul…ea da doar forma in care vom arde o singura cale…pentru un singur adevar!
Asa ca draga mea Rita, tu si cititorii tai trebuie sa priceapa ca in asta lume in care cercul e patrat si patratul e linie infinita in rotunjurirea unghiurilor lui… in asta lume totul e creat pt ochiul inchis in afara spre a fi deschis inauntru’ indiferent de ce vede in forma lui!
La mai multe!
Maya
Dec 10th, 2009 at 1:57 am
Alina, intentia mea nu e sa victimizez, nici sa condamn vreuna din tabere. Recunosc la mine ambele tendinte, si inca destul de bine reprezentate
Inevitabil, am intalnit persoane care poate au experienta sau informatii mai putine decat mine pe niste subiecte, si atunci adopt atitudinea “e asa cum iti zic eu” sau “nu, clar nu ai dreptate, stiu eu mai bine”. Si functioneaza al naibii de bine 
Asa de bine ca unori mi se urca la cap si am impresia ca pot sa fac la fel cu toata lumea – fiind eu “ciocan” in aceste circumstante. Ceea ce nu functioneaza – fiindca, tot invevitabil, cunosc persoane carë ma “fac” – adica stiu mai multe decat mine, sau au mai multe argumente.
Asa ca se intampla si s-o tin pe-a mea, pana in panzele albe, si sa fiu de acord numai de forma, ca sa scap de gura omului, dar eu tot cu impresia mea sa raman. Si sa bombanesc dupa aia, numai pentru urechile mele 
Doar ca incapatanata cum sunt mi-e destul de greu sa accept formal ca “dreptatea” cuiva e mai buna decat a mea
.-= Rita´s last blog ..Patratelul mov =-.
Dec 10th, 2009 at 2:03 am
Loredana, pai da, uite ce tocmai ziceam – cine accepta cu usurinta sa fie plastilina ?!
Mai ales de la niste varste incolo, apar atitudinile de genul “ei, imi spui tu mie ce sa fac, stiu eu mai bine” 
fiindca am impresia ca in aceeasi masura ca si ei am si eu experiente solide si argumente valide ca sa nu fiu de acord.
]
Pe de alta parte, eu marturisesc ca pe plan profesional am avut norocul sa intalnesc niste oameni care m-au format – si de la care am invatat aproape tot ce stiu. Si care intr-o anumita masura m-au influentat si la nivel personal.
Imi este mai usor acum sa ma las convinsa de parerea contrara a prietenilor mei ? Nu, deloc
Salvarea de la megalomanie e ca de regula evit sa incerc sa conving pe altii sa gandeasca la fel ca mine. [Bine, daca mi se pare ca omul sta in mijlocul drumului si trec masini, macar ii zic ca e o prostie sa stea in drum si sa se dea la o parte - metaforic vorbind
.-= Rita´s last blog ..Patratelul mov =-.
Dec 10th, 2009 at 2:14 am
Maya, marturisesc ca nu ma gandisem la asa o amploare a semnificatiilor postului si ca, mai ales dupa ce le-am raspuns fetelor mai sus, mi-a cam lasat fiori pe sira spinarii comparatia cu impunerea rasei ariene. Fiindca na, pana la urma tot o forma de modelare si impunere a unui punct de vedere asupra celorlati e si asta.
Mai marturisesc si ca n-am interiorizat punerea in format filosofic a celor spuse de tine, dar mi-as permite o interpretare personala. La nivel macro, daca am fi fost toti (fie indivizi, fie civilizatii) – de-un singur fel, doar plastilina, sau doar ciocane – nu cred ca am fi ajuns prea departe. Bine si rau, alfa si omega – si toate celelalte sunt perechi pe lumea asta. Trebuie sa existe un echilibru – mobil, dar echilibru. Avem nevoie si de leaderi/ inovatori – si de supusi/ imitatori.
Intorcandu-ma la nivelul individual la care ma gandisem eu initial, mie mi se pare ca “smecheria” e sa ne pastram si noi echilibrul asta mobil. Sa invatam de la altii, sa ii urmam, sa ii ascultam si la randul nostru sa fim modele si “invatatori” pentru altii.
.-= Rita´s last blog ..Patratelul mov =-.
Dec 9th, 2009 at 10:10 am
Plastilină sau ciocan? – un nou articol foarte interesant de @ritaaurita http://ow.ly/K8uY Voi ce sunteti?
This comment was originally posted on Twitter
Dec 9th, 2009 at 10:25 am
RT @cenusa: Plastilină sau ciocan? – un nou articol foarte interesant de @ritaaurita http://ow.ly/K8uY Voi ce sunteti?
This comment was originally posted on Twitter
Dec 9th, 2009 at 10:34 am
Voi ce sunteti?
RT @cenusa: Plastilină sau ciocan? – un nou articol foarte interesant de @ritaaurita http://ow.ly/K8uY
This comment was originally posted on Twitter
Dec 9th, 2009 at 11:01 am
RT @cenusa: Plastilină sau ciocan? – un nou articol foarte interesant de @ritaaurita http://ow.ly/K8uY Voi ce sunteti?
This comment was originally posted on Twitter
Dec 9th, 2009 at 11:01 am
RT @cenusa: Plastilină sau ciocan? – un nou articol foarte interesant de @ritaaurita http://ow.ly/K8uY Voi ce sunteti?
This comment was originally posted on Twitter
Dec 9th, 2009 at 1:58 pm
RT @cenusa: Modelati sau va lasati modelati? http://ow.ly/Kc80
This comment was originally posted on Twitter
Dec 9th, 2009 at 3:04 pm
dap. un nou articol scris de mine
RT @cenusa: Modelati sau va lasati modelati? http://ow.ly/Kc80
This comment was originally posted on Twitter
Dec 10th, 2009 at 9:16 pm
Cum reactionam la micile mari confruntari zilnice – convingem sau ne lasam convinsi ? http://bit.ly/7N7SlN [blogpost @cenusa]
This comment was originally posted on Twitter