Un nou guest poster pe CdT: Mihaela Nistor!

Ne întrebăm mereu de ce unii oameni reuşesc să treacă mai uşor peste probleme. Nimeni nu este imun la ele, doar că unii par să le facă faţă mai uşor.

Toţi avem momente bune şi rele în viaţă. Fiecare persoană reacţionează în mod diferit. Unii reuşsesc să treacă foarte uşor peste orice problemă cu zâmbetul pe buze, nu îşi pierd încrederea în ei, în ceilalţi, în ziua de mâine, rămân mereu optimişti. Şi de partea cealaltă sunt cei care la cel mai mic eşec, cedează, abandonează şi nu reuşesc să se adune şi să meargă mai departe. Nu mai găsesc lumina de la capătul tunelului.

Este foarte important ca atunci când ai o problemă să nu devii pesimist, să încerci să vezi partea bună a situaţiei, să nu abandonezi şi să cauţi putere să te ridici şi să mergi mai departe. Chiar dacă uneori toate te copleşesc, chiar dacă ai senzaţia că toate doar ţie ţi se întâmplă, te înşeli. Toţi trecem prin diferite încercări în viaţă, mai grele sau mai uşoare, dar fiecare cu un rost.

Nu toţi ştim cum să trecem peste o problemă. Şi atunci este important să învăţăm. De ce? Atât ca să ne putem ajuta pe noi înşine, cât şi pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru.

Şi totuşi de unde să îţi iei putere să mergi mai departe? Încearcă să fii optimist şi să zâmbeşti. Trebuie să ai încredere în tine. Învaţă să iei lucrurile pe rând. Dacă ai rezistat până acum, cu siguranţă vei face faţă unei noi zile. Trebuie să ai încredere în ceea ce poţi să întreprinzi, în ceea ce eşti. Încearcă să ai în jurul tău oameni optimişti, prieteni pe care ştii că te poţi baza.

Trebuie să speri. Trebuie să lupţi. Trebuie să mergi mai departe.

Nu te arăta celor din jur trist şi afectat de probleme. Dacă vorbeşti despre problemele tale cu persoane pesimiste, rişti să te încarci cu energie negativă.

Eu cred că rămânând optimist indiferent de împrejurare ne dă putere să mergem mai departe indiferent de natura problemei. Vei găsi mult mai uşor o soluţie!

Nu te uita în urmă, ci priveşte cu curaj tot ce ţi-a hărăzit soarta. Mergi înainte cu bucurie, adună-ţi toate puterile pentru a alege binele din tot ce vei avea de înfruntat. (Rabindranath Tagore)

Mihaela Nistor – Mereu optimistă şi cu zâmbetul pe buze ! Pasionată de lectură, cultură, sănătate, excursii ! Ador să gătesc şi să inventez fel de fel de reţete, prefer să citesc o carte decât să mă uit la televizor, prefer să mă plimb pe jos decât cu maşina, prefer să zâmbesc decât să fiu tristă ! Scriu pe site-ul www.DeWeekend.ro, unde puteţi găsi multe informaţii din arii variate, sfaturi şi recomandări, şi pe site-ul www.QBOX.ro, în rubrica Bonjour weekend !

Citatul care mă face să zâmbesc în fiecare dimineaţă “Life is full of beauty. Notice it. Notice the bumble bee, the small child, and the smiling face. Smell the rain, and feel the wind. Live your life to the fullest potential, and fight for your dreams.” Ashley Smith

Studiile confirmă faptul că femeile sunt forţa dominantă în luarea deciziilor în cuplu. Un raport recent din Marea Britanie arată că până în 2020 femeile vor reprezenta principalul motor al economiei mondiale şi vor avea ultimul cuvânt în ceea ce priveşte majoritatea deciziilor financiare. O altă cercetare afirmă că femeile iau 80% din toate deciziile de cumpărare şi 94% din cele legate de mobilarea locuinţei, opinia bărbaţilor neavând o pondere mare în ceea ce priveşte finanţele necesare gestionării gospodăriei, achiziţionarea şi amplasarea locuinţei, planurile de weekend şi programele urmărite la televizor…

