Sexe diferite, reacţii diferite
Ideea nu îmi aparţine, însă mi s-a părut teribil de interesantă, de aceea m-am decis să o amintesc. Într-un interviu televizat Aurora Liiceanu spunea că bărbaţii şi femeile abordează tema succesului şi cea a eşecului în mod diferit, complet opus. Bărbaţii îşi externalizează eşecul (“altcineva e de vină”) şi internalizează succesul (“e meritul meu”) iar femeile internalizează eşecul (“eu sunt de vină”) şi externalizează succesul (“am avut noroc”). Ca exemplificare, iată testul pe care îl făcea printre studenţii săi: întrebaţi ce fac în cazul unui refuz din partea unei persoane de care sunt interesaţi, bărbaţii au declarat că “respectiva e proastă, nu ştie ce pierde şi că vor încerca din nou cu o altă femeie”, în timp ce femeile vorbeau despre “mers la coafor, schimbare de look, încercat o altă abordare”…
Prima reacţie la auzul unei astfel de idei este de amuzament, mai ales că femeile se regăsesc în descrierea legată de coafor şi abordarea diferită a problemei… şi bărbaţilor pare să li se potrivească descrierea privitor la succes, lucru destul de vizibil în cazul jocurilor de noroc, unde vor găsi mai mereu o explicaţie pentru înfrângerea suferită şi nu vor pierde ocazia să se declare regi, dacă aceasta se iveşte – legat de asta, spunea chiar în interviu că “bărbaţii nu au în mod nativ acces la modestie” 
… Însă dincolo de aspectul “nostim” al povestirii zace şi o fărâmă serioasă, care te pune pe gânduri. Oare chiar aşa e??? Normal că există şi excepţii şi că toată această teorie se bazează pe generalizări, aceasta este convenţia, dar totuşi… să fie chiar aşa???
Conform ideii de mai sus, un bărbat nu se agită prea tare pe marginea unui eşec şi probabil va găsi rapid un motiv în exteriorul său pentru care acel “ceva” nu a mers, iar mai apoi nu îşi va bate capul prea mult cu situaţia dată. Toate acestea în timp ce noi vom căuta unde şi cum să ne schimbăm pentru a putea evita repetarea greşelii şi ne vom pune n întrebări, analizând povestea din toate unghiurile posibile. Iar în cazul unei reuşite, bărbaţii devin vorbăreţi, exuberanţi, descriu situaţia în detaliu, cer, pretind chiar, apreciere şi recompense (prime?), lucru pe care femeile nu îl fac, din jena de a se lăuda, de a prezenta un efort susţinut drept ceea ce este cu adevărat, preferând adesea să îl explice printr-un noroc nemaipomenit, sau un rezultat de conjunctură, muncă de echipă etc.
Am testat teoria pe mai multe persoane şi am primit diferite reacţii. De aplicat, se poate aplica măcar parţial, se ştie doar că femeile sunt mai perfecţioniste, bărbaţii având o abordare parcă mai lejeră a lucrurilor. Sunt arhicunoscute mania de a despica firul în patru, tipic feminină şi geniala “poveste” cu “Nelule, Elena a avut vreodata un cal?”… Poate de aceea, ce pare să sune cel mai firesc în istoria de mai sus, este reacţia femeii de a schimba ceva la ea, dacă el nu îi acordă atenţia dorită… ce probabil că provine din tendinţa tipic feminină de a duce povestea mai departe, de a căuta înţelesurile ascunse, la modul introspectiv, în timp ce bărbatul îşi vede liniştit de ale lui, fiind deja comutat la alt subiect. Însă nu toţi cei cu care am vorbit au căzut de acord legat de faptul că un bărbat trece mai uşor peste un eşec, găsindu-i o motivaţie exterioară lui (evident că cei mai indignaţi au fost bărbaţii…). La fel şi în cazul femeilor şi succesul, s-a argumentat că şi ele îşi trâmbiţează reuşitele, cum să nu???
Cam asta este ce am aflat până acum, astfel încât, joaca mea de-a “adevărat sau fals” nu are un final clar. Nici nu îşi propune să devină altceva decât o joacă pe subiectul dat, deşi, privit la modul serios, merită să vedeţi dacă vi se aplică şi eventual să decideţi ce şi cum…
Dar se aplică??? 
Popularity: 5% [?]
Jan 20th, 2010 at 11:27 am
Probabil acest tip de reactie din partea doamnelor are legatura cu faptul ca inca traim intr-o societate patriarhala in care, desi femeile fac progrese, tot barbatii au puterea aparenta si incearca sa marginalizeze “competitia externa” …
Jan 20th, 2010 at 12:19 pm
Nu stiu ce sa zic. Intr-adevar stau si ma intreb ce am facut gresit, ce pot schimba, cum pot preveni eventuale esecuri. Dar cand am realizari, sunt extrem de mandra de ele, stiu cand e vorba de noroc si cand e vorba de multa muca, si sunt foarte sigura ca merit ceea ce obtin. Cred ca depinde mult persoana, indiferent de sex. Sau poate cei pe care ii cunosc eu sunt doar exceptii
Jan 20th, 2010 at 12:58 pm
Cred ca si femeile, intr-adevar intr-o masura mai mica decat barbatii, “internalizeaza succesul”. Este o societate extrem de concurentiala la nivel de individ iar femeile, in actualele conditii de evolutie a conceptului de egalitate, sunt al dracu de mandre de toate rezultatele lor. Totusi, ele nu externalizeaza insuccesele, ci prefera sa caute vina tot “in interior”. Ce vreau sa spun e ca in cazul femeilor, cam totul se intampla pe plan intern, si nu cred ca este asa cum spui tu, exact opusul reactiilor masculine.
