Resuscitare feministă
Un nou articol semnat Adina Marin.
Se spune că în spatele fiecărui mare bărbat stă „o şi mai măreaţă femeie”. Întrebarea mea este… ce se află în spatele acelei femei?
Ok cu toţi stim teoria… te-ai măritat, ţi-ai găsit perechea, veţi avea o viaţă luminoasă împreună dar şi responsabilităţi pe masură. Teoria feministo-modernistă spune că sarcinile prin casa se împart în mod egal. Duse’s vremurile când femeii îi revenea obligaţia de a găti, spăla, călca, curaţa prin casă şi zâmbi efervescent la sosirea consortului obosit de la serviciu. Acum şi noi avem servicii, uneori chiar mai solicitante ca ale bărbaţilor, cariere de construit, tonus şi fitness de menţinut, maşini de condus şi dus la reparat.
Ne-am emancipat deh…însă dacă stau bine şi mă gândesc parcă totuşi (la un nivel subliminal sau mai prezent decât ne dăm seama) nu s-a schimbat mare lucru. Respectiv, avem aceleaşi sarcini ca înainte, plus cele modernisto-feministe mai nou adăugate pe listă. Adică emanciparea asta a femeii poate funcţiona precum un cuţit cu 2 tăişuri. Ai noi drepturi, dar cu noi drepturi vin şi noi obligaţii. Munceşti, aşadar trebuie să aduci bani în casă, aşadar bărbatul se simte eliberat de o obligaţie în plus şi uşurat că nu mai stă toată povara financiară pe umerii lui. Lipseşti mai mult de acasă, aşadar şi el poate face asta – socoteala cu ora de venit acasă nu se mai face atât de strâns şi independenţa se declară de ambele părţi. Vrei ca el să gătească, să spele, să cureţe cot la cot cu tine… sau uneori doar singur (când tu eşti prea ocupată să o faci), atunci ai obligaţia să-i arăţi cum şi unde sunt puse toate şi să-i reaminteşti de fiecare dată când se goleşte ceva şi trebuie cumpărat. Ai spune că sunt mulţi bărbaţi care ştiu deja să facă treburile casnice din vremea burlăciei lor…mda…numai că nouă, femeilor, ne place să facem lucrurile într-un anume fel şi va fi foarte greu să ne nimerim din prima cu EL la acest anume fel, dacă nu-i spunem clar ce şi cum vrem de la el. La fel cu gătitul sau cumpărăturile. Te vei lăsa surprinsă de 2-3 ori de abilităţile sale culinare, însă la un moment dat vei vrea să pui ordine iar în bucătărie şi să impui dieta echilibrată cu care erai obişnuită mai demult. Dacă îl trimiţi la cumpărături singur şi nu vrei să te rişti, e bine să-i faci o listă – aşadar o nouă obligaţie pentru tine ce se ascunde în spatele unei aşa-zise degrevări de sarcină. 
Bărbaţii au alte setări din dotare. Majoritatea sunt foarte indulgenţi cu ei înşişi şi au impresia că viaţa de cuplu e doar un adaos convenabil la cea de burlăcie. Adică viaţa de burlac plus beneficiile unei femei care să îi iubească dar să aibă grijă de casă şi ei. Ciorapii murdari pot să mai zacă un pic pe jos sau gunoiul poate să nu mai stea mormănit încă o săptămână. Deseori pur şi simplu nu îşi dau seama că acum mai există cineva care poate fi deranjat de toate aceste aspecte. Ei îmbratişează ideea de cuplu fără să renunţe la multe din obiceiurile burlăciei. Ei aderă la conceptul de “femeie modernă” sau de “emancipare a femeii” poate mai mult pentru că o femeie pe tocuri şi cu un sacou bine ancorat în jurul taliei arată sexy, decât pentru că realizează ce presupune acest concept cu adevărat. Faptul că asta ar însemna ca uneori să gătească şi ei, sau să aibă iniţiativa cumpărăturilor fără ca soţia să-i trimită sau să le spună ce lipseşte prin casă este în continuare o problematică care-i depăşeşte. Parţial suntem încă vinovate pentru aceste prejudecăţi sau stereotipii reminişcente. La începutul oricărei relaţii femeia îşi dezvăluie instinctual latura maternă, feminină, delicată încurajând practic şi un comportament anume din partea bărbatului. Bărbatul o va aprecia pentru feminitatea ei, frumuseţea sau graţia cu care se desfăşoară, pentru calitaţile ei de gospodină sau de organizare a timpului liber, în timp ce ea va fi impresionată de atenţia care i se acordă, puterea de care dă el dovadă, spontaneitatea sau flexibilitate lui, ajutorul de prin casă sau cina romantică şi florile fără un motiv anume. Numai că pe măsură ce relaţia se sudează pretenţiile asupra femeii rămân aceleaşi (deoarece pentru ea grija pentru frumuseţe şi feminitate sunt un mod de viaţă), în timp ce bărbatul, lasă plafonul din ce în ce mai jos. Tot ce a întreprins femeia în timpul ritualului de curtare devine o obişnuinţă în timp ce toate gesturile frumoase ale bărbatului sunt rezervate pentru ocazii speciale (în cazul în care îşi aminteşte de ele).
