Respect pierdut
Privind melancolic prin teancurile de cărți ce zac mai peste tot, îmi cad ochii peste “Cișmigiu et Comp.” al lui Grigore Băjenaru, un roman relativ obscur și după părerea mea înrudit ca stil și temă cu “Elevul Dima dintr-a 7-a” al lui Mihail Drumeș.
La prima vedere avem 2 romane de amintiri/aventuri adolescentine… sau de liceu, nu prea știu în ce categorie să le înscriu și nici nu vreau să fac asta pentru că am cu totul altă idee: vreau să mă leg de unul din mesajele transmise de aceste opere și anume respectul faţă de profesori și implicit instituția de învăţământ.
Mă uit la generația actuală de elevi și mă minunez. Pe lângă culorile bizare, frizurile emo, buricele goale și fustele prea scurte, întâlnim o atitudine de superioritate care îţi provoacă un puternic sentiment de frustrare și chiar iritare. Mai precis un sentiment de a lua respectivii indivizi de urechi, a-i da cap în cap până le dau lacrimile.
Respectul le lipseşte total, majoritatea nu știu să scrie și să citească altceva decat mesaje pe HI5 și sfidează pur și simplu.
Problema însă vine aici şi din partea cealaltă a baricadei – a profesorilor.
În toată literatura de acest tip profesorii sunt figuri impozante, niște uriași ce domină clasa, trecuți de a doua vârstă, care te fac să le sorbi cuvintele și să le acorzi respectul de la prima frază rostită. În realitatea actuală sunt niște tinerei ieșiţi de pe băncile școlii anul trecut, mai speriați decât elevii cărora le predau, lăsând o clară impresie de animale duse la abator. Iar elevii simt asta și, ca niște prădători, îi sfâșie.
E o problemă de cunoștinţe? Fără doar și poate, cunoştinţe de pedagogie, cunoștinte ce nu le-au fost insuflate la rândul lor de alţi pedagogi obosiți care și-au pierdut interesul și fac ceea ce fac în lipsă de altceva mai bun.
Și aici intervin cei 7 ani de acasă, care sunt în provincia părinților, părinti care în ziua de azi sunt prea ocupați sau prea dezinteresați să mai ofere ceva tinerelor odrasle. Pentru că nu consideră aducerea pe lumea a unui copil ca o bucurie, ci ca o corvoadă. Si de ce să educi acea corvoadă?
Valorile au început să se destrame de pe vremea când eram în liceu și se făcea un scandal monstru pe tema uniformelor, care erau diferite de la liceu la liceu. Argumentele hotărâtoare fiind: unii vor avea bani de sacouri mai frumoase, sau “este limitată libertatea de exprimare”.
Nu se gândea nimeni la faptul că a purta uniforma unui anume liceu era o mândrie, că elevii erau fericiți să studieze la Cantemir, Mihai Viteazu sau Lazăr, așa cum era Grigore Băjenaru.
50 de ani de încorsetare și-au spus cuvântul și iată că acum puținele valori ce meritau a fi păstrate s-au dus pe apa sâmbetei.
Nu învață nimeni din sutele de filme și documentare în care toti părinții din ţările civilizate își trimit copiii la “școlile bune”, care implicit sunt particulare și unde elevii poartă uniformă.
În concluzie, educația limitează libertatea de exprimare, nu o modelează, nu o ghidează. Dar dacă educația face asta, de ce să mai beneficiem de ea? Mai bine să lăsăm odraslele la colţul străzii, în club sau în holul blocului.
Educația de la un anume nivel încolo nu mai este obligatorie și devine un privilegiu, care trebuie meritat, ca orice alt privilegiu. Din păcate, în societatea în care trăim, singurul criteriu este cel monetar. După ce ai dat banul, totul dispare. Respect, implicare, tot.
Profesorii nu pot disciplina elevii pentru că au și ei drepturi, amenzile nu contează, pentru că bijuteriile de la gâtul fetiței costă mai mult decât întreaga aripă în care studiază, iar dacă totuși profesorul își permite să disciplineze elevul, vine tati cu o pilă și dă profesorul afară.
Există totusi și acei părinți care se ridică împotriva sistemului și încearcă ceva. Din păcate însă unica soluție pare a fi schimbarea mediului de educație, mutarea copilului la o scoală unde chiar se face carte. Iar copilul va fi cel nou, cel necunoscut și, poate, cel neacceptat. Este de respectat însă faptul că undeva, cineva chiar încearcă să facă ceva.
Cred că lumea a uitat un foarte important aspect al problemei: școala nu a fost vreodată o instituție democratică!!!
Popularity: 10% [?]
