* Omul întreg e bărbat şi femeie… Bărbatul singur nu e om întreg; femeia singură nu e om întreg; numai împreună sunt omul întreg.
Ioan Gură de Aur

Demonii care bântuie Omul sunt aceiaşi dintotdeauna, iar chipul le e luminat de subiecte în jurul cărora el se tot învârte: gust de struguri de toamnă ciocolatie sau cenuşie, când prea acrii, când prea dulci! Omul le dă târcoale până ameţeşte şi se întoarce de unde a plecat, nesătul şi neştiutor. Are grămezi de nemulţumiri şi nu de puţine ori dă cu stângul în dreptul, dar rareori mândria lui nesăbuită îi permite să învăţe cum să gestioneze o realitate dată pentru totdeauna: istoria a început să se scrie cu prima filă a înmulţirii lui, când pământul s-a umplut de omuleţi de toate dimensiunile…

Acest material e inspirat de… oglindă şi e dedicat Bărbatului şi Femeii, fugari din Inefabil, ucigaşi ai Aventurii şi ai Poeziei, înrolaţi în armate de Misogini şi Feministe ce duc de ani de zile un război inutil, consumator de clipe, deşi Bărbatul şi Femeia pot fi împreună, fără să-şi uite identitatea şi domiciliul planetar.

Posibil portret, asemănările cu realitatea nu sunt simple ficţiuni…

Trezirea, dimineaţa la ora opt! Program de lucru, de la zece la şase. Apoi acasă şi, invariabil, adorm la ora zece, în faţa televizorului deschis. Se mai întâmplă uneori să viseze cai verzi pe pereţi, moluşte zburătoare, broaşte fără carapace. Dimineaţa, se uită în oglindă şi nu-şi recunosc chipul reflectat în lumina artificială a unei intimităţi incerte. Înalţă însă nepăsători din umeri şi continuă să se spele pe dinţi. Se întreabă, mai mult într-o doară, dacă n-ar fi util să scoată din ambalajul nedesfăcut periuţa cea nouă de spălat limba. Au aflat că microbii se înmulţesc rapid pe limbă.

Momentele în care-şi beau cafeaua coincid cu inventarul succeselor: intelectuale şi profesionale; gândire pozitivă, de genul, umflă-te singur în pene, că ceilalţi oricum nu au grija ta, menită să le mai ofere câteva calorii.

Între ora zece şi şase împart universul pe felii, îl ronţăie plictisiţi printre zâmbete de complezenţă: îi dor muşchii faciali, de cât zâmbet perfect răspândesc!

Existenţa lor curge neabătut: job onorabil, un autoturism de firmă şi unul personal păstrat în garaj, casă dotată după reviste minuţios recomandate, telefoane sofisticate, computer de ultimă generaţie etc. Ciudăţenia apare însă când îi păleşte o toană şi-ar vrea să fie o femeie lângă el şi un bărbat lângă ea, care să-i privească cu admiraţie mută şi, între pauzele de mică publicitate de la televizor, să facă împreună sex, că singuri, au văzut şi ei, că nu prea are haz.

Vorbesc româno-engleza din simplul motiv că engleza e limba cea mai faină. Sunt dotaţi cu strategii, planuri de afaceri, analize competitive etc. Program de lucru între zece şi şase, în fiecare zi, cu excepţia sfârşitului de săptămână, când sunt nevoiţi să parcurgă momente de efervescenţă spirituală: sală, mall sau supermarket, un film porno sau exerciţii de gimnastică sexuală, iar ea, în plus, un coafor şi-un epilat total. Abia de mai e timp să-şi mai croiască gânduri profunde! Dacă totuşi le mai rămân o idee nerostită, un gest nefăcut, o bârfă neconsumată, se duc pe un chat sau un forum şi, sub tichia anonimă, trag un perdaf la toată lumea.

Luni o iau din nou de la capăt, fără intenţia de a-şi mai privi chipul. Oglinda nici ea nu mai ştie de ei, uimită de asemănarea dintre chipurile lor. Reflectă imagini la grămadă: chipul lui şi chipul ei. Bărbatul pare femeie şi femeia pare bărbat. A obosit biata oglindă să le tot spună despre istoria lor, aceeaşi de peste două mii de ani, scenariu previzibil, revoluţii anemice între Venus şi Marte, biete concluzii ce sfârşesc lamentabil într-un Pupat în Piaţa Independenţei! Ar mai avea oglinda de spus despre acele istorii adevărate, gustate de iubitorii de băuturi rare, categorie restrânsă, trecută la index…

Dimineaţa la ora opt trezirea, apoi program de lucru de la zece la şase.

Tu, cititorule, te uiţi în oglindă şi-i vezi zâmbetul amar de sub luciu şi înţelegi ce vrea să spună, când îţi şopteşte că eroii legendelor au hotărât să accepte să fie busturi la Muzeul de Vechituri ale Omenirii. Evoluţia omenirii le-a smuls aripile, iar ei au plecat privirea spre ei înşişi şi trăiesc acolo, în lumea lor de Inefabil, de Aventură, de Poezie. E lumea în care Bărbatul şi Femeia îşi recunosc menirea şi se regăsesc în întregul lor primordial… Omul ce-şi neagă zestrea ancestrală nimereşte în lăstăriş, în caterincă şi mişto-uri, apoi o ia de-a dreptul pe pustiu şi face pe ne-nţelesul… Bărbatul sau Femeia…!