Ok…acum nu e cazul să ne ambalam, adevărul e că încet încet toate îşi intră pe un făgaş normal. Dacă exista dragoste, înţelegere şi comunicare, bărbatul şi femeia vor găsi un mod de a-şi împărţi sarcinile şi de a convieţui în înţelegere, însă de cele mai multe ori asta înseamnă încadrarea ei în anumite tipare conveţionale, evidente. În timp ce bărbatul va face eforturi pentru a ajunge în acelaşi loc.
Aşadar, în continuare stăm în spatele bărbaţilor noştri măreţi, pentru că se presupune că acolo, în umbra lor nu ne bate soarele şi ne este mai uşor să tragem de fire şi iţe. Eu cred că adevărul este că stăm acolo, pentru că încă ne place acolo şi lor cu atât mai mult, pentru că emanciparea femeii nu s-a produs şi probabil că nu se va produce niciodată complet, iar egalitatea sexelor, pe cât de bine sună, pe atât de greu este de pus în practică cu adevărat!
Despre autor:
Adina Marin (Albeenah): Încerc, mă zbat, mă chinui să înţeleg unde vreau să ajung, dar de abia când renunţ la toate astea încep să văd clar şi să mă bucur de drum, oricum.
Popularity: 6% [?]
Nov 3rd, 2009 at 12:01 pm
Zici bine, Adina
Doar ca, marturisesc cu toata rusinea, sunt zile in care si eu am chef sa imi las ciorapii aruncati si pantofii in mijlocul holului si nu am chef sa duc gunoiul sau sa spal vasele. Da, faptul ca nu impart cu nimeni cei 20mp are ceva de-a face in asta – la vremea cand aveam roommate nu suportam sa lase altcineva lucrurile imprastiate si nici eu nu le lasam.
Vreau sa fiu femeie, nu papusa si daca cineva se asteapta sa arat si sa ma comport in fiecare zi ca o Barbie in cutie de plastic – cred ca sunt ceva asteptari nerealiste la mijloc.
Prefer sa imi pastrez privilegiul de a fi rasfatata macar cateodata – si sa decid daca si cand il acord, la randul meu. Nu vreau sa fiu redusa la stadiul de bucatareasa sau femeie in casa, dar vreau in continuare sa primesc flori, sa mi se deschida usa, si sa primesc complimente – fie si pentru ultima capodopera culinara.
Orice schimbare in sistem presupune efort de adaptare – in aceeasi masura si din partea noastra. Da, sigur, and ies din casa imi dau silinta sa arat fix cum trebuie si cum se asteapta lumea de la mine, dar imi cer dreptul la bad hair day, si la lipsa de chef si de stralucire
Pe undeva eu nu cred in egalitatea sexelor – subliniez pe undeva
Si ca sa raspund si intrebarii din primul paragraf – nu vreau sa fie nimeni in spatele meu, vreau sa stea cineva langa mine
.-= Rita´s last blog ..Madlena =-.
Nov 3rd, 2009 at 12:42 pm
Imi place ideea cu “imi cer dreptul la bad hair day”, e foarte adevarata si si eu am zile in care nu sunt dispusa sa misc nici macar un degetel, e prea maaaaaare efortul
insa problema mea nu e cu tricourile domnului (deja m-am imprietenit cu ele, sunt jucause, apar de oriunde 
) ci cu “cine le strange”. Pentru ca daca de cele mai multe ori tu le strangi si pe ale tale si pe ale lui, not fun, ceva trebuie renegociat acolo…
Si eu prefer ca el sa isi asume rolul de barbat protector si sa imi mai care inca valizele grele sau sa mearga pe partea dinspre strada a trotuarului, nu tin mortis sa fim egali in toate cele- sunt lucruri la care el se va pricepe mereu mai bine decat mine si invers, important mi se pare sa le punem la un loc si sa facem ceva bun din toate astea. Si asa ajung la ce spuneai tu: sa mergem prin viata unul langa celalalt- parteneriat
.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Resuscitare feministă =-.