Jan 28th, 2010 at 1:49 pm
Adi, vine articolul asta la fix! Asta dupa ce al meu var s-a dus la examen si a iesit cu bataie in clasa iar profesorul nu a avut niciun cuvant de spus. Motivul bataii? cineva nu a vrut sa ii dea altcuiva sa copieze. Cea mai mare problema a celorlalti? A fost chemata politia si ei nu vor mai fi lasati sa copieze….
Si asta e doar o poveste dintr-o mie pe care le tot aud de pe la rudele si cunostintele mai tinere. Plus experienta mea de a doua facultate cu colegi mult mai mici. M-a speriat complet.
Credeam ca e vorba de o minoritate, dar de fapt asta eeste comportamultul majoritar. Copiilor nu le pasa, parintii nu stiu sa ii faca sa respecte scoala si pe cei din jur, rezolvand totul cu o suma de bani, profesorii sunt dezinteresati. Iar contraexemplele au devenit exceptii.
Iar pe fondul asta, aud de copii care abia acum incep scoala, cu parinti preocupati, cu program dupa scoala si after school pentru a fi siguri ca nu isi neglijeaza temele daca ei nu sunt acasa de la ora 12. Incercari de stimulare a creativitatii si gasit preocupari care sa compenseze timiditatea sau alte trasaturi cu potential negativ. Si atunci sper ca se vor schimba lucrurile, ca preocuparea acestor oameni va fi motorul unui sistem scolar mai bun.
Dincolo de drepturile importante – sa nu fi discriminat sau batut la scoala, scoala nu trebuie sa fie o institutie democratica! Profesorii stabilesc ce trebuie facut, parintii ii sustin, iar elevii invata, ca de-aia nu sunt inca majori, sa ia decizii singuri!
Jan 28th, 2010 at 2:14 pm
Ai dreptate pe fond. Insa ar mai fi de nuantat la discutia despre profesori. Nici in the good old times profesorii nu isi incepeau cariera doar cand ajungeau la varsta a doua-treia, ci profesau in fata clasei de la varste chiar mai fragede decat tinerii profesori de azi. Diferenta, lasand la o parte uniformele si teama copiilor de atunci fata de adulti la modul general si cultul autoritatii unei societati care a disparut de mult de peste tot si bine a facut, o fac alte aspecte.
As numi doua: in primul rand devalorizarea meseriei de profesor, fiinta umilita de la un cap al altuia al societatii, cu salarii mai mici decat cele ale femeilor de serviciu de la firmele la care lucram noi. E greu sa ai prestanta in fata unui pusti ai carui parinti cheltuiesc pe un aparat de aer conditionat pentru camera lui cam cat are profesorul de cheltuit pe toata luna. Si apoi e cam greu sa motivezi profesorul cu pricina sa isi dea sufletul pentru meseria care il umileste asa.
Si atunci avem doua categorii: cei care nu merg in invatamant din start, si majoritatea lor sunt cei mai buni absolventi, sau macar cei mai motivati, si cei care esueaza pentru un timp oarecare printr-o scoala, si care de obicei clacheaza. Si merg pe minima rezistante pana la sfarsitul anului si apoi isi cauta de lucru omeneste.
Sunt si astazi profesori tineri care nu isi pierd vocatia si care se impun, sunt fosti colegi de-ai mei care au respectul meu in grad mai mare decat toti ceilalti fosti colegi care au mers in vanzari si si-au tras BMW. Dar tot cu strangere de inima ma uit la ei, pentru ca stiu ca isi sacrifica viata degeaba. Pentru ca sunt luati in deradere de unii si nerecunoscuti de altii. Iar elevii lor? Sunt adultii de azi si de maine, care merg in vanzari, isi trag BMW, fac copii si dau lectii profesorilor.
Jan 28th, 2010 at 2:20 pm
Imi pare rau dar aici nu sunt de acord. Cu totii stim ce impplica meseria de profesor in Romania, iar cei care se baga in asa ceva se baga din pura placere. Iar daca le place sa faca treaba cum trebuie. Pana la urma la asta se rezuma: profesionalism. Mai precis la a fi un exemplu pentru elevii tai.
Jan 28th, 2010 at 4:36 pm
Respectul nu se poate câștiga în cazul ăsta, după părerea mea, decât prin două metode: valoare și frică.
Să începem cu valoarea, că durează mai puțin: profesorii buni sunt apreciați de elevi. Buni înseamnă atât ca nivel al cunoștințelor cât și ca tact pedagogic. Mi se pare normal ca un profesor care nu știe să lege două vorbe inteligibile sau este pus în dificultate de întrebările elevilor să nu fie respectat. Cred că aici intră majoritatea profesorilor din ziua de azi (și am avut și eu destui) – explicația e simplă: singura “carne proaspătă” care ajunge în învățământ sunt ratații care nu au găsit altceva mai bun.