Reactii de tipul “E proasta, nu stie ce pierde.” din partea barbatilor si “Tre’ sa-mi schimb culoarea parului si sa-mi pun o fusta si un sutien mai nu stiu cum.” sunt mai repede semne ale confortului cu propria persoana, increderea de sine and all. Si atunci stau si ma intreb, de unde clasica reactie feminina “Daca ma vrea, tre’ sa ma placa asa cum sunt”, daca ele singure se contrazic prin actiuni?
Personal, desi reactia cu “E proasta, nu stie ce pierde” este o mojicie, o vad ca fiind o extensie a faptului ca barbatii prefera comoditatea unei relatii in care se vor desfasura cat mai natural, si vor cauta relatia asta fara a tine cont prea tare de numarul de esecuri necesare succesului.
Jan 20th, 2010 at 1:46 pm
Din pacate, barbatii sunt prea orgoliosi, iar noi, femeile, sunt prea dispuse sa facem prea multe pentru ei.
Jan 20th, 2010 at 2:06 pm
@mihaela nistor: si functioneaza atat de bine de la inceputuri … de ce sa stricam ordinea fireasca a lucrurilor?
Jan 20th, 2010 at 2:14 pm
Probabil ca exista niste elemente valabile in cazul mai multor persoane – asa cum amintesti, Alina in articol. Nu contest acest lucru pentru ca in niciun caz nu am dovezile sau studiile de cercetare realizate. Un lucru as adauga – si aici sunt in asentimentul Alinei Popescu: intotdeauna depinde si de persoana, educatie, studii, mediu etc. E drept insa ca e perfect normal ca in anumite situatii reactiile sa fie diferite – fiecare (femeie sau barbat) va interpreta o situatie prin elementele care definesc persoanaa: domeniu de activitate, varsta, preocupari etc. Cu siguranta o persoana orientata spre tehnic nu va interpreta la fel ca una orientata spre filozofie sau uman. Depinde de fiecare. Uneori din aceste diferente de interpretare sau reactii in anumite situatii apar adevarate momente amuzante. Alteori… nu e chiar placut: si as da un exemplu: parinti care merg cu copilul la doctor (si copilului trebuie sa i se faca ceva) iar barbatul nu suporta sa vada sange si se albeste la fata. Sau femei care la vederea unei zgarieturi sau sangerari se panicheaza ceva de speriat si mai au putin si lesina.
Fiecare cu-ale sale – dar asa cum aminteam: deseori din diversitate vine frumusetea!
Jan 20th, 2010 at 3:50 pm
Majoritatea raspunsurilor corespund cam cu ce mi se spusese si mie in prealabil
… Ducand discutia mai departe, pur cu ideea de “joaca”, pentru ca nu ma simt in masura sa emit concluzii… eu ma gandeam ca exista o anumite tendinta de a internaliza esecul la femei, dar care provine exact din tipicul noastra de a despica firul in patru, de a merge pana la radacina problemei 
, nu stiu daca are legatura cu societatea patriarhala… Si da, cel putin o mare parte dintre barbatii pe care ii cunosc eu sunt mai priceputi in a isi aduce singuri laude decat femeie 
) (vorbesc de laude, nu de mandrie, ca la mandrie si femeile stau tare bine…). Iar legat de zona de succes- internalizat, daca aplicam la relatia femeie- barbat (cuplu) putem spune ca femeile mai degraba asteapta ca barbatul sa observe cat de minunat le sta imbracate in rochia rosie, sau cat de gratios le e mersul, ori cat de frumos arata din unghiul acela, in lumina lunii si tot asa… din punctul acesta de vedere, femeile se doresc “observate”. Asta ca sa prezint o parte din argumentele pro… 
. Cele contra sunt simple: e greu de generalizat, cunosc femei care se mandesc cu realizarile lor si nu se jeneaza sa si le asume, barbatii nu sunt complet insesnsibili…
Asa cum spune Loredana, nu sunt in masura sa contrazic si nici nu vreau sa emit terorii pe subiect, cred ca este o idee care intriga si beneficiul ei clar, dupa mine, este aplicarea la propria persoana pentru a vedea daca, ce si cum trebuie/ merita schimbat. Restul sunt speculatii pe subiect.
Jan 22nd, 2010 at 7:32 pm
Magistrala ipoteza dnei Liiceanu! Nu stiu daca e adevarata in toate cazurile, dar eu recunosc multe persoane in acest tablou.
E amuzant si, in acelasi timp, ne cam pune pe ganduri…
Jan 24th, 2010 at 8:22 pm
@Claudia:
si pe mine m-a pus pe ganduri, de aici si articolul. A fost singura data cand am auzit despre internalizarea sau externalizarea reusitei si a esecului si m-a intrigat, acum sunt atenta cum reactioneaza cei din jur (dar si eu) 
…
Jan 20th, 2010 at 12:30 pm
Sexe diferite, reacţii diferite http://ow.ly/Yjl2
This comment was originally posted on Twitter
Jan 20th, 2010 at 12:45 pm
RT @cenusa Sexe diferite, reacţii diferite http://ow.ly/Yjl2
This comment was originally posted on Twitter
Jan 20th, 2010 at 11:25 am
RT @cenusa Sexe diferite, reacţii diferite http://ow.ly/Yjl2
This comment was originally posted on Twitter
Jan 20th, 2010 at 1:35 pm
RT @cenusa Sexe diferite, reacţii diferite http://ow.ly/Yjl2
This comment was originally posted on Twitter