Nov 3rd, 2009 at 12:42 pm
Ca bine zici si tu draga Rita…nici eu nu vreau sa stau in spatele sau in fata cuiva, ci alaturi …ideal e asa. Insa cred ca scopul articolului astuia este tocmai de a sublinia ca nu exista egaliate a sexelor, cel putin din perspectiva mea, ci doar o completare a lor…pe toate planurile se poate spune. Miscarea feminista, tot acest concept de emancipare este uneori fortat si impotriva firii… Cred ca mai degraba se pune problema de recunoastre a locului femeii alaturi ci nu in spatele barbatului…o recunoastere publica si fireasca a meritelor ei, asa cum sunt si au fost dintotdeuna ci nu neaparat de schimbare a functiilor si rolului ei intr-o relatie sau societate.
Nov 3rd, 2009 at 2:32 pm
Deci eu doresc să protestez public împotriva acestui articol plin de neadevăruri și defăimător la adresa bărbaților, care este. Două puncte vreau să ating:
1. cumpărăturile. Avem dovada clară că bărbatul este un minunat și se descurcă foarte bine la cumpărături: EU. Am fost trimis aseară să cumpăr două lămâi și niște chibrituri (da, am avut o listă cu 2 itemi, so fucking what?) și m-am întors cu… chibrituri (checked!), patru lămâi (double checked!!) pluuuuusss… 3 banane!
Așa că măi dragă stimată doamnă care semnezi acest articol, bărbatul este spontan, inventiv și plin de grijă pentru soția lui (am luat și banane, da? NU mi-a cerut nimeni!) și știe să-și facă planuri pentru viitor (pentru că nu am luat două lămâi, ci PATRU! Patru, înțelegi ce vreau să spun???? P-A-T-R-U!).
2. Șosetele și tricourile aruncate peste tot. Degeaba încercați să vă opuneți legilor naturii. Femeile au ciclu. Bărbații au tricouri și șosete murdare. Femeile nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte. Bărbații aruncă șosetele și tricourile pe unde se nimerește. Așa a vrut bunul Dumnezeu, asta e legea. Dacă ar fi trebuit ca șosetele să stea în altă parte ne venea natural să le adunăm singuri. În aceeași categorie intră și capacul de la wc. Now get over it and bake some cookies!
PS: Acest comentariu este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Dacă apar manifestări neplăcute probabil că te-ai ars cu tigaia, consultă mediul sau farmacistul.
.-= Ovidiu´s last blog ..Ce-am mai citit – Octombrie 2009 =-.
Nov 3rd, 2009 at 3:02 pm
Ovidiu, Adina, cred ca de fapt si de drept lucrurile sunt mult mai simple: femeile si barbatii sunt si asemanatori si diferiti. Mai mult insa, fiecare isi impune niste limite: ce accepta si ce nu. Si pozitia de victima nu avantajeaza pe nimeni – zic eu – nici pe femei, nici pe barbati.
Si, pana la urma, putem extrapola si spune ca totul tine de armonizarea cererii cu oferta, nu?
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Resuscitare feministă =-.
Nov 3rd, 2009 at 4:45 pm
P.S. ai uitat de capacul de la pasta de dinti…
.-= Alina Fekete´s last blog ..Reţelele sociale – vârsta minimă reală =-.
Nov 3rd, 2009 at 6:44 pm
Eu cred ca sunteti tipicari cu cele 4 lamai, 4 dovlecei, capacul de la WC si capacul de la pasta de dinti (?!?!?)
Eu una cred ca sunt un barbat in corp de femeie ca altfel sincer nu-mi explic 
Exact cum zicea si Rita (si eu impart cei 60mp cu sotul meu deja de vreo 6 ani de zile!), nici eu nu am chef sa fac diverse lucruri (gunoiul, spalatul vaselor, pusul rufele la spalat sau intinsul lor pe sarme, calcatul si impaturitul lor pentru a fi puse in dulap… ca sa nu mai zic de dat cu aspiratorul samd). Lucrurile astea le facem oarecum impreuna. Oricum, atata vreme cat si eu si el muncim “cot la cot” ca sa zic asa, treburile casnice mi se pare absolut normal sa le facem la fel. Astfel, sunt activitati pe care le fac _doar_ eu si activitati pe care le face _doar_ el, plus unele activitati pe care le putem face oricare, in functie de chef, necesitate etc. Eu una nu-mi trimit sotul la cumparaturi cu lista. El _stie_ (cateodata mai bine decat mine) ce trebuie cumparat. Poate ca sunt o norocoasa, nu stiu ce sa zic…
Cat despre emanciparea femeii… este, intr-adevar, o chestie pe alocuri fortata. Femeile nu pot fi egale cu barbatii, la fel cum barbatii nu pot fi egali cu femeile. Sunt lucruri pe care le fac barbatii si alte lucruri pe care le fac femeile. Pe langa astea, exista si activitati care pot fi efectuate indiferent de sex. Exact cum va povesteam ca e la noi in familie cu treburile casnice
Nov 3rd, 2009 at 6:58 pm
Ah, că am uitat să precizez cum se fac listele de cumpărături la mine: document pe Google Docs, shared cu soția mea. Ea scrie acolo, eu mă duc în magazin, scot telefonul, mă conectez pe Google Docs (au si variantă mobilă!) și rezolv problema! Ta-daaa!