Părerea mea este că prin valoare e greu să impui respect, fără o reformă profundă a întregului sistem educațional (structură, materii, metodologie și bine înțeles profesori), iar singura metodă facilă de a “face ordine” e frica.
Iar ideea mea e simpla: amenzi. Ai făcut ceva – 10% din veniturile lunare ale părinților. Ai mai făcut ceva – 20%. La a treia abatere, 30% și tot așa. Nu plătești, ești exmatriculat. Taxa de reînmatriculare este ultima amendă + 20% din venituri. Nu plătești, nu faci școală. Avem nevoie și de oameni care să ne spele mașinile și să vândă în piață, nu trebuie să fim chiar toți deștepți.
Cam de câte ori o să-și permită un părinte să plăteasca oale sparte de odraslă? Probabil că doar o dată, după care copilul ăla o să fie incredibil de cuminte și respectuos.
Și uite așa am adus și bani în scoli.
Cât despre uniformă, ea nu trebuie să fie obligatorie. Dar, fiecare școală ar putea avea o uniformă opțională a cărei purtare să fie un privilegiu. Psihologie inversă: dacă îi obligi n-o să vrea nimeni să poarte, dacă e foarte greu de obținut se vor bate să aibă dreptul de a o purta.
Jan 28th, 2010 at 5:21 pm
Dupa cum am mai spus: de la un anume nivel educatia este un privilegiu, privilegiu cu care vin niste obligatii. Vrei sa studiezi la o scoala buna porti uniforma ca sa vada lumea ca studiezi acolo. La fel cum porti uniforma daca lucrezi la o companie aeriana, politie, pompieri, armata…
Catdespre frica, amenzile pot fi o solutie, insa mi s-ar parea mai interesant sistemul care se aplica in cazul soferilor: faci X puncte dai din nou examen de admitere. Sa vezi atunci …
Jan 28th, 2010 at 9:01 pm
Subiectul este de actualitate, mai ales in contextul in care informatiile referitoare la scoala romaneasca se rezuma, in ultima perioada, la varii incidente cu iz penal.
Dincolo de imaginea romantata a scolii din vremurile apuse, imagine care ne poate da de inteles ca lucrurile au fost cu totul altfel, ramane un semn de intrebare: cat de rau se poate ajunge?
Perceptia fata de institutia scolii este influentata, in masura covarsitoare, de educatia primita acasa. Cata vreme parintii insufla copiilor impresia ca scoala este un lucru care “trebuie facut”, dar fata de care nu este neaparata nevoie sa se poarte si respect, lucrurile nu se vor schimba in bine.
In atari conditii, o solutie ar fi ca scoala sa nu mai reprezinte o etapa parcursa in virtutea intertiei, ci o provocare, pentru toti cei implicati: profesori, parinti, copii.
Parerea mea este ca lucrul asta se poate obtine prin eliminarea normelor legate de obligativitatea invatamantului, dar si prin inasprirea conditiilor de admitere in scoli. Sa simta parintii ca se lupta sa-si vada copii inscrisi la scoala. In felul acesta, automat, cei mici vor deveni mult mai responsabili, cel putin din respect fata de eforturile facute de parinti la inscrierea lor in scoala.
O asemenea solutie va presupune insa si evolutia sistemului de invatamant. Exigentele amintite nu vor putea fi impuse, in conditiile in care la catedra se vor afla dascali “de ocazie” sau profesori uitati de vremuri.
Cercul vicios este inchis insa de eternele probleme legate de buget, astfel incat asemenea schimbari probabil ca se vor intampla peste multi ani.
Pana atunci, cata vreme invatamantul este obligatoriu si gratis, este tratat ca orice lucru “al nimanui” (da, un betesug capatat in comunism si pervertit in “vremurile noi”).
Jan 29th, 2010 at 12:32 pm
Este trist ca am ajuns in situatia asta total anormala.
Problema vine si din faptul ca educatia este in ziua de astazi o povara si nu o virtute. Ai facut o facultate, un materat, un doctorat si esti platit la prima angajare cu un salariu mai mic ca al femeii de servici din banca, umilit, alergat, batjocorit. Castigi mai putin decat un instalator sau un zugrav, un mecanic auto jegos, un tinichigiu-vopsitor care oricum isi bate joc cum vrea de munca si nu este niciodata tras la raspundere.
De ce sa mai inveti in situatia asta?
Modelele promovate de societate sunt Pitzipoanca, fotbalistul si manelistul. Fiecare posesoare de pasarica inca neimpadurita se viseaza animatoare in Bamboo. Trimite-o la carte daca mai poti. Fiecare mingicar se viseaza macar un Razvan Ratz sau si mai bine un manelist cu tricou “De puta madre”. Ce nu stiu acesti copii este ca din 100 000 de copii unul singur ajunge fotbalist intr-o echipa decenta iar viata lor sportiva se termina pe undeva pe la 35 ani daca au noroc.
