Este imposibil să nu auzi şi femei şi bărbaţi plângându-se de faptul că o femeie, în geantă, nu găseşte diverse lucruri. Ba nu sunt cheile la locul lor, ba sună telefonul până se plictiseşte cel ce sună şi închide şi destinatara tot nu răspunde, ba cărţile de vizită sau pixul sunt şi ele undeva acolo, nu ştiu exact unde.

Apar şi tot felul de momente stânjenitoare. Persoana cealaltă stă şi aşteaptă şi aşteaptă şi… aşteaptă mult şi bine, adică până tu găseşti obiectul X în geantă. Apoi evident nu e deloc bine atunci când nu găseşti la timp batistuţele, nu? Şi lista de momente mai puţin plăcute poate continua.

Se spune că vina e a femeii. Că nu are ordine în geantă. O fi adevărat, pentru o parte din femei, acest lucru, dar chiar aşa să stea lucrurile pentru toate? Ai o geantă încăpătoare. Da, doar mergând trebuie să poţi avea loc şi de o umbrelă mică, şi de telefon şi de chei, şerveţele, poate şi de o agendă sau vara de o sticlă de jumătate de litru de apă/suc (în loc de umbrelă). Alteori poate ai la tine o carte sau… cine mai ştie ce. Poţi să fii extrem de ordonată şi să ştii exact ce unde ai pus. Lucrurile mici se vor mişca de la locul lor la prima curbă. Iar la mai multe mişcări ale genţii şi puneri în diverse poziţii, ordinea s-a dus. Obiectele nu mai sunt acolo unde ştiai tu.

Zău că îmi vine de un an de zile să mă lansez în afaceri de design de genţi – mai ales interior. Ceva doritori de parteneriat? – şi da vorbesc foarte serios!

Aproape nimeni nu face genţi/poşete cu gândul la femei. Ştiţi cât de frustrant e să ai impresia că nimeni nu face un lucru potrivit pentru tine? Şi dacă la nivel de mărime sau design exterior mai ai şanse să găseşti ceva cât de cât apropiat de ce îţi doreşti, la nivel de interior… pa şi pusi cum se spune. Dacă nu am unde pune diferenţiat toate cele în geantă, cum Doamne iartă-mă să pot spera că nu doar 50% dintre lucruri rămân la locul lor în geantă, ci 100%?

Evident că sunt poşete şi genţi pentru diverse momente şi evenimente. De aici vine clar o departajare a lor pe dimensiuni şi materiale utilizate. Numai că o geantă de zi cu zi are foarte multe variaţiuni şi poate fi realizată în diverse moduri.

Moda n-ar trebui să însemne renunţarea la oferta pentru toate gusturile. Să presupunem că îmi plac genţile medii. Nici prea mari – să le mai am şi grija în mijloacele de transport în comun – nici prea mici să nu îmi intre nimic în ele. Bun, dacă în acest sezon se poartă genţile supradimensionate, n-ar putea totuşi să fie disponibile – pentru cele mai ciudate ce nu vor chiar orice e la modă doar pentru că e în tendinţe – şi genţi medii? Iar eu sunt un exemplu, sunt sigură că fiecare femeie are gusturile sale şi i-ar plăcea să poată găsi ce îşi doreşte. Înţeleg înglobarea elementului la modă în colecţii pentru că nu se poate să rămâi tu firmă în afara tendinţelor internaţionale şi locale, dar de aici şi până la eliminarea opţiunilor – celorlalte alternative – e drum lung.

Aş putea vorbi zile întregi şi scrie pagini multe despre cum o industrie trebuie să aducă mereu ceva nou. În ceea ce priveşte maşinile de exemplu noile modele nu aduc doar diferenţe în aspectul exterior. Toţi constructorii se bat în a dezvolta şi partea tehnică, de a aduce noi tehnologii, evident nelăsând la voia întâmplării nici exteriorul. Şi-atunci la genţi de ce ne concentrăm doar pe exterior? Cum era partea cu interiorul e mai important?

Chiar şi la topuri vedem accentul pus doar pe exterior – iată aici un exemplu. Voi ce fel de genţi preferaţi? Vă plac cele din comerţ (de la firme importante sau mai puţin cunoscute)? Ce vă lipseşte? Şi când aţi găsit absolut tot în geantă acolo unde aţi pus?

Pe de o parte avem moda şi tendinţele. De altă parte avem sănătatea şi implicaţiile modei asupra fiecărei persoane.

Sunt însă oamenii conştienţi de implicaţiile pe care le au purtarea unor obiecte sau îmbrăcarea cu altele? O geantă grea purtată mereu pe aceeaşi parte… ce efect adverse ar putea avea? Sau cizmele acelea moi ce au fost deja din iarna 2008-2009 la modă? Ştiaţi că ele nu oferă suportul necesar? Dar jeansii cei mulaţi? Ori lenjeria intimă? Au ele efecte negative?

Am găsit astăzi un material extrem de interesant pe ABC News şi pe care vă recomandăm să îl citiţi în întregime cu deosebită atenţie. La final vă invităm să dezbatem: modă ori sănatate? Se poate modă şi sănătate?