NU VREȚI să mă trimiteți la cumpărături fără listă, trust me!
.-= Ovidiu´s last blog ..Ce-am mai citit – Octombrie 2009 =-.
Nov 3rd, 2009 at 8:10 pm
Ileana, exact, pana la urma e vorba de un parteneriat. Restul este umor. Trebuie sa poti sa si razi de plusurile si minusurile fiecaruia, povestea cu sotul meu sunand sa intrebe cum arata avocado, ca dupa cinci minute sa sune din nou pentru a afla care este pastranacul se alatura celei in care eu am declarat absolut siderata ca avem o roata de rezerva aiurea, la prima pana facuta cu masina noua (nope, era o roata din cele subtiri, de mers numai pana la service, cum eu nici nu stiam ca exista)… si, in fine, la noi povestile sunt nenumarate…
Ovidiu: Chestia cu Google Docs mi se pare super eficienta, mai adaugam ceva la lista ta de mai sus, cea cu puncte forte: pe langa spontan, inventiv, plin de grija…
.
.-= Alina Fekete´s last blog ..Reţelele sociale – vârsta minimă reală =-.
Nov 4th, 2009 at 1:12 pm
Era si normal ca articolul asta sa instinge…asta am si vrut… Intr-un fel comentariile voastre se substituie unei sondaj spontan de piata pentru a vedea cum stau lucrurile in gospodariile moderne. Si constant ca practic…si poate chiar si teoretic pe alocuri …stam foarte foarte bine (ma includ, bineinteles- doar pentru ca am scris despre anumite aspecte iritante dintr-o casnicie nu inseamna ca a mea da dovada de ele
dimpotriva… ma minunez mai mult cand le aud de la altii). Oricum…am specificat deja ca cele enumerate de mine se vor mai degraba o lista de prejudecati inca existente intre sexe, chiar daca NU la voi in casa. Tocami vbeam cu un coleg pe mess care se plangea ca ursuleti-magnet de pe frigider sau libelulele pictate pe peretii apartamentului sunt la fel de enervante ca sosetele lasate prin casa sau capacul de WC uitat tot timpul ridicat. Asa ca nimeni n-a zis ca noi suntem sfinte!;)
Suntem specii diferite dar care nu pot trai una fara alta. And here’s where the fun or the chaos begins
.-= albeenah´s last blog ..hallow shallow inn =-.
Nov 4th, 2009 at 2:22 pm
E foarte adevarat ce spune Ileana: sunt lucruri pe care trebuie sa le faca femeia si lucruri pe care tb sa le faca barbatul, precum si multe alte lucruri “casnice” ce pot fi facute impreuna, sau de oricare din cei doi, funtie de timp, dispozitie.
Si eu cred ca noi, femeile stam in spatele “barbatului puternic” pentru ca ne place acolo si cred ca toti suntem constienti de acest fapt, insa nu toti recunoastem. Ne place sa stam acolo, pentru ca stim ca suntem apreciate, chiar dc nu este exprimata clar, mereu aceasta apreciere si pt ca ne place sa zambim mandre din spatele lui, sa il lasam pe el sa fie deschizator de usi si sa ne simtim ocrotite.
Pe cat de mult ne dorim egalitatea sexelor si emancipare la birou sau in cariera, pe atat de mult ne dorim sa ne cuibarim cuminti in spatele barbatului nostru puternic, acasa, atunci cand ne simtim mici, delicate, sensibile si sa il lasam pe el sa se lupte pt noi, sa ne salveze. Ohhh….si este atat de minunat sentimentul de mandrie pe care il simti cand barbatul tau te salveaza! (indiferent de cine sau de ce)