O mamă casnică ce îngrijeşte doi copii mici povesteşte că ea este cea care ia deciziile, privitor la cheltuirea banilor câştigaţi de soţul ei. Ea se ocupă de aprovizionare, de cumpărarea hainelor necesare pentru toţi membri familiei, de organizarea vacanţei şi chiar şi de achiziţionarea propriului cadou aniversar, cel pe care urmează să-l primească de la soţ. “De multe ori mă simt de parcă am trei copii, nu doi. [...] Dacă ar trebui să îmi consult soţul la fiecare decizie probabil că nu am mai finaliza nimic. [...] Unele persoane ar putea afirma că soţul meu este sub papuc şi oricât de mult urăsc ideea, cred ca este adevărat.”

Jenny, cadru medical, povesteşte că lucrează într-un mediu dominat de bărbaţi unde aceştia reprezintă puterea, iar unii chiar o arată din modul în care se poartă cu subalternii lor, de multe ori femei. Însă când se află alături de soţii, aceşti bărbaţi se schimbă, redevenind copii. “Fac ceea ce li se cere şi se poartă ca şi cum, pentru mulţi dintre ei, soţiile sunt mai degrabă mame [...] spre deosebire de mine, de exemplu, care sunt exact aceeaşi persoană şi acasă şi la muncă. Îmi privesc soţul ca pe un egal.”

Chiar şi bărbaţii observă acest lucru, unul dintre ei povestind cum şi-a văzut prietenii transformându-se din persoane libere, independente în personaje supuse partenerului, “lucru pe care nu îl vor adminte niciodată, dar care este evident”.

Unele persoane poate că se vor simţi înclinate să considere că acesta este un lucru bun: femeile la putere. Corect este însă ca egalitatea să se regăsească în toate aspectele vieţilor noastre. Aşa cum nu este normal ca bărbatul să domine, nici varianta opusă nu este valabilă. Un cuplu ar trebui să ia decizii împreună, relaţia să fie dominată de încredere reciprocă, iar partenerii să se afle pe poziţii egale. Din păcate situaţia este rareori aşa… deşi într-o lume ideală balanţa ar fi perfect echilibrată, în realitate orice relaţie are la bază un conflict între individualitatea proprie şi iubirea pentru celălalt care presupune şi renunţarea la o parte din identitate, autonomie şi independenţă. Aceasta, adaugat la spriritul de competiţie caracteristic uman, duce la micile lupte interne din viaţa unui cuplu.

Este adevărat că fiecare cuplu îşi alege dinamica proprie şi poate funcţiona cât timp amândoi soţii sunt fericiţi, însă în cazul în care balanţa este dezechilibrată pot apărea conflicte din partea ambilor parteneri. Cu toţii avem tendinţa de a domina, aşa că se explică lupta surdă pentru putere din cadrul unei căsnicii… şi cu toţii ne complăcem în situaţia de a fi alintaţi şi de a avea pe cineva să aibă grijă de noi… dar soţul nu ar trebui să fie un copil şi nici soţia să devină mamă – în cele din urmă el va deveni frustrat de faptul că nu mai are control asupra propriei vieţi, iar ea se va simţi exploatată şi va acumula frustrare pentru că este pusă în situaţia de a gestiona tot, neavând cu cine să împartă povara. Varianta optimă, deşi cel mai dificil de obţinut, este un echilibru de forţe între cei doi parteneri, bazat pe egalitate.

Tendinţele sunt însă destul de vizibile şi dacă ne vom uita în jur vom observa că sunt multe cazuri de “bărbaţi cocoloşiţi”, aflaţi “sub papuc”. Voi ce părere aveţi despre acest lucru?