Manelistii o duc intr-adevar bine dar la cum vad eu lucrurile ca se misca se vor termina si aste in aproximativ 5 ani si vor ajunge unde le e locul, in carciumi , botezuri, nunti, parangheli, etc. Partea proasta e ca multi dintre manelisti chiar au voce mult mai bina decat alti cioflingaro-cantareti.
Cum poti concura cu asemenea imagine cand copilul tau te aude tot timpul ca nu iti ajung banii desi esti tot timpul ocupat cu munca?
Cum te poti uita in ochii lui si sa-i zici: Invata ca mine si o sa-ti fie bine?
Trist.
Jan 29th, 2010 at 10:19 pm
ce sa zic..pot spune ca este trist, dar adevarat in toate sensurile! insa eu tot nu cred ca un profesor care nu are har ar trebui sa se impuna dand note mici pentru comportamente indezirabile( alea sunt pentru cunostinte), la fel cum nu cred ca-mi trimit copilul la scoala ca vreo profesoara cu PMS sa-l faca idiot! suntem oameni cu drepturi, si copiii le au pe ale lor..si daca nu ar fi atat de ingusta mentalitatea ca bijuteriile, coafurle, tinutele…te impiedica la invatat..am fi si noi cum sunt suedezii si scolile lor! am lucrat anul asta la Calendarul Bunului profesor, cu lectii faine de lucru cu elevii! si fiecare sia luat calendarul acasa…sa vada datele…nu sa lucreze temele din partea de sus a paginii!b trist,dat asta e! si voi continua sa lupt pentru ca n scolile din Romania usile claselor sa fie de sticla..nici elevii, nici profesorii nu sunt stapani absoluti pe clasa aceea! sa exoste yransparente, incurajare, sa lasam dracu odata spiritul de turam( gen clasa a 6 a este cea mai tare)…sa promovam individualitati( elevul Dima este cel mai talentat la desen, Romeo la Go, Andreea la inot) si sa invatam si parintii ca daca pun presiune pe copii sa ia nu stiu ce nota la scoal..peste vreo 20 de ani nu ii va intreba nimeni care le-a fost nota la mate. Credeti ca pe mine m-a intrebat cineva vreodata daca am fost olimpica nationala la 6 materii? sau ca la 13 ani puteam s aintru la medicina? sa fim ancorati in educatia realista ca elevi, parinti, profesori! abia asa le vom putea urni destinele acestor generatii inzestrate de copii( stiu ca nu tot cred casta, dar eu cunosc 18.000 de copii)
Jan 28th, 2010 at 1:55 pm
http://www.cenusadetrandafir.ro/respect-pierdut
This comment was originally posted on Twitter
Jan 28th, 2010 at 12:02 pm
RT: @cenusa: Un nou articol de Ooorsoo – Respect pierdut http://ow.ly/11hHa
This comment was originally posted on Twitter
Jan 28th, 2010 at 2:03 pm
RT @arafail: http://www.cenusadetrandafir.ro/respect-pierdut
This comment was originally posted on Twitter
Jan 28th, 2010 at 2:16 pm
RT @arafail: http://www.cenusadetrandafir.ro/respect-pierdut
This comment was originally posted on Twitter
Jan 28th, 2010 at 2:40 pm
RT @cenusa: Un nou articol de Ooorsoo – Respect pierdut http://ow.ly/11hHa
This comment was originally posted on Twitter
Jan 28th, 2010 at 3:54 pm
RT @cenusa: Un nou articol de Ooorsoo – Respect pierdut http://ow.ly/11hHa
This comment was originally posted on Twitter
Jan 28th, 2010 at 6:38 pm
RT @cenusa Respect pierdut http://bit.ly/bdYfwp
This comment was originally posted on Twitter
Jan 28th, 2010 at 7:25 pm
@Alina_Nicoleta read mine read mine: http://bit.ly/bibRZF
This comment was originally posted on Twitter
Jan 29th, 2010 at 1:53 pm
“Respect pierdut”, educatie si putina melancolie cu @Arafail http://bit.ly/bibRZF
This comment was originally posted on Twitter
Jan 29th, 2010 at 4:00 pm
RT @Alina_Nicoleta: “Respect pierdut”, educatie si putina melancolie cu @Arafail http://bit.ly/bibRZF
This comment was originally posted on Twitter
Jan 29th, 2010 at 5:24 pm
RT @Alina_Nicoleta: “Respect pierdut”, educatie si putina melancolie cu @Arafail http://bit.ly/bibRZF
This comment was originally posted on Twitter