Geanta unei femei???? Gaura neagră în care par să dispară toate-lucrurile-de-care-ai-sau-ai-putea să-ai-urgentă-nevoie, adică pe care e musai să le ai cu tine pentru că niciodată nu ai idee când vine sfârşitul lumii şi te trezeşti doar tu cu geanta ta, ca unică sursă de supravieţuire. Dar şi toată-viaţa-mea-la-purtator, foarte off-limits pentru oricine altcineva, de ţinut aproape şi imposibil de plecat fără una de acasă.

O femeie fără geantă va ieşi în evidenţă ca “ceva ciudat”. O imagine aproape imposibilă, dar şi o norocoasă… Nu numai pentru că o ţinută nu pare completă fără acest accesoriu înstâpânit, dar şi datorită întrebării practice: unde altundeva se pot îndesa toate acele lucruri absolut necesare pe care trebuie să le avem la noi????

Pentru că femeile se remarcă prin abilităţile deosebite de furnică strângătoare şi adună de toate. Nu îmi explic prea bine de ce, probabil că are legatură cu vremurile în care nu se găseau de toate în orice chioşc/ farmacie non stop de la colţ şi geanta era chiar acel instrument de supravieţuire de care vorbeam, însă, în mod ciudat, fenomenul persistă şi chiar se agravează, în ciuda capitalismului înfloritor. Cu toatele avem marele talent de a putea îndesa orice în poşetuţă. Chiar şi un elefant, la nevoie. Şi este nevoie. De fapt probabil ca el este deja în geantă, uitat prin vreun colţ mai întunecat, acoperit de vreo trei pacheţele de serveţele, un leocoplast, o folie de pastile, un pachet de biscuiţi şi ceva mărunţiş.

De fapt, ce ţin femeile în genţi? Şi de ce sunt atât de ataşate de ele???

În primul rând, the basics: telefon (-oane), chei, portofel. Portofelul în sine este o geantă în miniatură şi, în fapt, pot exista chiar mai multe (unul de acte, altul de mărunţiş etc). Probabil că va conţine toate cardurile posibile şi imposibile de la majoritatea lanţurilor de farmacii din oraş şi tot atâtea supermarketuri, bonus ceva cabinet stomatologic/ magazin de copii/ magazin de bricolaj… după caz. La fel şi cu cardurile bancare, este foarte posibil să fie şi cele expirate. Mărunţiş, eventual o monedă- două şi din alte ţări vizitate cândva… Poze, bileţele, cărti de vizită… Permis de conducere, buletin, alte permise…

Urmează obiectele de gradul doi potenţial-necesare: perie (preferabil pliabilă), ceva farduri (măcar un gloss), poate o umbrelă (daca e din cea miiiiica-mica), o agendă, un spray, guma de mestecat. Şi şerveţele de hârtie!!!! Neaparat. Eventual şi umede, că… u never know… Pix, pixuri, să fie.

Apoi farmaceutica: musai o pastilă-două. De folosit sau de împrumutat. Cine nu a făcut schimb de pastile cu vreo colegă de birou??? Că doar una are de cap, alta de stomac, alta de… daca aduni toate pastilele din genţile unei colectivităti probabil că vei reuşi să tratezi cele mai frecvente indispoziţii. Pe lângă pastile, leocoplastul! Ăsta are treaba cu pantofii, “femeile ştiu de ce” …

Dupa care încep să mai intre, dupa gust: ochelari de soare, creme, o sticlă de apă, ceva de ronţăit, ceva de citit (carte, revistă, ziar), forfecuţe (don’t ask), ţigări/brichetă, bijuterii, brizbrizuri de păr, prezervative, tampoane, u name it…

Iar ultima categorie este cea a obiectelor pierdute, cele care iţi ies în cale taman cand ţi-e lumea mai dragă şi cauţi ceva de urgenţă prin abisul genţii: chitanţe vechi, diverse rămăşiţe de ambalaje, mărunţiş, pixuri care nu merg, notiţe importante cândva, bilete de autobuz folosite, hârtii, hârtii, hârtii…

Dar lista nu se termină aici. În funcţie de ocupaţie pot să mai apară de la suzetă sau şepcuţă de copil pana la pensule, cutter, calculator de buzunar, ruletă, aparat foto, mănuşi, încărcător de telefon… multe dintre acestea deja uitate prin geantă, ca şi elefantul de mai sus.

Nu îmi e clar de ce cărăm toate acestea după noi. Ştiu însă că, deşi din când în când mai facem câte o curăţenie generală (de obicei la schimbarea genţii, moment traumatizant pentru orice femeie, pentru că legea lui Murphy se aplică şi cel mai adesea ramâi fără ceva important), în mod surprinzător majoritatea obiectelor par să îşi găsească drumul către geanta noastră, mai devreme sau mai târziu. After all, o geantă prea uşoară pe umăr e suspectă, nu??? Imediat intrăm la bănuieli că am uitat ceva de maximă importantă…

Mă îndoiesc că bărbaţii, fiinţe perfect capabile să iasă din casă cu mainile în buzunare şi nimic de târât după ei, pot cuprinde misterul genţii unei femei. Majoritatea probabil că nici nu îşi pot imagina ce cară consoartele lor după ele. E o chestiune tipic feminină, şi intimă. Geanta unei femei este teritoriu interzis, iar pierderea ei înseamnă incapacitarea posesoarei pentru o perioadă bună de timp. Este un teritoriu magic, mistic, în care spaţiul şi timpul se dilată. Chiar şi cea mai organizată femeie din lume are drept călcâiul lui Ahile geanta personală, în care se dezvoltă o junglă de toată frumuseţea.